Insufficiency of cassation grounds where appellant repeats facts without citing specific legal violations for nullity.

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, obligarea acestuia la acordarea de compensaţii în valoare de 70.967,21 RON, reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a putut recolta datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, pentru:

1) suprafaţa de 44,9 ha şi respectiv 40,4 ha situată în judeţul Vâlcea în paza Ocolului Silvic Voineasa, după cum urmează:

Anul 2010=24.358,55 RON (pentru suprafaţa de 44,9 ha).

Anul 2011=7286,11 RON (perioada 01.01.2011-30.06.2011; pentru suprafaţa de 40,4 ha)

Un total de 31.644,66 Iei.

2) suprafaţa de 43,3 ha situată în judeţul Vâlcea în paza Ocolului Silvic Buila după cum urmează:

Anul 2011=5223,79 RON (perioada 01.07.2011-31.12.2011)

Anul 2012=10562,24 RON Anul 2013=11768,26 RON Un total de 27554,29 RON;

3) suprafaţa de 44,3 ha situată în judeţul Vâlcea în paza Ocolului Silvic Buila după cum urmează: Anul 2014=11768,26 RON.

Prin sentinţa nr. 426 din 21 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de pârât prin întâmpinare, a admis acţiunea formulată e reclamantul A. şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 70.967,21 RON, reprezentând contravaloare compensaţii aferentă anilor 2010-2014, precum şi a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 2980 din 25 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 426/2015 din 21 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinându-se că litigiul a fost soluţionat fără a se verifica dacă cerinţele esenţiale pentru situaţia premisă de la care trebuie să pornească analiza asupra situaţiei de fapt şi de drept deduse judecăţii sunt îndeplinite

Cauza a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015*.

2, Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 110 din 14 martie 2019, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

3, Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că prima instanţă a respins acţiunea pe considerentul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, dând o motivare contradictorie înscrisurilor şi celorlalte probe din dosar.

În continuare, a reluat pe larg situaţia de fapt, arătând că pe fond îşi menţine celelalte considerente dezvoltate în ciclul procesual anterior, în sensul că în cazul său, fiind pensionar, nu se pot invoca prevederile legislaţiei incidente în materie (din dreptul intern sau al Uniunii Europene şi nici Decizia nr. 36/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe şi a reluat conţinutul acţiunii introductive de instanţă.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 110 din 14 martie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.