Afforestation funding claim rejected for missing mandatory site supervisor; appeal dismissed
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's judgment that rejected the claimant county's action seeking payment of EUR 603,812.15 (including VAT) plus late-payment penalties under a non-reimbursable financing contract for an afforestation project. The dispute concerned the environmental fund administrator's refusal to honor a third drawdown request, on grounds that the claimant failed to properly implement the project by not contracting a site supervisor (diriginte/inspector de șantier) until two months before the contractual deadline. The court held that under art. 12 lit. h) of Order no. 1090/2009, supervision of afforestation works by a designated site inspector is a mandatory eligibility condition for reimbursable expenses, and the claimant's failure to comply justified the refusal; the lack of formal notification by the administrator did not amount to acceptance of the payment request, and the claimant bore full responsibility for implementation under art. 9.1 of the financing contract. The decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 183 alin. (2) din Legea nr. 204/2015, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Afforestation funding claim rejected for missing mandatory site supervisor; appeal dismissed: The dispute concerned the environmental fund administrator's refusal to honor a third drawdown request, on grounds that the claimant failed to properly implement the project by not contracting a site supervisor (diriginte/inspector de șantier) until two months before the contractual deadline. The court held that under art. 12 lit. h) of Order no. 1090/2009, supervision of afforestation works by a designated site inspector is a mandatory eligibility condition for reimbursable expenses, and the claimant's failure to comply justified the refusal; the lack of formal notification by the administrator did not amount to acceptance of the payment request, and the claimant bore full responsibility for implementation under art. 9.1 of the financing contract. The decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for rejecting the appeal as unfounded.
Legal basis for the court's ruling in the appeal under administrative litigation rules.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa nr. 4470/27.06.2018, reclamantul Judeţul Neamţ a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, obligarea acesteia la plata sumei de 603.812,15 RON inclusiv TVA, aferentă cererii de tragere nr. x/28.08.2015 cu o valoare totală de 702.602,29 RON, sumă la care se adaugă majorări de întârziere de 2%, în valoare de 48.304,96 RON, calculate pentru perioada 14.09.2015-31.12.2015, conform art. 1241 din O.G. nr. 92/2003, iar pentru perioada 01.01.2016-31.01.2018, majorări de întârziere în valoare de 150.953 RON, conform cu art. 183 alin. (2) din Legea nr. 204/2015.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 139 din 7 mai 2019, a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile în termen, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Judeţul Neamţ, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 12 lit. h) din Ordinului Ministrului Mediului nr. 1090/2009 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, a arătat că asistenţa tehnică (supravegherea lucrărilor de împădurire prin diriginte/inspector ele şantier) nu reprezintă cheltuieli eligibile, în sensul prevederilor sus-menţionate, iar contravaloarea asistenţei tehnice nu a fost solicitată spre decontare autorităţii pârâte, neregăsindu-se în documentaţia aferentă Cererii de tragere nr. x/20.08.2015, nefiind o cheltuială eligibilă în cadrul proiectului.
Totodată, a precizat că respectiva cerere de tragere este însoţită de situaţia de lucrări nr. x depusă de către S.C. A. S.R.L. şi avizată de către S.C. B. S.R.L, neexistând astfel motive pentru care autoritatea pârâtă nu a analizat şi nu a aprobat la plată această cerere, care a fost însoţită de situaţia de lucrări nr. x întocmită de executantul lucrărilor.
De asemenea, a susţinut că plata trebuia efectuată în termen de 15 zile de la data depunerii dosarului de decontare (28.08.2015), iar pârâta avea obligaţia de a notifica beneficiarul în situaţia în care dosarul ar fi fost incomplet sau dacă documentaţia ar fi fost neconformă, în termen de 5 zile de la constatarea unui caz de culpă, ceea ce nu s-a întâmplat pe durata contractului de finanţare şi nici ulterior depunerii Cererii de finanţare nr. x/2015.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii.
4. Apărarea intimatei-pârâte
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 603.812,15 RON inclusiv TVA, aferente cererii de tragere nr. x/28.08.2015 cu o valoare totală de 702.602,29 RON, sumă la care se adaugă majorări de întârziere de 2%, în valoare de 48.304,96 RON, calculate pentru perioada 14.09.2015-31.12.2015, conform art. 1241 din O.G. nr. 92/2003, iar pentru perioada 01.01.2016-31.01.2018, majorări de întârziere în valoare de 150.953 RON, conform cu art. 183 alin. (2) din Legea nr. 204/2015.
Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.
Se reţine că, între părţi, s-a încheiat Contractul de finanţare nerambursabilă nr. 262/N/28.12.2009, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile pentru proiectele vizând împădurirea terenurilor agricole degradate, constituite în perimetre de ameliorare de pe raza Judeţului Neamţ, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Mediului nr. 1090/2009 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate.
Durata contractului de finanţare a fost stabilită iniţial la 60 de luni, potrivit art. 3, pct. 3.2 din contract, respectiv până la data de 28.12.2014, ulterior prelungită cu 8 luni aferente perioadei în care pârâta a suspendat proiectele din lipsă de fonduri în anul 2013, respectiv până la data de 28.08.2015.
În vederea implementării proiectului, reclamantul a încheiat Contractul de lucrări nr. x/22.03.2011 cu executantul S.C. A. S.R.L. având ca obiect "Reconstrucţie ecologică pe terenuri degradate în perimetre de ameliorare din Judeţul Neamţ".
Se reţine că autoritatea pârâtă a aprobat în beneficiul reclamantului două cereri de plată (prima în valoare de 112.747 de RON şi cea de-a doua în cuantum de 592.279,42 de RON), iar cea de-a treia cerere de tragere, formulat la data de 20.08.2015 pentru suma de 702.602, 29 de RON nu a fost decontată la plată, reţinându-se că reclamantul nu a asigurat implementarea proiectelor cu diligenţa necesară conducând la nerespectarea termenului asumat prin contract.
Din această perspectivă, sunt relevante prevederile art. 12 lit. h) din Ordinul nr. 1090/2009 pentru aprobarea Ghidului de finanţare pentru Programul de îmbunătăţire a calităţii mediului.
Astfel, cheltuielile eligibile la finanţare trebuie să respecte, printre altele, prevederile sus-menţionate, prin împădurirea terenurilor agricole degradate, şi anume: supravegherea lucrărilor de împădurire trebuie să efectuată de beneficiar, prin diriginte/inspector de şantier.
În cauză, se reţine că reclamantul, fără o justificare, nu a încheiat un contract de supraveghere lucrări de împădurire (dirigenţie) decât cu două luni înainte de expirarea duratei contractuale, astfel cum rezultă din Adresa nr. x/09.06.2015 comunicată autorităţii pârâte.
Instanţa de control judiciar apreciază că susţinerile recurentului, în sensul că nu a fost notificat de către intimată nu pot conduce la o altă concluzie, neputându-se aprecia că această împrejurare ar fi putut echivala cu o acceptare a cererii de plată.
Prin urmare, aprecierea caracterului eligibil al cheltuielilor avansate în executarea proiectului se realizează cu respectarea prevederilor art. 12 lit. h) din Ordinul nr. 1090/2009 pentru aprobarea Ghidului de finanţare pentru Programul de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate, şi anume:
supravegherea executării lucrărilor de împădurire trebuie să fie efectuată prin diriginte/inspector de şantier desemnat de către beneficiar.
Or, aşa cum s-a reţinut şi de prima instanţă, în cauză, nu a fost încheiat un contract de dirigenţie până în luna iunie 2015, când reclamantul a comunicat autorităţii pârâte acest fapt, ceea ce rezultă că s-a realizat o execuţie defectuoasă a lucrărilor de împădurire, lucrări care de altfel trebuiau efectuate etapizat, pe ani calendaristici.
În fine, referitor la susţinerile recurentului cu referire la situaţia de lucrări, respectiv a situaţiilor de plată către A. S.R.L. sunt relevante prevederile art. 9.1 din contractul de finanţare ("beneficiarul îşi asumă integral răspunderea pentru prejudiciile cauzate terţilor din culpa sa pe parcursul implementării proiectului, A.F.M. fiind degrevată integral de orice responsabilitate,,.).
Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul Judeţul Neamţ împotriva sentinţei nr. 139 din 7 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.