Cumulability of inflation index updates and penal legal interest in enforcement of delayed public sector wage obligations

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul iniţial la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa nr. 6257/05.09.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi Ministerul Justiţiei:

a) să se recalculeze indemnizaţia de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a

O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON;

b) să se recalculeze indemnizaţia de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.12.2015 şi până la data de 20.12.2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015;

c) a salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

d) Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite, să asigure Institutului Naţional de Expertize Criminalistice fondurile necesare plăţii acestor drepturi salariale.

Prin cererea adiţională formulată ulterior, reclamantul a modificat şi completat acţiunea, arătând că solicită:

a) reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 421,36 RON (reprezentând VRS 405 RON ce trebuia acordată la nivelul anului 2007 care la se adaugă majorările cu 4% conform O.G. nr. 13/2008) începând cu 9.04.2015, respectiv de 463,5 RON, cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. x, începând cu 01.12.2015;

b) repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţit şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 564 din 14 februarie 2019, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, respingând în consecinţă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi completată în contradictoriu cu acest pârât.

Totodată, a admis excepţia rămânerii fără obiect a primului capăt de cerere, astfel cum a fost formulat şi completat, vizând obligarea la reîncadrare şi recalculare indemnizaţie de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, respingând în consecinţă acest capăt de cerere, astfel cum a fost formulat şi completat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Expertize Criminalistice.

De asemenea, a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi completată de reclamant şi a obligat pârâtul Institutul Naţional de Expertize Criminalistice să plătească părţii reclamante diferenţele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015, dintre venitul deja achitat şi venitul stabilit prin decizia nr. 42/02.07.2018 a directorului adjunct al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective.

Prin aceeaşi sentinţă, a obligat pârâtul Institutul Naţional de Expertize Criminalistice să plătească părţii reclamante suma de 595 RON cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, susţinând, în esenţă, că pentru capătul de cerere admis, respectiv obligarea la plata dobânzii penalizatoare consideră că acesta nu are ternei legal.

Astfel, a făcut trimitere la prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 90/2017 şi la Decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, apreciind că este avută în vedere situaţia când se achită cu întârziere sumele acordate prin hotărâri judecătoreşti, or, în cauză, ne aflăm în prezenţa unei hotărâri judecătoreşti care obligă la plata de drepturi băneşti şi care nu este executată, tinzându-se la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să oblige la plata unor sume, acestea neputând fi purtătoare de dobânzi penalizatoare pentru un interval de timp anterior momentului stabilirii dreptului prin hotărâre judecătorească.

Totodată, dacă se pune problema dobânzilor pentru perioada anterioară, acesta nu poate fi decât cel mult remuneratorie, potrivit art. 1 din O.G. nr. 13/2011.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că susţinerile formulate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că susţinerile recurentului pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 421,36 RON (reprezentând VRS 405 RON ce trebuia acordată la nivelul anului 2007 care la se adaugă majorările cu 4% conform O.G. nr. 13/2008) începând cu 9.04.2015, respectiv de 463,5 RON, cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. x, începând cu 01.12.2015 şi plata drepturilor salariale astfel rezultate, actualizate cu rata inflaţiei şi la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale.

Ulterior, a fost emisă în acest sens decizia directorului adjunct INEC nr. 42 prin care sunt recunoscute valorile de referinţă sectorială de 421,36 RON (perioada 09.04.2015 - 30.11.2015) şi de 463,6 RON (perioada 01.12.2015 - 31.12.2017), motiv pentru care prima instanţă a respins acest capăt de cerere ca rămas fără obiect, astfel cum a fost formulat şi completat.

În ceea ce priveşte obligaţia de plată a drepturilor salariale, prima instanţă a reţinut că obiectul acesteia subzistă în măsura în care plata diferenţei de drepturi salariale nu a fost efectuată, iar în vederea recuperării totale a prejudiciului cauzat prin neplata la termen a drepturilor salariale cuvenite, reclamantul urmează să beneficieze de plata actualizată cu indicele de inflaţie şi de plata dobânzii legale la această sumă.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de control judiciar reţine că în mod corect prima instanţă a admis capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor datorate şi plata dobânzii legale, având în vedere că prin decizia emisă s-a stabilit acordarea diferenţelor salariale datorate, dar nu şi actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Din această perspectivă, în cauză, se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte, cum corect a apreciat şi judecătorul fondului.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, în care se prevede că:

"În aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că "…pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preţurilor de consum (…). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale".

Aşadar, prin această decizie, aplicabilă în cauză, s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât şi posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuţie (dobânda şi indicele de inflaţie).

În fine, referitor la susţinerile recurentului legate de problema dobânzilor, se reţine că în discuţie este dobânda cuvenită pentru neîndeplinirea de către autoritatea publică pârâtă a obligaţiei de plată la scadenţa lunară a dreptului salarial stabilit legal, respectiv cea penalizatoare potrivit definiţiei legale.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

Respinge recursul formulat de pârâtul Institutul Naţional de Expertize Criminalistice împotriva sentinţei nr. 564 din 14 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.