Eligibility of military chaplains for the Honorary Sign in the Patriotic Service under Law 573/2004

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A., a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - prin Direcţia Generală Juridică la Conferirea Semnului Onorific în Serviciul Patriei.

Prin sentinţa civilă nr. 1492 din 21.02.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat cauza privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - prin Direcţia Generală Juridică, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub acelaşi număr de dosar.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4530 din 07 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - prin Direcţia Generală Juridică, a obligat pârâtul la reevaluarea cererii reclamantului cu privire la conferirea Semnului onorific în Serviciul Patriei şi la plata către acesta a sumei de 1300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 4530 din 07 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - prin Direcţia Generală Juridică, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Recurenta arată că instanţa de fond a conchis că şi preoţilor militari li se poate conferi Semnul onorific în Serviciul Patriei, în aceleaşi condiţii în care li se oferă ofiţerilor, conform prevederilor Legii nr. 80/1995, coroborate cu dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 195/2000 şi cele art. 1 din Legea nr. 573/2000. Aceasta apreciere că interpretarea dată de instanţă prevederilor legale incidente în cauză este una eronată, aspectele reţinute fiind neîntemeiate, prin raportare la următoarele argumente:

Prin Decretul nr. 211/1954, s-a instituit ordinul şi medalia "Meritul Militar" şi s-a aprobat Regulamentul de conferire, descriere şi modul de purtare a acesteia. Art. 1 din decret stipula:

"se instituie ordinul şi medalia "Meritul Militar" care se va conferi militarilor pentru vechime în (...) Ministerul Afacerilor Interne." Art. 4 din regulament prevedea că ordinul sau medalia "Meritul Militar" se conferea pentru 15 ani, 20 ani, respectiv 25 ani vechime în serviciu.

În urma modificărilor aduse prin Decretul nr. 695/1964, art. 1 din Decretul nr. 211/1954 statua faptul că "ordinul şi medalia "Meritul Militar" (...) se va conferi militarilor pentru vechime în (...) Ministerul Afacerilor Interne ca subofiţer, maistru militar sau ofiţer în activitate."

Odată cu promulgarea Legii nr. 29/2000, în textul iniţial al acesteia se prevedea la art. 10 pct. 3 şi pct. 4 că Semnul onorific în serviciul armatei se conferă ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor care au 15 ani, 20 de ani, respectiv 25 de ani de activitate în armată; în vederea aplicării dispoziţiilor acestei legi, a fost adoptată Ordonanţa Guvernului nr. 104/2000.

Prin art. 13 din Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific în Serviciul Patriei pentru ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de-ofiţeri, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa Guvernului nr. 104/2000 privind Semnul onorific în Serviciul Armatei pentru ofiţeri a fost abrogată.

De asemenea, vechiul Ordin Meritul Militar şi al Semnului onorific în Serviciul Armatei pentru ofiţeri a fost înlocuit, potrivit art. 10 din Legea nr. 573/2004, cu semnul onorific în Serviciul Patriei pentru ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri.

Conchizând, se pretinde, instanţa de fond în mod greşit a apreciat faptul că prevederile referitoare la acordarea dreptului în discuţie sunt aplicabile şi categoriei din care face parte intimatul-reclamant, respectiv preoţii militari.

Prin Legea nr. 149/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, s-a recunoscut în mod expres acest drept şi în favoarea preoţilor militari.

Mai afirmă recurenta că conţinutul Legii nr. 149/2018, reprezintă o dovadă suplimentară a faptului că intimatul - reclamant nu putea beneficia de dreptul solicitat, întrucât acesta nu a fost prevăzut de actele normative incidente, până la modificarea legislativă menţionată.

În contextul în care legiuitorul a precizat în mod expres, în art. 1 din Legea nr. 149/2018, că "semnul onorific în Serviciul Patriei se conferă ofiţerilor, funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, si preoţilor militari, din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei. Serviciul Român de Informaţii. Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie si Pază si Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, care au 15, 20 sau 25 de ani de activitate în domeniile apărarii, ordinii publice si securităţii naţionale, rezultă, dincolo de orice urmă de îndoială, că intimatul-reclamant nu era îndrituit să beneficieze de dreptul în discuţie anterior intrării în vigoare a actului normativ menţionat şi, pe cale de consecinţă, în cauză, nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat al instituţiei noastre.

În soluţionarea cererii Înalta Curte subliniază că în materia contenciosului administrativ analiza unui act administrativ contestat trebuie să se raporteze la actele şi legislaţia din momentul emiterii acestuia.

Or, contrar celor susţinute de către instanţa de fond, faptul că prin Legea nr. 149/2018 s-a completat art. 1 în sensul că "semnul onorific în Serviciul Patriei se conferă ofiţerilor, funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, si preoţilor militari, din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei. Serviciul Român de Informaţii. Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie si Pază si Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, care au 15, 20 sau 25 de ani de activitate în domeniile apărarii, ordinii publice si securităţii naţionale, rezultă, dincolo de orice urmă de îndoială, că intimatul-reclamant nu era îndrituit să beneficieze de dreptul în discuţie anterior intrării în vigoare a actului normativ menţionat şi, pe cale de consecinţă, în cauză, nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat.

Actul contestat, de refuz, îl reprezintă adresa nr. x/7.06.2017, reprezentând cererea reclamantului de conferire a Semnului onorific în Serviciul Patriei" deci analiza trebuie făcută în raport de legislaţia de la acel moment.

De altfel, şi corespondenţa purtată de părţi inclusiv propunerile de modificare a legislaţiei vădesc inexistenţa în legislaţie a unor prevederi în sensul admiterii cererii reclamantului.

Pe fond, fără a analiza condiţiile personale ale reclamantului ce îl îndrituiau să formuleze solicitarea, Înalta Curte reţine că soluţia instanţei de fond se sprijină pe prevederile Legii nr. 195/2000, privind constituirea şi organizarea clerului militar, cu referire la art. 15 şi 19.

Doar că în art. 15 alin. (1) din Lege se precizează clar că "preoţii militari sunt asimilaţi corpului ofiţerilor"

Or precum se cunoaşte, asimilarea unei funcţii nu presupune dobândirea tuturor drepturilor celui la care se raportează, ci doar a celor expres prevăzute normativ.

Pe de altă parte art. 1 din Legea nr. 573/2004 prevede expres şi limitativ că "Semnul onorific în Serviciul Patriei se conferă ofiţerilor si funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, care au 15,20 şi 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale"

Prin urmare, având în vedere că Legea nr. 573/2004 face referire strict Ia ofiţerii şi funcţionarii publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, nu şi la personalul asimilat, rezultă că, în mod corect, în raport de legislaţia de la momentele emiterii adresei a fost respinsă cererea reclamantului.

Nimic nu îl oprea însă pe acesta să o reitereze după apariţia Legiinr. 149/2018 trimiterea din art. 1 la preoţii militari fiind neechivocă.

În baza acestor considerente, Înalta Curte apreciază că acţiunea reclamantului se impunea a fi respinsă.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate recursul pârâtei se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl va admite şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. va casa sentinţa, respingând acţiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - prin Direcţia Generală Juridică împotriva sentinţei civile nr. 4530 din 07 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.