Suspension of tax assessment execution denied where partial annulment in main proceedings fails to prove imminent damage or justified case

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

1 .Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2019 la data de 04.01.2019, reclamanta A. a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/31.08.2012 emise de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi a Deciziei de impunere nr. x/11.09.2013 emise de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, până la soluţionarea definitivă a cauzei, ambele acte administrative fiscale mai sus menţionate fiind atacate pe calea acţiunii în contencios administrativ ce face obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 42 din 26 februarie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/31.08.2012 emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi a Deciziei de impunere nr. x/11.09.2013 emisă de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului cu nr. x/2015, a obligat pârâţii să-i plătească reclamantei suma de 7600 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 42 din 26 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal au formulat recursuri pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Analiza cererilor de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Prin recursul pârâtei DGRFP Timişoara s-a pretins că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material întrucât:

In primul rând, sentinţa civilă nr. 42/26.02.2020 este nelegală întrucât instanţa de fond, cu toate că a fost investită cu soluţionarea unei cereri de suspendare, a antamat fondul dreptului dedus judecăţii, interpretând total greşit soluţia de admitere în parte a acţiunii pronunţată în prima instanţă în dosarul nr. x/2015.

Din analiza considerentelor sentinţei civile nr. 42/26.02.2020 reiese că instanţa de fond a apreciat că în speţă este dovedită aparenta de nelegalitate a celor două decizii de impunere, prin anularea în parte a acestora fiind creat. în opinia instanţei, un dubiu cu privire la legalitatea acestora. În mod vădit greşit curtea a reţinut aceste aspecte în motivarea temeiniciei cererii de suspendare a executării, ignorând soluţia menţinerii în (mare) parte ca temeinice şi legale a actelor administrativ fiscale emise de pârâte.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 183/07.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2015 s-a dispus anularea în parte a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.08.2012 încheiat de fosta D.G.F.P. Timiş, a Deciziei de impunere nr. x/31.08.2012 emisă de fosta D.G.F.P. Timiş, a Deciziei nr. 180/14.06.2013 emisă de A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a Deciziei de impunere nr. x/11.09.2013 emisă de A.J.F.P. Timiş şi a Deciziei nr. 2209/723/25.08.2014 emisă de D.G.R.F.P. Timişoara - Serviciul Soluţionare Contestaţii, doar pentru suma de 620.419 RON, cu consecinţa menţinerii ca temeinice şi legale a actelor administrativ fiscale emise de pârâte privind obligaţiile fiscale suplimentare reprezentând TVA în sumă totală de 3.215.943 RON.

In aceste condiţii, rezultă că actele administrativ fiscale au fost anulate de prima instanţă în dosarul nr. x/2015 doar în proporţie de 16 %. deciziile fiind menţinute în rest, respectiv în proporţie de 84% din sumele stabilite suplimentar de organele fiscale în sarcina reclamantei. în concluzie, în mod nejustificat instanţa de fond a reţinut o aparenţă de nelegalitate a actelor administrativ fiscale, ignorând de fapt menţinerea acestora de către Curtea de Apel Timişoara pentru suma totală de 3.215.943 RON, în opinia noastră prevalând aparenta de legalitate a actelor administrativ fiscale în privinţa TVA de 3.215.943 RON, ceea ce trebuia să conducă la respingerea cererii de suspendare.

În al doilea rând, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei civile nr. 42/26.02.2020, instanţa de fond a dispus şi suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma corecţiilor evidenţei fiscale nr. 1066/11.06.2013 emisă de A.J.F.P. Timiş, cu toate că D.G.R.F.P. Timişoara invocase excepţia lipsei de interes a reclamantei fată de capătul de cerere vizând suspendarea acestei decizii.

În mod greşit s-a dispus suspendarea Deciziei nr. 1066/11.06.2013, luând în considerare următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public."

Astfel, prin Decizia de impunere privind TVA şi alte obligaţii fiscale stabilite de inspecţia fiscală la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activităţi economice nedeclarate organelor fiscale nr. 8415/28.08.2012 emisă în baza constatărilor din Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/28.08.2012 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 3.523.367 RON, compusă din: TVA în sumă de 1.531.788 RON şi accesorii aferente TVA în sumă de 1.991.579 RON. De asemenea, a fost emisă Decizia privind înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA nr. 11629/30.08.2012.

Împotriva titlului de creanţă şi a deciziei de înregistrare în scopuri de TVA reclamanta a formulat contestaţie în procedură prealabilă, iar în urma soluţionării acestei căi de atac de către A.N.A.F. Bucureşti - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a fost emisă Decizia nr. 180/14.06.2013 prin care:

1) s-a constatat necompetenţa materială a A.N.A.F. de a soluţiona contestaţia împotriva Deciziei privind înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA nr. 11629/30.08.2012 şi s-a dispus transmiterea contestaţiei în vederea soluţionării acestui petit fostei D.G.F.P. Timiş în calitate de organ fiscal emitent;

2.) s-a dispus desfiinţarea parţială a Deciziei de impunere nr. x/31.08.2012 pentru suma de 307.424 RON:

3.) s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.08.2012 pentru suma totală de 3.215.943 RON, compusă din: TVA în sumă de 1.404.743 RON şi accesorii aferente în sumă de 1.811.200 Iei.

In urma celor dispuse prin Decizia nr. 180/14.06.2013, prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma corecţiilor evidentei fiscale nr. 1066/11.09.2013 organul fiscal al A.J.F.P. Timiş a diminuat obligaţiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei prin Decizia de impunere nr. x/31.08.2012 cu suma de 307.424 RON reprezentând TVA în sumă de 127.045 RON şi accesorii aferente TVA în sumă de 180.379 RON.

De asemenea s-a apreciat eronata nereducere a onorariului avocaţial faţă de complexitatea cauzei.

Prin recursul AJFP Timiş de asemenea, fundamentat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-au invocat aspecte legate de cazul justificat, paguba iminentă raportată la prezumţia de legalitate a actului administrativ, care nu sunt incidente în speţă.

Recursurile sunt întemeiate.

Instanţa de fond îşi fundamentează soluţia, atât cu privire la existenţa cazului bine justificat cât şi cu referire la paguba iminentă, pe soluţia dată pe fondul cauzei respectiv sentinţa civilă nr. 183/7.06.2019.

Însă tocmai din conţinutul acesteia rezultă altă situaţie concretă.

Astfel, în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Timişoara s-a solicitat anularea Deciziei nr. 180/14.06.2013 comunicată la data de 15.09.2014 prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.08.2012 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.08.2012; Decizia de impunere nr. x/31.08.2012, precum şi raportul de inspecţie fiscală care a stat la baza emiterii acestui din urmă act administrativ fiscal; exonerarea reclamantei de la plata obligaţiilor fiscale stabilite prin actele de impunere în cuantum de 3.215.943 RON compus din 1.404.743 RON TVA şi accesorii fiscale în valoare de 1.811.200 RON; cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţă s-a respins excepţia lipsei de interes, invocată de pârâta AJFP Timiş, excepţia prescripţiei şi excepţia lipsei de interes, invocate de pârâta DGRFP Timişoara.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara (DGRFP Timişoara) şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş (AJFP Timiş).

A anulat în parte Raportul de inspecţie fiscală nr. x/28.08.2012 emis de DGFP Timiş, Decizia de impunere nr. x/31.08.2012, emisă de DGFP Timiş, Decizia nr. 180/14.06.2013, emisă de ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Decizia de impunere nr. x/11.09.2013, emisă de AJFP Timiş şi Decizia nr. 2209/723/25.08.2014, emisă de DGRFP Timişoara - Serviciul Soluţionare Contestaţii, doar pentru suma de 620.419 RON reprezentând: 514.859 RON majorări de întârziere aferente contractului nr. x/06.02.2008; 25.485 RON TVA aferentă contractului nr. x/22.05.2008 şi 80.075 RON majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi aferente contractului nr. x/22.05.2008.

A obligat în solidar pârâtele la plata cheltuielilor parţiale către reclamantă, în cuantum de 5.683,12 RON, reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert.

Rezultă, cum a susţinut şi pârâta DGRFP prin recurs, o anulare a actelor administrative dar în proporţie financiară de aproximativ 16%.

În aceste condiţii nu se poate reţine în niciun caz autoritatea provizorie de lucru judecat indicată prin sentinţă ci din contră apare ca nedovedită existenţa cazului bine justificat.

Nici raportat la paguba iminentă nu se poate vorbi în acelaşi context de soluţia amintită, de plano plata unor sume de bani neputând prin simpla ei existenţă, a se raporta la o pagubă care să justifice măsura suspendării.

Astfel, orice obligaţie de plată ar trebui suspendată. Or, în acest caz, cea mai mare parte a sumelor pretinse au fost menţinute la plata prin sentinţă.

Toate acestea îndreptăţesc Înalta Curte să concluzioneze că în mod greşit s-a apreciat atât asupra existenţa cazului bine justificat cât şi asupra pagubei iminente.

Raportat la acestea cercetarea, şi a celorlalte motive de recurs nu mai apare necesară.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate acestea se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile şi în temeiul dispoziţiilorart. 496 C. proc. civ. va casa sentinţa respingând cererea de suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş împotriva sentinţei nr. 42 din 26 februarie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/31.08.2012 emise de DGFP Timiş şi a Deciziei de impunere nr. x/11.09.2013 emise de DGRFP Timişoara - AJFP Timiş, formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2021