Eligibility for athlete lifetime pension requiring proof of participation in gold-medal-winning national squad

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.03.2018, sub număr dosar x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului:

- anularea parţială a Ordinului 1107/29.11.2016 emis de pârât;

- obligarea pârâtului să emită un ordin care să cuprindă în lista persoanelor care beneficiază de renta viageră şi persoana sa, precum şi obligarea pârâtului la plata rentei viagere începând cu luna iulie 2016 şi în continuare, până la data emiterii ordinului solicitat, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În şedinţa publică din data de 12.06.2018, instanţa a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Braşov şi a inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârât şi a unit cu fondul cauzei excepţia tardivităţii acţiunii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 169 din 5 decembrie 2018 pronunţată în cauză de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată de reclamantul a fost respinsă, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, astfel că, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că sentinţa a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât acţiunea a fost respinsă deşi judecătorul fondului a reţinut că legea nu prevede un caz de încetare de drept al rentei viagere pentru situaţia dedusă judecăţii.

Recurentul menţionează că instanţa de fond a reţinut eronat împrejurarea că nu tot lotul convocat, ci numai cei care au jucat efectiv pe teren şi au fost medaliaţi pot beneficia de rentă.

În primul rând, precizează recurentul, în situaţia Campionatului 1982/1983, niciunul dintre jucători nu a primit medalie, ci doar a fost înmânata echipei Cupa.

Legea sportului denumeşte Federaţia ca fiind organismul care poate confirma participarea la un campionat european, în situaţia sa fiind vorba, atât de Federaţia Română de Rugby, cât şi de Agenţia Naţională pentru Sport, antecesoarea Ministerului Turismului şi Sportului.

Din această perspectivă, recurentul menţionează că din înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv din adresa Federaţiei Române de Rugby depusă la termenul din 25.09.2018, rezultă că actele ataşate adresei x/28.06.2007 au fost înaintate în anul 2007 către Agenţia Naţionala pentru Sport, motiv pentru care aceste înscrisuri nu se mai regăsesc la FRR, că în baza acestora Agenţia Naţionala pentru Sport a aprobat acordarea dreptului de renta viagera. Prin adresa din 10.08.2007 trimisă agenţiei, federaţia a confirmat rezultatele sportive. Agenţia, prin referatul x/27.08.2007, a propus şi aprobat acordarea rentei viagere atât pentru acesta, cât şi pentru B. (handbal).

Aprobarea cererii pentru acordarea rentei viagere s-a făcut în baza documentelor puse la dispoziţie de FRR (conform adresei x din 28.06.2007 către ANpS) care precizează ca făcea parte din echipa participanta la CE.

În plus, din declaraţiile martorilor rezultă că a făcut parte din lotul de rugby şi că cei premiaţi nu au fost cei care au jucat doar în lotul restrâns, iar din ziarele depuse la dosar (din martie 1983) rezultă că a fost convocat la lotul reprezentativ de seniori şi că a jucat în echipa naţională.

Înscrisul prin care s-a avizat acordarea rentei viagere nu a fost denunţat ca fals, precizează recurentul, astfel încât trebuie să îşi producă efectele, întrucât nu este culpabil pentru pierderea arhivei din anul 1983 şi a dosarelor din 2007.

Instanţa de fond a avut în vedere informaţii existente pe site www.x.co.uk, însă informaţiile nu sunt şi nici nu pot fi complete, nefiind un site contemporan cu respectivul campionat, precizează recurentul.

Recunoaşterea dreptului la renta viageră a fost obţinut în temeiul legislaţiei anterioare, legea civila neretroactivând, se mai învederează în cuprinsul recursului, astfel încât drepturile trebuie a fi stabilite în raport cu legea în vigoare la data la care a fost recunoscut dreptul la renta viageră, respectiv Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice si sportului care, în cuprinsul art. 64 alin. (1) reglementează dreptul său la o rentă viageră, drept confirmat de Ministerul Tineretului şi Sportului care însă i-a fost retras nelegal, fără a se constata incidenţa vreuneia dintre situaţiile de încetare prevăzute de art. 641 alin. (1) şi (2) din lege şi art. 41 din H.G. nr. 884/2001.

Concluzionând, recurentul a amintit că la solicitarea antecesorului Ministerului Tineretului si Sportului, Federaţia Romana de Rugby a confirmat performantele sportive obţinute de acesta, prin actul nr. 1092/10.08.2007, pe baza documentelor care atestau că a fost component al echipei naţionale din anii competiţionali 1980/1981 şi 1982/1983 şi a arhivei care cuprindea date despre partidele internaţionale desfăşurate în perioada 1924-2007, documente care au fost depuse la Ministerul Tineretului si Sportului.

În fine, recurentul a mai învederat că instanţa de fond nu a observat că în Decizia nr. X/D39/2016 a Curţii de Conturi a României se menţionează faptul că Ministerul Tineretului şi Sportului nu a solicitat clarificări suplimentare Comitetului Olimpic şi Sportiv Român cu privire la încadrarea probei de rugby în categoria probelor olimpice şi mai mult, că cererile întocmite de sportivi pentru acordarea rentei viagere însoţite de nota federaţiei sportive naţionale nu au fost transmise de către Ministerul Tineretului şi Sportului către Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, pentru ca acesta să ateste că performanţa a fost obţinută într-o probă olimpică, aşa cum prevede art. 41 din H.G. nr. 884/2001.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea acestei poziţii procesuale s-a învederat că, în pofida susţinerilor recurentului-reclamant, acesta nu a făcut parte din lotul naţional şi nu a participat la meciurile din prima grupă valorică a campionatului european de rugby desfăşurat în perioada 1982-1983 care au culminat cu meciul final România-URSS din data de 15.05.1983, în urma căruia România s-a clasat pe locul I, aspect confirmat de probatoriul administrat în faţa instanţei de fond.

Instanţa de fond, menţionează intimatul, a motivat corect încetarea rentei viagere, prin dreptul autorităţii publice, după efectuarea procedurii administrative, întemeiată pe măsurile impuse de Curtea de Conturi şi dispoziţiile art. II din O.U.G. nr. 61/2016, fiind astfel emis Ordinul 1045/04.11.2016, necontestat, prin care s-a constituit comisia de recalculare şi acordare a rentelor viagere.

Ordinul nr. 1107/29.11.2016 a fost emis legal, menţionează intimatul, urmare a verificărilor efectuate de comisia legal învestită de MTS, în temeiul atribuţiilor conferite de H.G. nr. 11/2013, având în vedere modificările legislative care au intervenit în anul 2016 şi a măsurilor impuse de Curtea de Conturi, iar după analizarea corespondenţei cu federaţia s-a constatat că în cazul reclamantului rezultatele nu au fost confirmate.

Recurentul-reclamant afirmă eronat, conchide intimatul, că au fost depuse de către federaţia de resort, în anul 2007, la Ministerul Tineretului şi Sportului, documente care atestau că făcea parte din lotul care a câştigat medalia de aur la campionatul european din anul 1983, în condiţiile în care federaţia se află în strânsă colaborare cu forul internaţional de rugby, iar potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, coroborate cu dispoziţiile art. 43 din H.G. nr. 884/2001, de realitatea şi exactitatea datelor cuprinse în cerere şi în notele prevăzute la art. 40, răspund, în condiţiile legii, petentul, federaţia sportivă naţională şi Comitetul Olimpic Român, iar nu Ministerul Tineretului şi Sportului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Analizând sentinţa atacată prin prisma cadrului legal incident speţei dedusă judecăţii, precum şi prin raportare la criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce succed:

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

La data de 16.07.2007 reclamantul, fost jucător de rugby de performanţă, a depus cererea nr. x pentru acordarea rentei viagere în conformitate cu prevederile art. 64 din legea educaţiei fizice şi sportului nr. 609/2000 pentru următoarele rezultate obţinute în activitatea sportivă: medalie de aur la Campionatele europene din anul 1983 în proba olimpică de rugby.

Prin adresa nr. x/10.08.2007 Federaţia Română de Rugby a confirmat că reclamantul a obţinut medalie de aur la Campionatele europene - Sistemul turneu din anul 1983 în proba olimpică rugby.

Prin referatul nr. x/27.08.2007 emis de Direcţia Programe Social-Educative şi Instituţii Publice cu Atribuţii în Dezvoltarea Educaţiei Fizice şi Sportului din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sport, s-a propus acordarea rentei viagere solicitantului A., începând cu data depunerii cererii, pentru obţinerea medaliei de aur la Campionatul european - turneul din 1983 la ramura sportivă rugby.

Referatul s-a emis în conformitate cu: prevederile legii nr. 69/2000 (art. 64), dispoziţiile Ordinului nr. 491/2000 al ministrului Tineretului şi Sportului publicat în M.Of. nr. 407/29.08.2000, referatul Direcţiei Economice nr. 2772/14.11.2000 şi referatul Direcţiei Coordonare şi Promovare a Sportului de Performanţă nr. 501/14.11.2000 privind modalitatea de calcul al rentei viagere, adresa C.O.R. nr. x/02.11.2000 privind lista completă cu sporturile şi probele din programul olimpic pe perioada 1896 - 2000, extrasul C.O.R. nr. 482/07.11.2000 în care se precizează încadrarea în categoria probelor olimpice disputate la Campionatele Mondiale şi Campionatele Europene de seniori în alte condiţii decât cele desfăşurate la Jocurile Olimpice, cererile de acordare a rentei viagere şi confirmarea rezultatelor sportive de către federaţia sportivă naţională pe ramură de sport.

Prin Decizia nr. X/D39/13.09.2016 emisă de Curtea de Conturi a României s-au reţinut deficienţe privind modul de acordare a rentelor viagere, reţinându-se că din verificarea modului de acordare foştilor jucători de rugby a rentelor aflate în plată în anul 2015, s-a constatat faptul că atât acceptarea, cât şi respingerea cererilor întocmite de sportivii din rugby pentru acordarea rentei viagere nu s-a făcut întocmai conform prevederilor art. 4 din Ordinul MTS nr. 491/2000 şi art. 40 alin. (3) din H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 69/2000. Astfel, s-a reţinut că din documentele prezentate nu a rezultat faptul că MTS a solicitat COSR clarificări suplimentare cu privire la încadrarea probei de rugby, disputată la campionatele europene în alte condiţii decât cele desfăşurate la Jocurile Olimpice, în categoria probelor olimpice. De asemenea, nu au fost prezentate documente din care să rezulte că cererile întocmite de sportivi pentru acordarea rentei viagere, însoţite de nota federaţiei sportive naţionale, au fost transmise de MTS către Comitetul Olimpic Sportiv Român, care avea obligaţia ca în termen de 3 zile să ateste că performanţa a fost obţinută într-o probă olimpică, aşa cum prevede art. 41 din H.G. nr. 884/2001, fapt constatat atât în situaţia când au fost acceptate cererile, cât şi în situaţia în care au fost respinse.

Ca urmare a acestei decizii, în perioada 07.11.2016-22.11.2016 o comisie din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului, constituită în baza Ordinului MTS nr. 1045/04.11.2016, s-a întrunit şi a verificat un număr de 507 dosare de rentă viageră aflate în plată, întocmind Raportul de verificare şi recalculare a rentelor viagere aflate în plată. S-a reţinut, în cadrul acestui raport, că la dosare se regăsesc cererile de solicitare a rentelor şi confirmările transmise de către federaţiile sportive naţionale pentru performanţele realizate: potrivit adresei COSR nr. x/08.09.2014 există un document reprezentând situaţia probelor sportive incluse cel puţin o dată în programul Jocurilor Olimpice de vară perioada 1896-2012, în ceea ce priveşte atestarea performanţei în probă olimpică nu au existat la dosare documente individuale transmise de către COSR, neexistând o procedură de lucru în acest sens. Din cele 507 dosare, 6 s-au retras de la plată, printre care şi dosarul reclamantului, fără rezultate confirmate.

Prin Ordinul MTS nr. 1107/29.11.2016 s-a aprobat lista persoanelor care beneficiază de rentă viageră recalculată potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 61/28.09.2016, reclamantul neregăsindu-se printre acestea.

Relevante în cauză sunt dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 69/2000, potrivit cărora, pentru acordarea rentei viagere unui fost sportiv de performanţă este necesară întrunirea cumulativă a condiţiilor următoare: sportivul de performanţă să fi obţinut o medalie de aur, de argint sau de bronz în probele sportive individuale ori pe echipe din cadrul Jocurilor Olimpice sau Jocurilor Paralimpice ori o medalie de aur la campionatele mondiale sau europene de seniori la probele sportive individuale sau pe echipe ce au fost incluse cel puţin o dată în programul Jocurilor Olimpice sau al Jocurilor Paralimpice; acesta să se fi retras din activitatea sportivă; să aibă cetăţenie română, atât la data obţinerii performanţelor sportive, cât şi la data solicitării şi acordării rentei viagere; performanţele sportive pentru care solicită rentă viageră să fi fost obţinute concurând pentru România.

Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar rezultă că reclamantul, fost jucător de rugby, nu a fost inclus printre beneficiarii rentei viagere prevăzute de art. 64 alin. (1) din legea sportului, prin actul administrativ contestat în cauza de faţă, pentru nedovedirea primei dintre condiţiile enumerate de textul de lege, şi anume obţinerea unei medalii de aur la proba de rugby din cadrul Campionatului european din 1983.

Din această perpectivă, Înalta Curte constată căinstanţa de fond a reţinut într-o manieră judicioasă faptul că niciuna dintre susţinerile reclamantului nu infirmă legalitatea Ordinului contestat.

Verificările efectuate de către intimatul-pârât nu depind de existenţa unei atribuţii legale exprese a federaţiei şi nu este nici împiedicată de acordarea rentei în precedent, o nouă analiză fiind impusă chiar prin decizia Curţii de Conturi amintită anterior.

În ceea ce priveşte confirmarea obţinerii de către fostul jucător de rugby a medaliei de aur la campionatul european din 1983, Înalta Curte constată că o astfel de dovadă nu s-a făcut în cauză.

Astfel cum rezultă din înscrisul existent la dosarul instanţei de fond, înregistrat la Fexderaţia Română de Rugby sub nr. x/13.09.2016, Rugby Europe (anterior FIRA) este organizaţia care reuneşte toate federaţiile de rugby din Europa, având competenţe în administrarea rugby-ului la nivel continental. Potrivit acestei organizaţii, echipa naţională de seniori a României a câştigat Trofeul FIRA în ediţiile din 1974/1975, 1976/1977, 1980/1981 şi 1982/1983, acesta fiind la acea vreme Campionatul European, organizat de FIRA pentru echipele de seniori, FIRA fiind organizatorul exclusiv al competiţiilor continentale în acei ani.

S-a reţinut de auditorii Curţii de Conturi că renta viageră se acordă sportivilor din rugby pentru medaliile de aur obţinute de echipa României în anii 1975, 1977, 1981 şi 1983, în baza unui atestat emis de Federaţia Internaţională de Rugby Amatori-C. în data de 14 octombrie 2005, denumit D.. În documentul emis de FIRA-AER se precizează: "Campionatul "Senior" al Federaţiei Internaţionale de Rugby-FIRA, în perioada 1970-1999, dar şi după anul 1999 a fost şi este organizatorul Campionatului european oficial, dotat cu un trofeu oferit cu regularitate câştigătorului acestei probe. Echipa României a câştigat această probă în 1975-1977-1980-1988 (grupa B) şi în 2000."

Ceea ce interesează pentru acordarea rentei reclamantului este confirmarea participării acestuia la campionatul european de rugby din 1982-1983.

Prin adresa nr. x/09.11.2016 emisă de Federaţia Română de Rugby au fost enumeraţi jucătorii cărora, potrivit documentelor primite de la World Rugby, li s-a atestat participarea la ediţiile Campionatului European când echipa naţională a României a câştigat această competiţie, însă reclamantul nu se regăseşte printre sportivii participanţi atestaţi la campionatul din 1982-1983.

Prin adresa depusă într-un alt litigiu similar, respectiv dosar nr. x/2017 şi existentă şi la dosarul cauzei, Federaţia Română de Rugby a arătat că nu mai deţine înscrisurile care au stat la baza emiterii actelor nr. 543/10.04.2006 şi, respectiv, 952/28.06.2007, în speţă lista cu componenţii echipei naţionale din anii competiţionali 1976-1977 şi nici arhiva cu date privind meciurile internaţionale desfăşurate de echipa naţională a României în perioada 1924-2007; singurele date care au putut fi puse la dispoziţie provenind de pe site-ul de specialitate al Federaţiei Internaţionale de Rugby.

În plus, prin adresa existentă la dosar fond, Federaţia Română de Rugby precizează că înscrisurile ataşate adresei nr. x/28.06.2007 care au fost înaintate Agenţiei Naţionale pentru Sport nu se regăsesc în arhiva acesteia, fiind vorba despre înscrisuri care să conţină componenţa echipei naţionale de rugby seniori care a participat la Campionatul European în anul competiţional 1982/1983.

În lipsa unor asemenea înscrisuri, federaţia de resort nu a putut să precizeze cu certitudine dacă reclamantul a făcut parte din lotul echipei naţionale de rugby care a participat la campionatul menţionat, certtă fiind împrejurarea că naţionala României a câştigat medalia de aur la acel campionat, astfel cum rezultă din evidenţele oficiale deţinute de Rugby Europe.

Astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, prin raportare la arhiva FIRA (World Rugby), reclamantul nu a făcut parte din componenţa echipei naţionale a României pentru meciurile desfăşurate în cadrul Campionatului european din 1982-1983, nefigurând printre jucătorii titulari ai echipei şi nici printre rezerve.

Primul său meci, în calitate de component al lotului naţional este confirmat prin raportare la partida România-URSS din data de 20.11.1983, însă acest meci s-a disputat după câştigarea Campionatului European de către România, finalizat cu victoria echipei naţionale împotriva aceluiaşi adversar la data de 15.03.1983.

Extrasul de pe site-ul de specialitate www.x.co.uk confirmă, astfel, prezenţa reclamantului în cadrul echipei naţionale la meciul cu URSS din 20.11.1983, însănu în cadrul turneului campionatului european din 1983.

Aceste aspecte au fost confirmate şi de probatoriul testimonial administrat în cauză, martorii audiaţi relatând că reclamantul a făcut parte din lotul extins al României pentru Campionatul european din 1982-1983, însă nu şi din lotul celor 20 de jucători (titulari plus rezerve) care s-a prezentat în vederea disputării meciurilor la acest campionat.

Aşadar, în mod judicios instanţa de fond a dat relevanţă acestor probe, în contextul în care noţiunea de lot extins/lărgit semnifică lotul din care se face selecţia sportivilor în vederea participării efective la competiţie, titulari şi rezerve, iar reclamantul nu s-a numărat printre aceştia din urmă, niciuna dintre piesele dosarului nefiind de natură a infirma această certitudine.

În acest context, Curtea reţine că măsura neacordării rentei viagere este legală, pârâtul arătând că dosarul iniţial al reclamantului pentru acordarea rentei viagere conţinea doar cererea reclamantului, adeverinţa Federaţiei Române de Rugby şi referatul Autorităţii Naţionale pentru Sport, fără alte înscrisuri (relevante sub aspectul confirmării participării sportivului la campionatul european de rugby din 1983) iar Federaţia Română de Rugby nu a reconfirmat rezultatele în 2016, nedepunând niciun înscris.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a apreciat în mod corect asupra dreptului autorităţii publice pârâte, în virtutea principiului legalităţii, de a exclude reclamantul de la plata rentei viagere prin ordinul contestat, materializând astfel punerea în acord a circumstanţelor de fapt privind situaţia reclamantului cu prevederile art. 64 din Legea nr. 69/2000 referitoare la condiţiile care atestă dreptul la obţinerea rentei, astfel că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 641 din lege referitoare la recalcularea sau încetarea de drept a rentei.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, constatând că sentinţa instanţei de fond se află la adăpost de criticile formulate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a proceda la respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 169 din 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2021.