Judicial admission eligibility: whether a parliamentary mandate qualifies as specialized legal seniority under the limitative list in Art. 33(1) Law 303/2004

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 13 iunie 2017, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Comisia Concursului de Admitere în Magistratură, a solicitat anularea Hotărârii nr. 28/24.03.2017, emisă de pârât, prin care a fost respinsă cererea de înscriere la concursul de admitere în magistratură din perioada 07.02.2017 - 22.05.2017, precum şi anularea Hotărârii nr. 326/30.05.2017, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 28/24.03.2017 şi, pe cale de consecinţă, să se constate că reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, respectiv că are o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 4529 din 5 octombrie 2017, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 19 ianuarie 2018, sub nr. x/2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 197 din 30 martie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Comisia Concursului de Admitere în Magistratură.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 197 din 30 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

Subsumat cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor. Arată recurentul că, atât timp cât prevederile legii speciale stabilesc că perioada de exercitare a mandatului de parlamentar constituie vechime în muncă şi în specialitate, atunci era îndeplinită condiţia vechimii în specialitate de cel puţin 5 ani, prevăzută de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Mai arată recurentul-reclamant că instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile art. 50 lit. d) din Codul muncii, potrivit cărora contractul individual de muncă se suspendă de drept în situaţia exercitării unei funcţii în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, iar în acest caz, perioada în care contractul de muncă a fost suspendat constituie vechime în muncă şi în specialitate. Ca atare, perioada în care contractul de muncă al reclamantului a fost suspendat de drept constituie vechime în specialitatea de grefier cu studii superioare juridice.

Totodată, recurentul solicită a fi avute în vedere şi prevederile art. 49 alin. (3) din Codul muncii, potrivit cărora pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor decât cele prevăzute la alin. (2), dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne, prevederi care trebuie coroborate cu cele ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor.

Referitor la cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că, deşi a prezentat instanţei de fond Decizia nr. 57/2017, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, prin care s-a decis acordarea sporului de fidelitate de 10% pentru vechimea în funcţia auxiliară de specialitate de peste 10 ani, instanţa a reţinut doar prevederile art. 1 din această decizie, care vizează vechimea în muncă, iar nu şi cele ale art. 2, referitoare la vechimea în specialitate. Prin urmare, apreciază recurentul că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care se întemeiază pe motive străine de natura cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii - Comisia Concursului de Admitere în Magistratură a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi reclamantul şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile expuse nu se circumscriu decât cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menţionat, necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinţei recurate ori la existenţa unor motive contradictorii în cuprinsul acesteia.

Cât priveşte motivele apreciate a fi străine de natura cauzei, criticile reclamantului se referă la nevalorificarea de către instanţa de fond, în analiza probatoriului administrat în cauză, a conţinutului integral al Deciziei nr. 57/2017, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, critică ce pune în discuţie modalitatea de interpretare şi aplicare a normelor de drept material referitoare la vechimea în specialitate juridică a reclamantului, prin raportare la înscrisurile de care acesta înţelege să se folosească în dovedirea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, argumentaţia cererii de recurs se subsumează doar greşitei aplicări sau interpretării a dispoziţiilor legale incidente, urmând a fi analizată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurentul-reclamant a susţinut că interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 este greşită, întrucât, raportat la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, perioada în care şi-a exercitat mandatul de parlamentar constituie vechime în muncă şi în specialitate. Ca atare, recurentul consideră că are o vechime în muncă şi în specialitate de peste 5 ani, îndeplinind condiţiile de înscriere la concursul de admitere în magistratură, contrar hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 28/24.03.2017, care a luat în considerare doar perioada de activitate ca grefier cu studii superioare juridice, nu şi perioada cât recurentul a exercitat mandatul de parlamentar.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, instanţa de fond interpretând corect condiţia referitoare la vechimea în specialitate de cel puţin 5 ani ca privind funcţiile expres şi limitativ reglementate de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, între care nu se regăseşte şi cea de parlamentar. În condiţiile unei enumerări restrictive a funcţiilor a căror vechime permite înscrierea la concurs, textul de lege nu poate fi aplicat prin extensie şi la alte funcţii, care potrivit legilor speciale, sunt asimilate, sub aspectul vechimii, funcţiilor de specialitate juridică.

În speţă, vechimea în specialitate de care se poate prevala reclamantul constituie perioada de timp în care acesta a lucrat în activităţi corespunzătoare funcţiei de grefier cu studii superioare juridice, respectiv 3 ani, o lună şi 15 zile, nu şi perioada în care a exercitat funcţia de parlamentar. Chiar dacă art. 46 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor prevede că perioada în care reclamantul şi-a exercitat mandatul de parlamentar constituie vechime în muncă şi în specialitate, aceste dispoziţii produc efecte în raporturile de dreptul muncii în care se află reclamantul şi angajatorul său (având în vedere şi art. 46 alin. (2) din aceeaşi lege, care dispune că pe durata exercitării mandatului de deputat, contractul de muncă este supus regulilor prevăzute de Codului muncii), dar nu sunt incidente în situaţia reglementată de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, text de lege special, care prevede într-o modalitate limitativă funcţiile a căror exercitare efectivă este aptă să îndeplinească cerinţa vechimii în specialitate.

Înalta Curte reţine că nici invocatele dispoziţii ale art. 49-50 din Codul muncii nu conduc spre o altă concluzie. Aceste texte de lege reglementează, printre altele, suspendarea de drept a contractului de muncă pe perioada exercitării funcţiei de parlamentar, cu menţinerea altor drepturi şi obligaţii ce decurg din contractul de muncă, dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, cum ar fi cazul art. 46 din Legea nr. 96/2006. După cum a subliniat Înalta Curte şi în considerentele anterioare, prevederile de lege amintite reglementează raporturile de dreptul muncii ale reclamantului, respectiv situaţia contractului de muncă încheiat în calitate de grefier cu studii superioare juridice şi drepturile de care continuă să beneficieze acesta pe perioada îndeplinirii funcţiei de parlamentar, din perspectiva vechimii în funcţie şi în specialitate juridică, fără a influenţa în vreun fel conţinutul şi aplicarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Recunoaşterea vechimii în specialitate juridică pentru perioada exercitării mandatului electiv reprezintă un beneficiu legal acordat reclamantului al cărui contract individual de muncă se suspendă de drept, dar acest beneficiu nu poate fi extins şi aplicat, în lipsa unei prevederi legale exprese, la situaţia participării la concursul de admitere în magistratură, pentru care dispoziţiile art. 14 alin. (2) şi art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prevăd condiţii strict limitative pentru înscrierea la concurs.

Din această perspectivă trebuie privită şi Decizia nr. 57/2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Craiova, prin care, învederează recurentul-reclamant, i-a fost recunoscută vechimea în funcţia auxiliară de specialitate de peste 10 ani. Înalta Curte constată că decizia a fost emisă în temeiul legilor speciale de salarizare şi a Legii nr. 576/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor şi al parchetelor de pe lângă acestea, reglementând drepturi ale angajatului - grefier cu studii superioare juridice care a trecut în următoarea tranşă de vechime în muncă, respectiv cuantumul salariului de bază şi al sporurilor.

Aşadar, chiar dacă în cuprinsul său se face şi menţiunea acordării unui spor de fidelitate de 10% pentru vechimea în funcţia auxiliară de specialitate, această decizie are menirea de a reglementa drepturile şi obligaţiile de natură salarială ale angajatului şi angajatorului, producând efecte specifice dreptului muncii, fără legătură cu cerinţele de înscriere la concursul de admitere în magistratură prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Acordarea sporului de fidelitate, respectiv recunoaşterea de către anagajator a vechimii în specialitate prin luarea în considerare şi a perioadei în care reclamantul a exercitat mandatul de parlamentar, s-a făcut potrivit actelor normative în temeiul cărora a fost emisă decizia de salarizare, pe când înscrierea la concursul de admitere în magistratură este condiţionată de îndeplinirea efectivă, pentru minim 5 ani, a funcţiilor de specialitate juridică enumerate de legea specială - art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, între care nu se regăseşte cea de parlamentar.

Nu poate fi reţinută nici critica reclamantului referitoare la interpretarea trunchiată a conţinutului acestei decizii de către instanţa de fond, considerentele din sentinţa recurată făcând referire la decizie în întregul său, nu doar la un articol anume, în coroborare cu prevederile Codului muncii şi art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 197 din 30 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.