Judicial salary equality under unified public-sector pay: retroactive application of sectoral reference values established by final court decisions versus administrative non-retroactivity

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 6 septembrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., prin reprezentant DD., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Mehedinţi, Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Justiţiei, au solicitat:

- anularea Ordinului ministrului Justiţiei nr. 1478/C din 24.05.2017, Anexa nr. 13 privind Tribunalul Mehedinţi şi emiterea unor noi ordine de salarizare de către pârâtul Ministrul Justiţiei pentru fiecare din reclamanţi, prin care să se stabilească alte drepturi salariale (indemnizaţie de încadrare brută lunară, spor de condiţii de muncă grele vătămătoare sau periculoase, cuantum al sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii, spor pentru titlul de doctor pentru contestatorii G., B., prin utilizarea unei valori de referinţă sectoriale (VRS) în cuantum de 405 RON începând cu 09.04.2015 şi de 445,50 RON începând cu 01.12.2015;

- recalcularea de către pârâtul Tribunalul Mehedinţi a drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între data de 09.04.2015 până în luna noiembrie 2015 inclusiv, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON;

- recalcularea de către pârâtul Tribunalul Mehedinţi a drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între luna decembrie 2015 până în prezent, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10 %, potrivit Legii nr. 293/2015 din 25 noiembrie 2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe;

- achitarea diferenţelor salariale după includerea creşterilor salariale susmenţionate în indemnizaţia de încadrare brută lunară, de către pârâţii Ministrul Justiţiei, Tribunalul Mehedinţi, Curtea de Apel Craiova, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, începând cu data de 09.04.2015 la zi şi, în continuare, până la plata lor efectivă, integrală;

- obligarea pârâţilor Ministrul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Mehedinţi să aloce fondurile necesare plăţii sumelor rezultate reprezentând drepturile salariale actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, începând cu data de 09.04.2015 la zi şi, în continuare, până la plata lor efectivă, integrală;

- obligarea pârâtului Ministrul Justiţiei să îndeplinească toate formalităţile necesare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare contestator în acord cu Legea nr. 71/2015 care a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 din 8 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016 din 31 august 2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (11) - (14) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare individuală conform celor solicitate, sub sancţiunea plăţii unor despăgubiri materiale de 100 RON pe zi întârziere pentru fiecare dintre reclamant până la îndeplinirea obligaţiei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 863 din 27 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect plata diferenţelor salariale actualizată cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale aferent;

(ii) a respins capătul de cerere având ca obiect plata diferenţei salariale actualizată cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale aferente formulat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova pentru lipsa calităţii procesuale pasive;

(iii) a admis excepţia inadmisibilităţii în ceea ce priveşte capetele de cerere având ca obiect recalcularea drepturilor salariale, obligarea pârâţilor să aloce fondurile necesare plăţii sumelor rezulte şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să îndeplinească toate formalităţile necesare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare contestator;

(iv) a respins capetele de cerere având ca obiect recalcularea drepturilor salariale, obligarea pârâţilor să aloce fondurile necesare plăţii sumelor rezulte şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să îndeplinească toate formalităţile necesare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare contestator, ca inadmisibile;

(iv) a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Mehedinţi, Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Justiţiei;

(v) a anulat în parte ordinul de salarizare nr. 1478/C/24.05.2017, Anexa nr. 13 privind Tribunalul Mehedinţi, în privinţa reclamanţilor şi în consecinţă, a dispus obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită pentru reclamanţi ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţia de încadrare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 şi de 405 RON majorată cu 10%, începând cu 01.12.2015;

(vi) a dispus obligarea pârâtului Tribunalul Mehedinţi la plata diferenţelor rezultate în urma emiterii noilor ordine, începând cu 9.04.2015 până la data de 1.10.2016, actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 863 din 27 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a susţinut că soluţia instanţei de fond privind calcularea indemnizaţiilor salariale în raport de o valoare de referinţă de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, nu este legală, întrucât la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016 nu existau în plată indemnizaţii stabilite în raport de această valoare.

A susţinut recurentul-pârât că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi art. 31 alin. (1) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2015, precum şi ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016.

Acordarea majorărilor salariale în favoarea reclamanţilor de la data de 09.04.2015 este nelegală, întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015, se aplică numai pentru viitor, neputând retroactiva.

Totodată, valoarea de referinţă sectorială de 405 RON a fost utilizată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Consiliul Superior al Magistraturii de la data de 1 octombrie 2016, astfel încât şi pârâtul a emis Ordinul nr. 219/01.02.2017, prin care s-a modificat OMJ nr. 4680/21.12.2016 şi s-a prevăzut că, începând cu data de 01.10.2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

În consecinţă, recurentul-pârât a apreciat că, doar ulterior datei de 1 octombrie 2016, s-a aflat în plată valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, astfel încât în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamanţilor privind calcularea indemnizaţiilor salariale în raport de această valoare, începând cu data de 09.04.2015.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi şi intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinări faţă de recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile de nelegalitate formulate de pârâtul Ministerul Justiţiei se referă, în esenţă, la greşita stabilire de către instanţa de fond a indemnizaţiilor de încadrare salarială cuvenite reclamanţilor, în raport de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015. Recurentul-pârât a susţinut că această valoare de referinţă nu putea fi luată în considerare anterior datei de 01.10.2016, motivat de inexistenţa în plată, în sistemul justiţiei, la data de 09.04.2015, a unei indemnizaţii calculate în raport de această valoare şi de caracterul neretroactiv al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015.

Înalta Curte va respinge aceste critici, ca nefondate.

În ceea ce priveşte argumentul aplicării retroactive a dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor 26-32 din această hotărâre, forul constituţional a reţinut că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare a magistraţilor reclamanţi în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituţională a stabilit că efectul constatării neconstituţionalităţii art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti (considerentul 32).

Prin urmare, însăşi instanţa de control constituţional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispoziţiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituţional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti individuale întregii categorii profesionale şi familii ocupaţionale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităţilor constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Pe de altă parte, deciziile Curţii Constituţionale de constatare a neconstituţionalităţii unui text de lege sunt aplicabile, de la data publicării lor în Monitorul Oficial, tuturor litigiilor pendinte. Drept urmare, existenţa unor hotărâri judecătoreşti prin care se recunoaşte un anume nivel al salarizării, începând cu 09.04.2015, sunt relevante în stabilirea nivelului maxim al salariului/indemnizaţiei în plată.

Aşadar, argumentele recurentului-pârât sunt nefondate. În realitate, aplicarea unitară şi generală a dispoziţiilor legale incidente în materia salarizării, inclusiv pentru perioada anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităţilor din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor şi prin edictarea O.U.G. nr. 20/2016.

De altfel, chiar pârâtul Ministerul Justiţiei a înţeles să valorifice considerentele deciziei Curţii Constituţionale, prin emiterea Ordinului nr. 4680/C din 21.12.2016, adresat tuturor judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari, în cuprinsul căruia indemnizaţia de încadrare brută a fost recalculată începând cu data de 09.04.2015, deci pentru o perioadă anterioară publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial. Aşadar, prin cererea de recurs, pârâtul îşi contestă propria practică administrativă de punere în executare a cadrului normativ de salarizare a personalului, în acord cu dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale.

În ceea ce priveşte data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, Înalta Curte reţine, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei (decizia civilă nr. 2509/R/04.07.2011, pronunţată în dosarul nr. x/2008 de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia civilă nr. 402/02.02.2011, pronunţată în dosarul nr. x/2010 de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă), dar şi de hotărârile judecătoreşti indicate în cuprinsul sentinţei de fond, că într-o serie de litigii au fost stabilite, cu caracter definitiv, drepturile salariale cuvenite unor magistraţi, prin raportare la această valoare de referinţă sectorială, cu începere de la data de 09.04.2015.

Totodată, prin dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din Legea nr. 71/2015, privind aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, s-a stabilit obligaţia egalizării indemnizaţiilor pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul acelei autorităţi/instituţii, dispoziţii care, potrivit Deciziei nr. 23/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se aplică şi familiei ocupaţionale "Justiţie".

Prin urmare, începând cu data de 09.04.2015, reclamanţii din prezenta cauză aveau dreptul de a beneficia de indemnizaţii brute de încadrare calculate în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, astfel cum beneficiau şi alţi magistraţi, în urma pronunţării unor hotărâri judecătoreşti definitive, fiind neîntemeiată susţinerea pârâtului în sensul că această indemnizaţie poate fi avută în vedere doar de la data de 01.10.2016, dată de la care a fost aplicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Consiliul Superior al Magistraturii în salarizarea personalului propriu. Argumentul pârâtului nesocoteşte considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 749/2016, care a stabilit că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare (…) trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice."

În acest context, Înalta Curte concluzionează în sensul că valoarea de referinţă sectorială calculată de pârât prin OMJ nr. 4680/C/2016 şi OMJ nr. 219/C/2017 nu respectă prevederile legale, fiind stabilită într-un cuantum inferior celui cuvenit magistraţilor reclamanţi, motiv pentru care sentinţa recurată va fi menţinută de instanţa de control judiciar, consecutiv respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 863 din 27 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.