CNCD incompetence to annul statutory provisions in bailiff retirement discrimination claims

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 6 iulie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării - Colegiul Director, a solicitat anularea Hotărârii nr. 185 din 15 martie 2017, emisă de pârât, admiterea sesizării şi constatarea discriminării faţă de alte categorii de profesii libere sau faţă de executorii judecătoreşti încadraţi în profesie fără examen din alte profesii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1622 din 3 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării - Colegiul Director ("CNCD", "Consiliul").

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1622 din 3 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Subsumat cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 397 alin. (1) din acelaşi act normativ, nepronunţându-se asupra tuturor cererilor deduse judecăţii, respectiv că aceasta nu s-a pronunţat, ca de altfel nici autoritatea pârâtă, asupra cererii de constatare a discriminării în cadrul aceleiaşi profesii.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţine recurentul-reclamant că instanţa de fond nu a analizat cererea de constatare a discriminării faţă de alţi executori judecătoreşti primiţi în profesie fără examen, din alte categorii profesionale. Consideră reclamantul că, şi în prezenţa deciziei Curţii Constituţionale nr. 997/1998, pârâtului CNCD îi revenea obligaţia de a analiza discriminarea în cadrul aceleiaşi profesii, împrejurare la care instanţa de fond nu a făcut referire, concluzionând că discriminarea este invocată doar prin referire la actele normative care reglementează statutul altor profesii liberale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării - Colegiul Director nu a depus întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamantul A..

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fapta de discriminare sesizată de reclamant Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a raportat la prevederile art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora:

"(1) Calitatea de executor judecătoresc încetează: b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii; (...)", susţinând reclamantul că această normă este discriminatorie faţă de situaţia celorlalte profesii liberale, ai căror membri au posibilitatea legală de continuare a activităţii profesionale şi după pensionare. Totodată, a apreciat reclamantul că este discriminatorie şi primirea în rândul executorilor judecătoreşti, fără examen, a unor membri pensionari proveniţi din rândul altor profesii liberale, care, astfel, beneficiază atât de pensie, cât şi de veniturile obţinute ca executor judecătoresc.

Prin Hotărârea nr. 185 din 15 martie 2017, pârâtul CNCD a admis excepţia de necompetenţă cu privire la obiectul petiţiei, apreciind că, potrivit prevederilor legale şi deciziei Curţii Constituţionale nr. 997/2008, Consiliul nu poate interfera în competenţa de reglementare a legislativului prin înlăturarea aplicabilităţii unor acte normative. Legalitatea acestei hotărâri a fost confirmată de instanţa de fond care a reţinut, în esenţă, acelaşi argument al necompetenţei CNCD, dedus din considerentele deciziei Curţii Constituţionale.

În recurs, reclamantul a susţinut, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de constatare a discriminării în cadrul aceleiaşi profesii.

Înalta Curte va respinge aceste critici, ca nefondate. Nu se poate reţine o omisiune a primei instanţe de a se pronunţa asupra unei cereri deduse judecăţii, câtă vreme petitul prin care reclamantul a solicitat constatarea discriminării este un accesoriu al capătului principal de cerere care vizează anularea hotărârii CNCD. Or, o dată respinsă acţiunea în anularea actului administrativ şi reţinut caracterul just al argumentului necompetenţei legale a Consiliului de a se pronunţa cu privire la invocata discriminare care ar rezulta din reglementarea legală, instanţa de fond, în mod corect, nu a mai procedat la analiza discriminării pretinse sub niciunul dintre aspectele invocate de reclamant (discriminare faţă de alte profesii liberale şi în cadrul profesiei).

În mod greşit a susţinut recurentul-reclamant că instanţa de fond s-a referit doar la discriminarea sesizată în raport de actele normative care reglementează statutul altor profesii liberale, nu şi la cea din cadrul profesiei. Ambele situaţii discriminatorii susţinute de reclamant privesc, în realitate, modalitatea de legiferare a profesiei de executor judecătoresc prin Legea nr. 188/1999, din perspectiva consecinţelor încetării acestei calităţi prin pensionare, reclamantul susţinând că nu mai are posibilitatea de a continua activitatea profesională după pensionare, spre deosebire de membrii altor profesii liberale şi de executorii judecătoreşti care sunt pensionari din alte profesii liberale şi care au intrat în această profesie fără susţinerea unui examen.

Prin urmare, nu există nicio diferenţă între cele două situaţii de discriminare susţinute de reclamant, criticând prevederile Legii nr. 188/1999 din perspectiva modului în care legiuitorul a înţeles să reglementeze consecinţele şi condiţiile de încetare a calităţii de executor judecătoresc prin pensionare, astfel încât în ambele cazuri sunt incidente considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 997/2008, potrivit cărora prevederile art. 20 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării competenţa ca, în cadrul activităţii sale jurisdicţionale, să anuleze textul unor acte normative cu caracter discriminatoriu şi chiar să substituie acest text cu dispoziţii cuprinse în alte acte normative.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1622 din 3 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.