Prosecutors' appeals for salary back pay declared inadmissible due to lack of interest after voluntary compliance

Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, au solicitat:

- obligarea pârâtului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - ordonator principal de credite, să emită ordine de salarizare cu aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 09 aprilie 2015 şi până la data de 01 octombrie 2016;

- obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială de 405 RON şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă, de la data scadenţei fiecărui venit net până la data plăţii efective;

- obligarea pârâţilor să recalculeze pentru fiecare reclamant, retroactiv de la 01 decembrie 2015 majorarea cu 10 % prevăzută de art. 1 pct. 13 din O.U.G. nr. 35/2015, respectiv art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014, pe baza indemnizaţiei lunare de încadrare recalculate potrivit punctelor de mai sus şi plata diferenţelor salariate rezultate până la aplicarea efectivă a majorării cu 10%.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2039 din 27 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, ca neîntemeiată.

- a admis acţiunea şi a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să emită pentru toţi reclamanţii Ordine de salarizare începând cu data de 09 aprilie 2015 potrivit dispoziţiile art. 1 alin. (5) indice 1 şi art. 5 alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2015, respectiv potrivit dispoziţiilor art. 3 indice 1 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 cu referire la dispoziţiile Legii nr. 293/2015, în sensul stabilirii drepturilor salariale prin aplicarea în mod corespunzător a salariului de bază, a procentelor, a claselor de salarizare şi a sporurilor care fac parte potrivit legii din salariul brut lunar, la nivelul maxim prevăzut de lege pentru funcţii similare, pentru aceleaşi condiţii de studii, vechime şi condiţii de muncă, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 405 aflată în plată în cadrul familiei ocupaţionale "justiţie" începând cu data de 09 aprilie 2015 până la data de 01 decembrie 2015 şi, respectiv 445,5, ulterior acestei date;

- a obligat pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi să plătească fiecăruia dintre reclamanţi, pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a drepturilor prin emiterea noului Ordin de salarizare a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

3. Cererile de recurs declarate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2039 din 27 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în nume propriu şi pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

3.1. Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi fără a se ţine cont de Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale.

A susţinut recurentul că, prin admiterea acţiunii, instanţa de fond a încălcat şi principiul neretroactivităţii legii, pentru că data la care se acordă drepturile salariale pretinse prin cererea de chemare în judecată se raportează la Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale. Solicitarea acordării drepturilor începând cu data de 09 aprilie 2015 este vădit neîntemeiată, de vreme ce la acea dată nu exista un salariu la care să te raportezi, acesta fiind statuat prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale.

3.2. Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în nume propriu şi pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a declarat recurs, fără să indice un temei de drept, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect.

Recurenţii-pârâţi au susţinut că recurentul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin sentinţa recurată. Astfel, prin Ordinul nr. 897 din 22 mai 2018, emis de Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a decis stabilirea drepturilor salariale ale intimaţilor-reclamanţi prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09 aprilie 2015 - 30 noiembrie 2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01 decembrie 2015 - 31 decembrie 2017.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27 decembrie 2018, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursurilor, învederând că s-au emis ordine de salarizare pentru perioadele menţionate în sentinţa recurată, dar nu li s-au achitat diferenţele salariale cuvenite, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânzile penalizatoare până la plata efectivă a acestor drepturi.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurentul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 897 din 22 mai 2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamanţilor, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09 aprilie 2015.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursurilor, având în vedere că recurenţii - pârâţi, ulterior pronunţării sentinţei recurate, şi-au îndeplinit obligaţiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor. Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâţilor nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor şi va respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în nume propriu şi pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor, invocată din oficiu.

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în nume propriu şi pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 2039 din 27 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 aprilie 2021.