Appeals for salary recalculation declared inadmissible for lack of interest after voluntary compliance

Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 22 noiembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Arad, au solicitat:

- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Timişoara nr. 20/11.10.2017, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanţi;

- anularea, în parte, a Deciziei nr. 32/A/03.02.2017 şi a Deciziei nr. 102/A/16.06.2017 emise de Curtea de Apel Timişoara, în ceea ce priveşte valoare de referinţă sectorială de 405 majorată cu 10%, precum şi data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Timişoara la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar si conex din cadrul Curţii de Apel Timişoara, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 09 aprilie 2015 conform Legii nr. 71/2015, plus 10%, respectiv 445,5 RON, începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 şi obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţelor sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit aferent perioadelor cuprinse între 09 aprilie 2015 - 30 noiembrie 2015 (VRS de 405 RON) şi respectiv 01 decembrie 2015 - 01 iunie 2017 (VRS de 405 RON + 70%=445,5 RON), iar pentru reclamantele: C. doar începând cu data de 19 ianuarie 2015 până la data de 01 iunie 2017, Q. doar începând cu data de 07 decembrie 2016 până la data de 01 iunie 2017 şi R. doar începând cu data de 16 februarie 2015 până la data de 01 iunie 2017;

- obligarea pârâtului Ministerului Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite, la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate juridică şi conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcţie din familia ocupaţională Justiţie, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza aceloraşi acte normative, pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Parchetelor şi din cadrul Curţilor de Apel care au admis contestaţiile şi au dispus recalcularea salariilor conform grilelor de la Parchete, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;

- obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 09 aprilie 2015, şi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu 01 decembrie 2015, şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care solicită a se aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2535 din 31 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiate;

- a respins excepţia conexităţii invocate de pârâta Curtea de Apel Timişoara, ca neîntemeiată;

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Arad;

- a anulat hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Timişoara nr. 20/11.10.2017;

- a anulat, în parte, Decizia nr. 32/A/03.02.2017 şi Decizia nr. 102/A/16.06.2017, emise de Curtea de Apel Timişoara;

- a obligat pârâta Curtea de Apel Timişoara să emită o nouă Decizie de încadrare pentru reclamanţi, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 09 aprilie 2015, conform Legii nr. 71/2015, plus 10%, respectiv 445,5 RON, începând cu 01 decembrie 2015, conform Legii nr. 293/2015 şi a obligat pârâţii să plătească fiecăruia dintre reclamanţi a diferenţelor salariale calculate potrivit referinţelor sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit aferent perioadelor cuprinse între 09 aprilie 2015-30 noiembrie 2015- VRS de 405 RON, şi respectiv 01 decembrie 2015-01 iunie 2017- VRS de 405+10% -445,5 RON, iar pentru reclamantele C. doar începând cu data de 19 ianuarie 2015 până la data de 01 iunie 2017, Q. doar începând cu data de 07 decembrie 2016, până la data de 01 iunie 2017 şi R. doar începând cu data de 16 februarie 2015, până la data de 01 iunie 2017, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

3. Cererile de recurs declarate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2535 din 31 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Timişoara.

3.1. Pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În motivarea recursului, pârâtul a susţinut că prima instanţă, în mod greşit, a respins excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în raport de dispoziţiile H.G. nr. 652/2009 şi ale art. 7 alin. (1) lit. o) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

3.2. Pârâta Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată cu privire la perioada 09 aprilie 2015 - 01 octombrie 2016, ca neîntemeiată, iar pentru perioada ulterioară, respectiv 01 octombrie 2016 - 01 iunie 2017, ca rămasă fără obiect.

Recurenta-pârâtă a susţinut că în mod greşit a fost obligată la plata către intimaţii-reclamanţi a sumelor reprezentând diferenţe salariale, întrucât aceştia îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Arad şi nu au stabilit un raport de serviciu cu aceasta. Apreciază că instanţa de fond ar fi trebuit să constate lipsa calităţii sale procesuale pasive cu privire la acest petit.

A susţinut recurenta că pentru perioada 01 octombrie 2016 - 01 iunie 2017 acţiunea reclamanţilor ar fi trebuit respinsă ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere că prin Deciziile nr. 32A/03.02.2017 şi nr. 102A/16.06.2017 s-a dispus că începând cu data de 01 octombrie 2016, personalul auxiliar de specilitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Timişoara şi al instanţelor din circumscripţia acesteia beneficiază de un salariu de bază brut lunar stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%.

Apreciază că în ceea ce priveşte perioada 09 aprilie 2015 - 01 octombrie 2016 instanţa de fond a pronunţat o sentinţă cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 şi fără a se ţine cont de Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimaţii nu au formulat întâmpinare în cauză.

5. Aspecte procesuale relevante în cauză

Prin notele de şedinţă înregistrate la dosarul cauzei la data de 07 ianuarie 2019, recurenta-pârâtă Curtea de Apel Timişoara a susţinut că şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin sentinţa recurată. Astfel, prin Decizia nr. 79 din 29 mai 2018, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Timişoara, s-a decis stabilirea drepturilor salariale ale intimaţilor-reclamanţi prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09 aprilie 2015 - 30 noiembrie 2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01 decembrie 2015 - 31 decembrie 2017 şi ulterior din 01 ianuarie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentei-pârâte Curtea de Apel Timişoara la emiterea unei noi decizii de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurenta-pârâtă Curtea de Apel Timişoara a emis Decizia nr. 79 din 29 mai 2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamanţilor, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09 aprilie 2015.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurenţii - pârâţi, ulterior pronunţării sentinţei recurate, şi-au îndeplinit obligaţiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor. Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâţilor nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor şi va respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Timişoara, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor, invocată din oficiu.

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 2535 din 31 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 aprilie 2021.