Lack of procedural interest in appeal following ex-post compliance with salary recalculation order.

Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 octombrie 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie şi Ministerul Justiţiei, au solicitat:

- obligarea pârâţilor să emită dispoziţii de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 09 aprilie 2015;

- obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut fiecare reclamantă, potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3770 din 25 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei pentru lipsa calităţii procesuale pasive;

- a respins excepţia inadmisibilităţii;

- a admis în parte cererea privind pe reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie;

- a obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie să emită pentru reclamante ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţia de încadrare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09 aprilie 2015 până la data de 30 noiembrie 2015 şi de 405 RON majorată cu 10%, începând cu 01 decembrie 2015 până la data de 30 septembrie 2016;

- a obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie la plata diferenţelor rezultate în urma emiterii noilor ordine, actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3770 din 25 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat că prin Ordinul nr. 98 din 22 iunie 2018, emis de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, au fost îndeplinite obligaţiile dipuse prin sentinţa recurată, în sensul că s-a decis stabilirea drepturilor salariale ale intimaţilor-reclamanţi prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09 aprilie 2015 - 30 noiembrie 2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01 decembrie 2015 - 31 decembrie 2017.

Recurenta-pârâtă a criticat de asemenea şi soluţia instanţei prin care s-a respins excepţia inadmisibilităţii, considerând că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă pentru faptul că intimatele-reclamante nu au formulat plângere prealabilă, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 284/2010.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta-pârâtă a arătat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 şi ale O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 10 ianuarie 2019, intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a învederat că soluţia instanţei de fond privind admiterea excepţiei calităţii sale procesuale pasive este corectă, iar acest aspect dezlegat prin sentinţa recurată a dobândit autoritate de lucru judecat, având în vedere că nu a fost criticat prin recursul declarat în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentei-pârâte Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamante, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a emis Ordinul nr. 98 din 22 iunie 2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamantelor, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09 aprilie 2015, acest aspect fiind adus la cunoştinţă direct în faţa instanţei de recurs.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurenta - pârâtă şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamantelor. Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei civile nr. 3770 din 25 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 aprilie 2021.