Restitution claim upheld; county council appeal dismissed as unfounded, building and yard in Tulcea ordered returned to plaintiffs.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal (recurs) brought by the county council defendant against the Brașov Court of Appeal decision of 24 September 2003, thereby upholding that decision and the prior trial judgment, which had admitted the plaintiffs' restitution claim; the final operative outcome is that the defendants remain obliged to return to the plaintiffs the possession and ownership of the disputed building and yard in Tulcea, taken by the state without a valid title. The dispute arose when the plaintiffs sued the research institute, the municipality, and the local and county councils for recovery of the immovable property, claiming it had been seized by the state without a valid title. The decisive legal basis was the finding that the state's title, founded on Decree no. 218/1960 (as amended by Decree no. 712/1966), was invalid, and that the two-year extinctive prescription under Article III of Decree no. 218/1960 did not apply because the state's possession, obtained through excessive authority and moral violence maintained until 1989, was not "useful" (non-viciated) possession as required for prescription to run; consequently, under Article 6 of Law no. 213/1998, restitution was mandated. The court rejected the defendant's argument that the action was time-barred or that the state acquired property by valid title.
Legislator headnote
AI generatedart. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Restitution claim upheld; county council appeal dismissed as unfounded, building and yard in Tulcea ordered returned to plaintiffs: Potrivit textului art. III din Decretul nr. 218/1960, dreptul la orice acțiune, având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent, a unui bun intrat înainte de data publicării decretului în posesia statului, fie fără nici un titlu, fie în cadrul procedurii prevăzute de Decretul nr. 111/1950, se prescrie prin doi ani socotiți de la data când a avut loc intrarea în posesie.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 octombrie 1998, C.A., C.F., C.V. și O.G. au chemat în judecată, prin acțiune, ulterior modificată, Institutul de Cercetări Muzeale Tulcea, Municipiul Tulcea, prin primar, Consiliul Local Tulcea și Consiliul județean Tulcea pentru revendicarea imobilului compus din construcții și curte, situat în Municipiul Tulcea, preluat de stat fără existența unui titlu valabil.
Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 48 din 27 ianuarie 2000 a admis acțiunea, așa cum a fost formulată.
După parcurgerea unui prim ciclu în apel și în recurs, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 85 din 24 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului Consiliul județean Tulcea, cu motivarea că titlul statului, fondat pe Decretul nr. 218/1960, modificat prin Decretul nr. 712/1966, nu este valabil, așa încât, în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, se impune restituirea bunului în proprietatea reclamanților.
Împotriva acestei decizii, pârâtul Consiliul județean Tulcea a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că soluția instanțelor de fond a fost dată cu nerespectarea cerințelor dispozițiilor art. III din Decretul nr. 218/1960, așa încât s-ar impune respingerea acțiunii.
Recursul este nefondat.
Potrivit textului art. III din Decretul nr. 218/1960, dreptul la orice acțiune, având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent, a unui bun intrat înainte de data publicării decretului în posesia statului, fie fără nici un titlu, fie în cadrul procedurii prevăzute de Decretul nr. 111/1950, se prescrie prin doi ani socotiți de la data când a avut loc intrarea în posesie.
Textul instituie un caz de prescripție extinctivă, aplicabil dacă a avut loc un act de intrare în posesie a statului prin dobândirea a două elemente și anume: corpus și omnius sibi habendi. Numai că intrarea în posesie și producerea efectului de prescripție cer, în plus, ca posesia să fie utilă, adică neviciată, între altele, prin violență morală.
Or, în speță, preluarea bunului nu s-a făcut prin titlu, ci prin obstrucționarea proprietarului prin măsuri de autoritate excesivă, transformate în violență morală, menținută până în anul 1989 când a avut loc schimbarea regimului politic. Această situație de fapt a însemnat imposibilitatea revendicării bunului de către fostul proprietar, în timpul regimului comunist.
Ca atare, în sensul adevărat al sintagmei din textul art. III al
Decretului nr. 218/1960 și al cerinței ca posesia să fie utilă, nu a avut loc o intrare în posesie a statului pentru a putea fi primită apărarea recurentului că acțiunea în revendicare este prescrisă și că statul a dobândit proprietatea bunului prin titlu valabil.
Așa fiind, cu temei instanțele de fond au admis acțiunea și i-au obligat pe pârâți să le restituie reclamanților posesia și proprietatea imobilului revendicat.
În consecință, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Tulcea împotriva deciziei civile nr. 85/Ap din 24 septembrie 2003 a Curții de Apel Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2005.