Prosecutors' salary reclassification action dismissed as moot after employer issued higher recalculated orders.

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.06.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., G., H., I., J. şi K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, anularea adresei nr. x/2017 din 30 martie 2017 emise de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Procuror Şef Direcţie, ca fiind neîntemeiată; anularea Ordinului nr. 46 din 20.01.2017 emis de Procurorul Şef Direcţie al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală - Bucureşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 545 din 12 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa plângerii prealabile şi excepţia lipsei de interes, ca fiind neîntemeiate; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această parte, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, pe care a obligat-o la emiterea unui ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu aplicarea art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme fiind cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, precum şi cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON; a obligat pârâtul la plata către fiecare parte reclamantă a diferenţelor salariale rezultate în urma emiterii ordinului de încadrare menţionat în precedent; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul K. în contradictoriu cu pârâtul Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, pe care l-a obligat la emiterea unui ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu aplicarea art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme fiind cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, precum şi cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, actul urmând a fi emis pentru perioada 9.04.2015 - 31.05.2016.

De asemenea, a obligat pârâtul la plata către reclamant a diferenţelor salariale rezultate în urma emiterii ordinului de încadrare menţionat în precedent şi a respins în rest cererea de chemare în judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 545 din 12 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, rejudecarea cauzei în fond şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că soluţia pronunţată de prima instanţă este rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a normelor de drept material incidente.

Astfel, consideră că în mod nelegal prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, având în vedere că reclamanţii nu au atacat Ordinul nr. 1703/30.07.2015 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nici actele administrative ulterioare de stabilire a drepturilor salariale emise în executarea legii, emise de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv de Procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Precizează că stabilirea drepturilor salariale ale procurorilor din cadrul D.I.I.CO.T., aferentă perioadei supuse analizei, s-a realizat până la 22.11.2016 prin ordine emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar ulterior acestei date, în baza art. 3 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2016, s-a făcut prin Ordine ale procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Invocă dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII - Anexa VI din Legea-cadru nr. 284/2010, care instituie o procedură specială pentru contestarea actului administrativ al ordonatorului de credite prin care sunt stabilite drepturile salariale.

Mai arată că prin Ordinul nr. 1703/30.07.2015, emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au stabilit drepturile salariale ale procurorilor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism în aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, prin care procurorii au fost salarizaţi la nivelul maxim aflat în plată la data de 09.04.2015 pentru aceeaşi funcţie, grad, vechime în muncă şi în functie.

Menţionează că prin Ordinul nr. 434/V1-3/21.12.2016, emis de procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, drepturile salariale ale procurorilor din cadrul acestei structuri de parchet au fost recalculate începând cu data de 01.08.2016 prin includerea creşterilor salariale de 18%, acordate prin hotărâri judecătoreşti în baza O.G. nr. 10/2007 şi aflate în plată.

Arată că ulterior, prin Ordinul nr. 46/20.01.2017, emis de Procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, drepturile salariale ale procurorilor din cadrul acestei structuri de parchet au fost recalculate la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10%, conform Legii nr. 293/2015, începând cu 01.10.2016. Astfel, salariile de bază ale acestei categorii de personal au fost stabilite prin includerea creşterilor salariale de 7% (compuse din suma indexărilor acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive în baza O.G. nr. 3/2006 şi aflate în plată).

Susţine că prin contestaţia administrativă reclamanţii au atacat Ordinul nr. 46/20.01.2017, însă reclamanţii nu au contestat, în condiţiile art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 Capitolul VIII din Anexa VI a Legii nr. 284/2010 ori art. 7 din Legea nr. 554/2004, actele administrative prin care le-au fost stabilite drepturile salariale începând cu 09.04.2015, astfel că respectivele acte se bucură de prezumţia de legalitate, producând în continuare efecte.

Consideră că prezenta acţiune este inadmisibilă în condiţiile în care nu au fost contestate actele administrative ale ordonatorilor de credite prin care, în perioada 30.07.2015 -19.01.2017, reclamanţilor le-au fost stabilite drepturile salariale, sens în care solicită admiterea excepţiei şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Critică faptul că prima instanţă a soluţionat cauza dedusă judecăţii cu nesocotirea principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, întrucât, deşi din actele de la dosar reieşea faptul că ulterior datei de 31.05.2016, reclamantul K. nu mai funcţiona în cadrul D.I.I.C.O.T., ci al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a omis faptul că acesta nu justifică legitimitate procesuală pentru a contesta Ordinul nr. 46/20.01.2017.

Invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului K. de a contesta Ordinul de salarizare nr. 46/20.01.2017, întrucât prin Hotărârea nr. 278/24.05.2016, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus încetarea activităţii acestuia la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul teritorial Oradea şi continuarea activităţii reclamantului K., începând cu data de 01.06.2016, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Consideră că în mod greşit judecătorul fondului a reţinut că neluarea în considerare începând cu data de 09.04.2015, a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv de 445,5 RON, este nelegală, câtă vreme aceasta este valoarea sectorială maximă la nivelul familiei ocupaţionale Justiţie.

Învederează că la data de 09.04.2015, în cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie", nivelul maxim aflat în plată nu cuprindea şi creşterile salariale în procent total de 25% prevăzute de O.G. nr. 3/2006 şi O.G. nr. 10/2007, aceste creşteri salariale fiind acordate prin Ordinul nr. 1703/30.07.2015, sens în care invocă şi dispoziţiile art. 31 alin. (1) din O.U.G nr. 57/2015, motiv pentru care apreciază că aplicarea Ordinelor nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016 ale Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rămas fără fundament legal, cu atât mai mult cu cât ulterior a fost pronunţată şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016.

Apreciază că în mod nelegal prima instanţă a apreciat că nivelul maxim aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie" era calculat la data de 09.04.2015 în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON şi că prima instanţă a făcut o greşită apreciere a înscrisurilor depuse de reclamanţi, conferind valoare probantă unei hotărâri judecătoreşti (sentinţa civilă nr. 48/13.01.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal), prin care unor terţi le-au fost recunoscute pretenţii similare celor din cauză.

De asemenea, susţine că în mod nelegal instanţa de fond a înlăturat argumentul pârâtei D.I.1. C.O.T. întemeiat pe principiul neretroactivităţii legii, având în vedere că, deşi prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015, aceasta nu implică obligaţia angajatorului de a include drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti de la un alt moment decât cel stabilit prin dispoziţiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, respectiv începând cu luna august 2016.

Totodată, consideră că se impune şi înlăturarea obligaţiei de plată către reclamanţi a diferenţelor salariale dintre salariile calculate în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv 445,5 RON şi drepturile salariale efectiv plătite reclamanţilor.

4. Apărările formulate

4.1. Intimaţii-reclamanţi a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea recurată este temeinică şi legală.

4.2. Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a invocat excepţiile: lipsei de interes a reclamanţilor K., J., E., B. şi I. de a solicita anularea adresei nr. x/2017 din 30 martie 2017 şi a ordinului nr. 46 din 20.01.2017; lipsei de obiect cu privire la obligarea emiterii unui nou ordin de salarizare şi a lipsei de obiect cu privire la obligarea pârâtei cu privire la plata diferenţelor salariale.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., G., H., I., J. şi L. învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, anularea adresei nr. x/2017 din 30 martie 2017 emise de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Procuror Şef Direcţie şi anularea Ordinului nr. 46 din 20.01.2017 emis de Procurorul Şef Direcţie al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală - Bucureşti.

În cauză, reclamanţii au calitatea de procurori, funcţionând în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea şi Biroul Teritorial Oradea.

În raport cu susţinerile părţilor şi cu probele administrate la dosar, Înalta Curte reţine că prin Ordinul procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nr. 192/26.04.2018 s-a stabilit modul de calcul al indemnizaţiilor reclamanţilor pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2017 şi în continuare.

Potrivit actului administrativ în discuţie - Ordinul procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nr. 192/26.04.2018, începând cu data de 09.04.2015, categoria de personal din care fac parte şi reclamanţii beneficiază de indemnizaţii de încadrare, stabilite în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

De asemenea, pentru stabilirea drepturilor salariale ale reclamanţilor a fost emis şi Ordinul procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nr. 193/27.04.2018, prin care s-a stabilit că începând cu data de 01.01.2018, procurorii şi personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, prevăzuţi în anexele ordinului, vor fi salarizaţi conform dispoziţiilor in Legea-cadru nr. 153/2017.

La dosar au fost depuse şi anexele cu persoanele în privinţa cărora operează aceste majorări salariale, intimaţii-reclamanţi regăsindu-se printre aceştia.

Înalta Curte constată că prin ordinele de mai sus s-a dispus recalcularea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi în raport cu o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiune.

În consecinţă, dată fiind emiterea de către pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a Ordinelor nr. 192/26.04.2018 şi nr. 193/27.04.2018, prin care s-a stabilit o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON începând cu data de 09.04.2015 şi de 463,50 RON începând cu data de 01.12.2015, Înalta Curte reţine că, în prezent, acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect.

Faţă de rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată şi emiterea ordinelor de salarizare astfel cum au fost solicitate de către intimaţi, Înalta Curte consideră că nu se mai impune analizarea criticilor din recurs privind excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile faţă de ordinele emise anterior Ordinului nr. 46/20.01.2017 al Procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi nici cu privire la principiul neretroactivităţii legii.

Totodată, apreciază că nu mai impune nici analizarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului K. în ceea ce priveşte contestarea Ordinului nr. 46/20.01.2017, fiind evident că în prezenta cauză acesta a solicitat drepturile salariale până la momentul plecării sale din instituţia recurentă, respectiv până la data de 01.06.2016, ulterior acesta urmând a obţine drepturile salariale de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Nu vor mai fi analizate nici excepţiile invocate prin răspunsul la întâmpinare.

În ceea ce priveşte critica referitoare la înlăturarea obligaţiei de plată către reclamanţi a diferenţelor salariale dintre salariile calculate în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv 445,5 RON şi drepturile salariale efectiv plătite reclamanţilor, Înalta Curte constată că atât art. 4 din Ordinul nr. 192/26.04.2018, cât şi art. art. 3 din Ordinul nr. 193/27.04.2018, prevăd că plata diferenţelor rezultate se efectuează după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, astfel că nu se mai impune nici analizarea acestui aspect.

De altfel, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum şi plata dobânzilor şi a actualizării cu rata inflaţiei.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamanţilor, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva sentinţei civile nr. 545 din 12 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva sentinţei civile nr. 545 din 12 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 31 martie 2021.