Court reverses funding-withdrawal order, annuls debt for minor greenhouse eligibility breaches

Şedinţa publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 10.05.2013 sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. Brăila, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurala şi Pescuit Bucureşti, a contestat Decizia nr. 30408/8.11.2012 de soluţionare a contestaţiei, procesul-verbal de constatare nr. x/07.09.2012, precum şi Notificarea privind constituirea unui debit nr. x/12.09.2012, solicitând anularea acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 281/12.12.2013 Curtea de Apel Galaţi a admis acţiunea, a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei şi actele subsecvente, respectiv procesul-verbal de constatare nr. x/07.09.2012 si Notificarea nr. x/13.09.2012 emise de pârâtă.

Împotriva sentinţei civile nr. 281/12.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs parata Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale AFIR (prin reorganizarea fostei Agenţii de Plăţi pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit), recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2013 .

Prin Decizia nr. 3805/28.11.2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat sentinţa civilă nr. 281/12.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând în esenţă că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 31.01.2018 sub nr. x/2013*.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 107 din 6 iulie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 107 din data de 06 iulie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Sub aspectul criticilor subsumate art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta arată că, sentinţa recurată nu e motivată, argumentele sale fiind complet ignorate.

Astfel, instanţa a reţinut că, sub aspect formal, ar fi criticat doar modificarea în procedura administrativă a actului de control, prin adăugarea art. 14 alin. (2) din Contract la temeiurile de drept încălcate.

Or, sub aspect formal, a arătat şi că, în ex-post, controlul e limitat, aşa cum arată chiar Comisia Europeană în Raportul Anual SAPARD doar la verificarea respectării prevederilor art. 14 alin. (2) din Contract.

Instanţa nu combate în niciun fel acest argument dovedit cu un tabel al normelor comunitare relevante,

Faţă de susţinerile privind faptul că respectarea criteriilor de eligibilitate reprezintă o condiţie doar ante-post, nu şi ex-post, instanţa s-a pronunţat fără a arăta şi motivele care au dus la formarea convingerii sale, argumentele sale nefiind analizate. Îşi susţine afirmaţia cu prevederile Ghidului Măsurii (definiţia criteriilor de eligibilitate şi definiţia beneficiarului) si cu explicaţiile provenite din documentele oficiale ale pârâtei-intimate privind declararea eligibilităţii.

Instanţa nu arată niciun motiv pentru care definiţiile cuprinse în documente oficiale, pot fi anulate prin menţionarea unui articol din contract ce defineşte perioada de valabilitate si în niciun caz nu stabileşte când trebuie respectate criteriile de eligibilitate.

Motivarea sentinţei conţine argumente contradictorii şi străine de natura pricinii prin aceea că, instanţa reţine, în motivare, că perioada de implementare a proiectului subscrisei s-a finalizat pe 18.09.2007 şi, în acelaşi timp, susţine că n-ar fi implementat proiectul conform contractului, având în vedere că în anul 2009 s-a prăbuşit o parte din seră şi nu a refăcut-o în totalitate în anii următori.

Deşi instanţa de fond reţine faptul că ar fi încălcat art. 1, art. 3, art. 8 şi art. 15 din Contract şi că temeiul legal al retragerii sprijinului financiar ar fi în concordanţă cu art. 11 alin. (3) din contract, în procesul-verbal contestat, nu i se reţine decât încălcarea art. 1 alin. (2) şi art. 3 alin. (1) din Contract, fără nicio referire la art. 8 şi 15.

Mai mult, art. 11 alin. (3), despre care instanţa de fond presupune că ar fi temei legal pentru retragerea finanţării, are acest conţinut doar în tipul de contracte valabile după anul 2009, nu în contractele tip SAPARD din 2006.

Aşadar, instanţa îşi fundamentează soluţia pe motive de drept complet străine de prezenta cauză, 3 din cele 5 temeiuri enumerate nefiind reţinute în procesul-verbal contestat, unul dintre ele nefiind nici măcar în concordanţă cu contractul subscrisei şi cu Programul SAPARD ci cu un alt model de contract, cel tip pentru PNDR care a intrat in vigoare din 2009.

În concluzie, sentinţa atacată e nemotivată întrucât argumentele sale sunt ignorate, 3 din cele 5 temeiuri de drept despre care instanţa susţine că ar fi aplicabile speţei sunt complet străine pricinii, nefiindu-i imputate prin actul de control iar în ce priveşte "implementarea" proiectului pe care n-ar fi realizat-o conform art. 1 alin. (2) din Contract, instanţa se contrazice.

Recurenta consideră că sentinţa recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de fond ignorând complet principii de drept, normele comunitare imperative în materie (MAFA, cu forţa juridică a unui tratat, ratificat prin Legea 316/2001, Regulamentul (CE) 1257/1999, precizările Comisiei Europene date în interpretarea normelor comunitare), dând în schimb forţă unor prejudecăţi în materie economică nesprijinite de nicio dovadă epistemică şi nici măcar juridică şi nu a avut în vedere, în motivarea hotărârii recurate, cel două decizii, pronunţate în speţe similare de către ÎCCJ, depuse ca practică judiciară

Recurenta consideră că actele administrative contestate sunt fundamental greşite, având însuşi motivul emiterii lor greşit. De asemenea, acestea nu conţin temeiul de fapt şi de drept al sancţiunii aplicate, abia în procedura administrativă fiind adăugat temeiul de drept prin citare trunchiată.

Chiar dacă ar fi corecte, actele contestate nu reţin niciun temei de drept şi de fapt care să permită rezoluţiunea contractului şi retragerea finanţării, criteriile de eligibilitate nu trebuie respectate decât la data accesării de potenţialul beneficiar, nu în ex-post de către beneficiar.

Astfel, instanţa de fond apreciază că, completarea de către intimată a temeiului de drept în procedură administrativă nu este motiv de nelegalitate vădită a actelor contestate.

Prin procesul-verbal contestat i s-a imputat încălcarea a două articole din contract, art. 1 alin. (2) şi art. 3 alin. (1) teza întâi, - care ar fi, în esenţă, consecinţa încălcării a două criterii de eligibilitate, reţinute şi acestea ca fiind tot temeiuri de drept.

În contestaţia administrativă, a arătat că doar încălcarea art. 14 alin. (2) din Contract permite rezoluţiunea contractului şi măsura dispusă, adică retragerea sprijinului financiar.

Pârâta-intimată, în loc să soluţioneze contestaţia în limitele sesizării, a completat temeiul de drept, citând trunchiat din art. 14 alin. (2).

Recurenta consideră că, atât timp, art. 14 alin. (2) nu a fost menţionat ca fiind încălcat în procesul-verbal de constatare, ci doar în Decizia de soluţionare a contestaţiei, pârâta-intimată a adăugat, în mod nepermis, la temeiul de drept, în procedura administrativă, decizia de soluţionare conţinând astfel un temei de drept în plus faţă de procesul-verbal de constatare, adică 3 temeiuri de drept faţă de 2. Mai mult, intimata nu a adăugat un temei de drept oarecare, ci singurul temei de drept ce permite rezoluţiunea contractului.

Mobilul actelor de control este greşit. Nu există obligaţia respectării criteriilor de eligibilitate în ex-post. Controlul, aşa cum a fost făcut nu are temei de drept. Actele contestate reprezintă, de fapt, o revocare fără drept a unor acte administrative emise în regim de autoritate şi care au produs efecte. Art. 3 alin. (1) din Contract nu poate înfrânge normele comunitare.

Criteriile de eligibilitate nu trebuie respectate decât la data accesării.

Faptele sunt consemnate tendenţios ori complet eronat şi dacă ar fi adevărate, nu reprezintă nereguli şi nu se sancţionează, cu atât mai puţin nu se sancţionează cu retragerea sprijinului financiar.

Temeiul de drept, art. 1 alin. (2) se referă la perioada de implementare.

Intimata susţine, atât prin adresa de înaintare a PVC cât şi cu alte ocazii, că a făcut un control ex-post pentru a verifica "menţinerea eligibilităţii pentru cofinanţarea comunităţii, în sensul că proiectul nu a suferit vreo modificare substanţială de la data plăţii finale"

Acest lucru îl arată ca fiind obiectivul controlului ex-post şi Comisia Europeană în Raportul Anual SAPARD pe anul 2009. Intimata confundă nemodificarea substanţială a unui proiect, definită de legiuitorul comunitar la art. 4 alin. (4) Secţiunea B din MAFA cu criteriile de eligibilitate de la accesare.

Intimata pretinde că poate fi confundată nerealizarea profitului estimat şi/sau întârzierea unor plăţi către buget cu modificările tehnice ori funcţionale ale unui bun corporal, modificări ce rezultă din schimbarea naturii proprietăţii.

Nerealizarea profitului ar putea fi ceva asemănător cu vânzarea unei părţi din seră sau a tractorului achiziţionat, susţine pârâta.

Până în anul 2006, la apariţia Regulamentului (CE)1975/2006, Uniunea Europeană nu normase controale ex-post, doar le recomanda prin rapoarte asupra programelor (cum e raportul invocat). Pct. 7 din considerentele regulamentului şi art. 30 arată că, în ex-post, se controlează pentru proiecte ce totalizează 1% din finanţarea acordată unui stat, dacă acestea nu au fost modificate substanţial, adică se verifică respectarea prevederilor art. 72 al Regulamentului (CE) 1698/2005, adică a art. 4 alin. (4) Secţiunea B din MAFA sau, art. 30 alin. 4 Regulamentului (CE) 1260/1999.

Aşadar, nu se poate vorbi de controale privind realizarea profitului estimat aşa cum pretinde agenţia.

Intimata susţine că verifică profitul estimat fiindcă îşi doreşte să finanţeze proiecte viabile economic şi că legiuitorul ar fi impus această obligaţie.

Obţinerea profitului nu e o obligaţie de rezultat nicăieri în lume, iar norma comunitară din care "citează" agenţia arată orice altceva dar în niciun caz că un beneficiar e obligat să obţină profit:

Pct. 6 al art. 5, Secţiunea I din MAFA, tratat ratificat prin Legea 316/2001 prevede:

"În ceea ce priveşte investiţiile in proiecte de infrastructura de un anumit tip, care generează de obicei un venit net substanţial. "Agenţia SAPARD se va asigura ca ajutorul public din toate sursele nu depăşeşte 50% din costul total eligibil"

Aşadar, dintr-o condiţie ce trebuie respectată de intimată, intimata înţelege că s-ar impune vreo obligaţie beneficiarilor:

Planul de dezvoltare era cerut, în temeiul art. 34 alin. (1) al Regulamentului (CE) 1698/2005 doar pentru fermele de semisubzistenţă care implementează etapizat proiecte, fiecare etapă de implementare depinzând de finalizarea celei anterioare. Planul de afaceri cu care s-ar dovedi viabilitatea economico-financiară nu a fost niciodată prevăzut în niciun document comunitar.

Comisia Europeană a cerut Plan de dezvoltare pentru anumite proiecte pentru că a înţeles, întotdeauna, prin viabilitate economică, posibilitatea de a implementa un proiect, nicidecum performanţele ex-post ce nu pot fi anticipate şi ce nu depind doar de voinţa beneficiarului.

Aşadar, nu e o cerinţă a Programului SAPARD să realizeze anumite performanţe economice şi România nu ar fi trebuit să ceară planuri de afaceri în dovedirea viabilităţii, ci doar planuri de dezvoltare, planuri de dezvoltare ce se pot verifica la data accesării.

Recurenta consideră că un alt pretext al controlului efectuat este articolul 3 alin. (1) din contract pe care agenţia pârâtă pretinde că l-ar fi încălcat: beneficiarul se obliga sa respecte pe toata durata contractului criteriile de eligibilitate si de selecţie înscrise in Cererea de finanţare."

Astfel, deşi art. 14 alin. (2) care prevede ca singura obligaţie în ex-post a beneficiarului este să nu modifice substanţial proiectul, deşi acest articol e preluarea ad-literam a normelor comunitare şi corespunde întrutotul filosofiei de acordare a fondurilor europene, România a "inovat", adăugând o condiţie absurdă în contra prevederilor comunitare exprese şi explicite.

M.A.F.A.- Secţiunea A, art. 4, pct. 1 arată că:

"România se va asigura că înainte de acreditarea Agenţiei SAPARD, Autoritatea competentă trebuie să fie sigură că aranjamentele administrative, contabile, de plată şi de control intern ale Agenţiei SAPARD oferă următoarele garanţii:

a) admisibilitatea cererilor şi respectarea acestui acord sunt verificate înainte de autorizarea plăţii;

d) eligibilitatea cererilor şi respectarea acestui acord sunt verificate înainte de semnarea contractelor cu beneficiarii şi de înregistrarea angajamentului."

De asemenea, şi pentru toate programele finanţate din fonduri europene, pentru următorul exerciţiu financiar (2007-2013), Regulamentul (CE) 1290/2005 prevede la art. 6 aceleaşi condiţii pentru acreditarea agenţiilor (am depus cu opis tabele cu normele legale).

Un control în ex-post a eligibilităţii nu se poate face decât pentru situaţiile în care "consimţământul" agenţiei a fost viciat. Adică, doar dacă beneficiarul a prezentat documente false, incorecte, inexacte, încălcând art. 181 din Legea 78/2000.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o soluţie de principiu prin care arată că reverificarea eligibilităţii unui aplicant în lipsa unor elemente de fraudă încalcă principiul securităţii raporturilor juridice.

Rezoluţiunea contractului de finanţare e permisă, aşa cum arată chiar Contractul, doar dacă beneficiarul încalcă prevederile art. 14 alin. (2), acest lucru fiind reţinut şi în Decizia nr. 397/2017 a ÎCCJ.

Nimic din faptele reţinute de agenţia-pârâtă nu corespunde modificării substanţiale a proiectului, modificare tehnică sau funcţională, care să constea şi într-o schimbare a naturii proprietăţii în tot sau în parte.

Consideră că nu a adus nicio modificare care să aducă unui organism un avantaj necuvenit (n-a înstrăinat sau închiriat investiţia unui beneficiar ce nu ar fi fost eligibil, nu a primit finanţare din mai multe surse), nu a încetat nicio clipă activitatea productivă şi nu a delocalizat-o (n-a mutat-o într-o zonă ce nu ar fi fost eligibilă).

Aşadar, nu există niciun motiv de fapt care să permită aplicarea art. 14 alin. (2) din Contract şi, prin urmare, să conducă la rezoluţiunea contractului.

Nici motiv de drept nu există pentru rezoluţiunea contractului, pârâta reţinând în procesul-verbal contestat că ar fi încălcat art. 1 alin. (2) şi (3) alin. (1) din Anexa I la Contract fără să facă nicio referire la art. 14 alin. (2).

Abia în Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative, intimata adaugă faptul că ar fi încălcat şi art. 14 alin. 2, dar citează doar teza de la lit. a), ignorând faptul că cele două condiţii, de la lit. "a" şi lit. "b" sunt cumulative.

Aşadar, nu există temeiuri de fapt şi de drept reţinute în procesul-verbal care să permită măsura dispusă iar încercarea de a insera în decizia de soluţionare a contestaţiei administrative a temeiului de drept ce permite rezoluţiunea contractului reprezintă ea însăşi motiv de nelegalitate a actelor contestate.

Faptele sunt consemnate tendenţios ori complet eronat. Arătă că insolvenţa societăţii a survenit în anul 2017, mult după expirarea contractului de finanţare (după 5 ani) iar raportul administratorului judiciar arată că nu există o cauză imputabilă administratorului.

A intrat în insolvenţa la cererea B., pentru o datorie de 113.000 RON, a achitat creditoarei suma de 60.000 RON şi în momentul de faţă, pe rolul Tribunalului Brăila e înregistrată contestaţia împotriva creanţei B. în procedura reorganizării judiciare.

În litigiu din 2012 cu intimata şi ANAF, pentru sume ce totalizează 1.100.000 RON, a plătit datoriile societăţii, reducându-le de la peste 1.650.000 RON în 2007, la aproximativ 200.000 RON astăzi.

Litigiul cu ANAF a fost tranşat definitiv în 2017, din cei 363.000 RON pretinşi de autoritate, Curtea de Apel Galaţi stabilind că nu se datorează nimic.

Mai mult, nici măcar o condiţie la accesare nu ar trebui să fie lipsa datoriilor la buget aşa cum arată CJUE în cauza C-304/13.

În privinţa nerealizării profitului estimat, arătă că nu s-a angajat vreodată la realizarea acestuia. Nimeni nu ar putea să-şi ia un astfel de angajament, activitatea economică fiind una ce comportă riscuri ce nu pot fi anticipate,

În ce priveşte sectorul de seră "dezafectat", în actul de control, Capitolul 5, pct. I, se arată că la controlul pe teren, sera era funcţională pe o suprafaţă de 7.200 mp din 9.600.

Din expertiza depusă, se observă că sera s-a prăbuşit ca urmare a căderilor abundente de zăpadă din decembrie 2009

Pentru recurentă, amploarea pagubelor a fost uriaşă, în anul 2009 înregistrând şi pierderi financiare întrucât toată producţia din seră a fost pierdută şi a suportat costuri însemnate pentru a reconstrui sera pe un aliniament în dreptul sistemului ce colectează apa.

Aşadar, nu a demontat şi vândut o parte din seră, ci a suferit o pagubă, deci nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (2) din contract şi cu atât mai puţin dispoziţiile art. 1 alin. (2) ce au fost reţinute de intimată şi instanţa de fond. Consideră că instanţa de fond a apreciat, în mod greşit, că ar fi avut obligaţia remedierii sectorului de seră afectat de căderile de zăpadă pentru a-şi menţine finanţarea, susţinând că ne-remedierea reprezintă o încălcare a art. 1 alin. (2) din contract care se referă la implementarea proiectului "cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă."

Aşadar, nerealizarea profitului estimat, anumite sincope în achitarea unor datorii mici şi prăbuşirea unui sector de seră nu pot fi confundate cu nereguli ce decurg din schimbarea naturii proprietăţii bunului finanţat.

În concluzie, recurenta arată că, nu avea obligaţia respectării unor criterii de eligibilitate în ex-post, ele fiind obligatorii doar pentru aplicanţi, ante-post, adică anterior contractului, intimata nu a produs nicio dovadă că ar fi încălcat art. 14 alin. (2) din contract deci nu o putea sancţiona cu retragerea eligibilităţii proiectului, intimata nu avea cum să decidă că ar fi încălcat art. 1 alin. (2) din Contract fiindcă nici măcar nu a verificat acest lucru, art. 3 alin. (1) din Contract nu poate invalida normele comunitare, iar motivele de fapt reţinute în actul de control nu se încadrează în definiţia neregulii fiindcă nu se poate susţine că ar fi prejudiciat bugetul UE (bugetul Programului SAPARD).

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În fapt, intimata pârâtă arată că, prin cererea de finanţare nr. x depusă de S.C. A. S.R.L, s-a solicitat acordarea ajutorului financiar nerambursabil în vederea finanţării Proiectului intitulat "Sera din materiale uşoare de 1 ha şi tractor cu utilaje aferente pentru lucrul în seră".

Prin proiect s-a prevăzut construirea unei sere din structură metalică uşoară cu suprafaţa de 9.600,00 mp iar destinaţia era producerea răsadurilor de legume în două cicluri de producţie si răsaduri, care vor fi vândute producătorilor de legume din zonă, care produce pentru cca 200 ha, iar tractorul de mici dimensiuni, care va avea accesorii o semănătoare de legume, instalaţie de erbicidat, plug mic, freză, etc, va fi folosit pentru lucrul în seră precum şi pentru semănat legume în câmp, efectuat erbicidări şi tratamente în câmp, pe perioada cât nu lucrează în seră.

De asemenea, prin Cererea de Finanţare beneficiarul proiectului şi-a propus, în cadrul obiectivului de investiţie, achiziţionarea următoarelor utilaje şi echipamente:

- Sisteme fert-irigare (prin microaspersie) pentru suprafaţa de 1.920 mp formată din reţeaua de distribuţie, staţia de pompare şi sistem automat de control;

- Sisteme fert-irigare (prin picurare) pentru suprafaţa de 7.680 mp formată din reţeaua de distribuţie, staţia de pompare, pompă dozatoare hidraulică (Tip DOSATRON), 2 rezervoare din plastic pentru soluţii de fertilizare şi sistem automat de control;

- Sisteme de încălzire cu generatoare de aer -15 buc.

- Sera tip C. tip 9,60 XRD13p cu membrană dublă gonflabilă, inclusiv computer D..

În urma verificării şi evaluării cererii de finanţare, în calitate de Autoritate Contractantă şi S.C. A. S.R.L. în calitate de Beneficiar, s-a încheiat Contractul Cadru nr. x/19.10.2006 având ca obiect acordarea finanţării Proiectului, valoare totală eligibilă a acestuia fiind estimată la suma de 1.400.148 RON din care finanţare nerambursabilă de maximum 700.074 RON, echivalentul a maximum 50% din care contribuţie UE 75% - 525.055,50 RON şi contribuţie publică naţională 25% -175.018,50 RON. Astfel, au fost decontate ca şi cheltuieli eligibile, într-o singură tranşă de plată, suma de 699.374,17 RON, stadiul de implementare fiind de 100%.

Perioada de implementare a proiectului a fost 19.10.2006-17.09.2007, proiectul fiind finalizat în data 18.09.2007.

În baza Notei de descoperire a unei neregularităţi şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control IRD 01 nr. 21486/03.08.2012, emisă de C.R.P.D.R.P. 2 Sud-Est, s-a procedat la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de nereguli ce a avut drept scop verificarea aspectelor menţionate în Nota de scoatere de sub monitorizare nr. 14062/31.07.2012, întocmită de Biroul Control Proiecte Finalizate din cadrul C.R.P.D.R.P. 2 S-E Constanţa, conţinând constatări cu implicaţii financiare.

Controlul documentar s-a desfăşurat la sediul C.R.P.D.R.P. 2 Sud-Est Constanţa, la data de 25.11.2011 efectuându-se şi un control pe teren, la locul de implementare al proiectului, respectiv în Comuna Movila Miresii, Judeţul Brăila, potrivit Scrisorii de informare nr. x/17.11.2011, de către echipa de control ex-post din cadrul C.R.P.D.R.P. 2 S-E Constanţa.

În urma analizării documentelor puse la dispoziţie de precum şi a celor transmise ulterior, la solicitarea echipei de control, precum şi a celor transmise de instituţiile abilitate, se constată că S.C. A. S.R.L. nu îşi menţine criteriile de eligibilitate în baza cărora proiectul a fost selectat pentru finanţare, întrucât:

- nu a remediat sectorul de seră dezafectat, deşi acesta s-a prăbuşit în luna decembrie 2009 iar echipa de control a solicitat, atât prin Procesul-verbal nr. x/25.11.2012 cât şi prin toate adresele transmise ulterior controlului, remedierea acestuia;

- înregistrează în mod repetat datorii restante la bugetul consolidat de stat pentru care instituţiile abilitate sunt nevoite să demareze procedura de executare silită;

- înregistrează credite restante către E., credit ce a fost gajat cu bunurile achiziţionate prin Programul SAPARD;

- nu a acoperit pierderea reportată şi nu a realizat indicatorul de viabilitate economică minim de 5%.

În temeiul O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 875/2011, în data de 03.09.2012 a fost întocmit şi aprobat Procesul-verbal de constatare neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat sub nr. x/07.09.2012, prin care s-a stabilit că se impune recuperarea totală de la beneficiară a sprijinului financiar nerambursabil acordat în vederea realizării investiţiei, în cuantum de 699.374,17 RON.

Cu privire la motivul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, îl apreciază ca fiind nefondat întrucât instanţa de fond a analizat în mod temeinic şi legal actele contestate.

Astfel, este neîntemeiată susţinerea recurentei în sensul că instanţa de fond a reţinut incidenţa prevederilor legale care reglementează fondurile acordate prin PNDR, iar nu cele care vizează programul SAPARD, întrucât instanţa de fond nu a făcut altceva decât se raporteze la prevederile contractului Cadru nr. x/19.10.2006 asumat de recurentă, la cererea de finanţare asumată de reclamantă la momentul depunerii acesteia, la Ghidul solicitantului aferent măsurii 3.1 dar şi la prevederile aplicabile măsurii 3.1 pentru care recurenta a solicitat şi a obţinut finanţare nerambursabilă.

Recurenta face trimitere la invocarea prevederilor art. 14 din Anexa I la contractul cadru, ignorând faptul că aceste prevederi contractuale nu doar că au fost asumate de aceasta prin semnarea contratului, dar acestea au fost reţinut în mod temeinic şi legal atât în cuprinsul actelor contestate dar şi de instanţa de fond în motivarea sentinţei recurate. Instanţa de fond s-a raportat în mod temeinic şi legal la incidenţa prevederilor contractuale sus menţionat iar decizia de soluţionare a contestaţiei nu adaugă la procesul-verbal de constatare prin includerea art. 14 alin. (2) ca fiind încălcat de aceasta, iar procesul-verbal de constatare este motivat atât în fapt cât şi în drept.

Cu privire la susţinerea recurentei în sensul că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal incidenţa prevederilor art. 11 din Anexa I la contractul cadru, o apreciază ca fiind nefondată întrucât instanţa de fond, în virtutea principiului rolului activ, are posibilitatea de face propriile analize şi verificări, instanţa având posibilitatea de a reţine incidenţa în speţă a prevederilor art. 11 din Anexa I la contractul cadru, mai ales că recurenta nu se poate prevala de neaplicarea propriilor prevederi contractuale asumate.

De asemenea, consideră ca fiind nefondat motivul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., recurenta susţinând în mod eronat faptul că cererea de finanţare, dar şi prevederile contractuale asumate nu ii erau aplicabile pe toată perioada de valabilitate a contractului de finanţare, susţineri care au fost analizate de instanţa de fond.

În baza memoriului justificativ şi a planului de afaceri pe care beneficiarul S.C. A. S.R.L. le-a depus la dosarul Cererii de Finanţare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil si selectat în detrimentul altor solicitanţi, iar potrivit declaraţiilor sale ataşate cererii de finanţare, beneficiarul s-a angajat sa desfăşoare proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat. Prin Memoriul justificativ depus de beneficiară, Partea III Secţiunea economică, beneficiarul a făcut o previziune de 5 ani. În situaţia în care reclamanta nu ar fi depus această prognoză de venituri în mod evident nu s-ar fi semnat Contractul de Finanţare. întrucât "Proiectele din cadrul măsurii 3.1 sunt considerate a fi investiţii generatoare de profit".

Prin H.G. nr. 759/2006 pentru aprobarea fişelor tehnice ale măsurilor din Programul naţional pentru agricultură şi dezvoltare rurală finanţat din fonduri SAPARD în speţă Fisa tehnică a Măsurii 3.1. pct. 5 "Criterii de eligibilitate" prevede că beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea economico-financiară a fermei.

Consideră nefondată susţinerea recurentei în sensul că nu avea obligaţia de a obţine profit, în condiţiile în care normele legale, în vigoare la momentul semnării contractului de finanţare, impuneau în sarcina solicitantei/beneficiarei obligaţia de a înfiinţa entităţi generatoare de profit care să sprijine dezvoltarea economiei în mediul rural, aspect reţinut şi analizat de instanţa de fond.

Aşadar, tocmai în respectarea acestei condiţii stabilite şi acreditate de Comisia Europeană, recurenta şi-a asumat obligaţia de a investi într-o exploataţie agricolă, depunând prognoze de profit tocmai pentru a demonstra că poate realiza/implementa un proiect viabil şi generator de profit.

În plus, aşa cum a reţinut în mod temeinic şi legal instanţa de fond, prin semnarea contractului de finanţare recurenta şi-a asumat menţinerea următoarelor criterii generale de eligibilitate, respectiv:

EG2 - "Trebuie să se demonstreze viabilitatea economico-financiară printr-un studiu de fezabilitate şi/sau plan de afaceri"

EG 8 - "Nu va fi eligibil solicitantul care are pierderi financiare sau obligaţii fiscale restante către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale şi banei (altele decât celor pentru care este respectat graficul de rambursare) conform ultimelor declaraţii emise de către autorităţile fiscale".

Din analiza textului criteriilor generale de eligibilitate aşa cum au fost publicate în Fişa tehnică a Măsurii 3.1 din Ghidul solicitantului, precum şi în Fişa tehnică a Măsurii 3.1 rezultă că pentru respectarea acestor criterii de eligibilitate beneficiarul trebuia sa înregistreze anual venituri semnificative din activitatea finanţată care să duca la obţinerea de profit net.

În situaţia analizată beneficiarul a înregistrat pe perioada de monitorizare o pierdere cumulată precum şi o întrerupere a activităţii, nerespectând criteriile de eligibilitate generale enunţate, pierderi necontestate de reclamantă.

Aşadar, investiţia a devenit neeligibilă datorită încălcării criteriilor de eligibilitate (EG2, EG8), înscrise în Cererea de Finanţare, datorită faptului că înregistrează pierderi financiare din activitate şi nu se asigură un profit de minim 5%. practic nefuncţionând în scopul pentru care s-a solicitat finanţarea, deci banii obţinuţi prin ajutor financiar de la U.E. nu au fost folosiţi corespunzător.

În susţinerea menţinerii de criteriului de eligibilitate generală EG 2 "Proiectul trebuie să demonstreze viabilitatea economico -financiară a fermei", reiterează faptul că prin matricea de viabilitate economico-financiară - Anexa B8 la cererea de finanţare, au fost stabilite valori minimale ale acestor indicatori a căror atingere era obligatorie pentru ca proiectul să intre în procedura de selecţie, valorile indicatorilor de viabilitate economico - financiară înscrise în cererea de finanţare fiind însuşite de S.C. A. S.R.L. şi, conform prevederilor art. 1 "Obiectul Contractului", Art. 2 "Durata de Execuţie" din Contractului Cadru, acestea au devenit obligatorii pentru beneficiar.

În concluzie, instituţia a acţionat conform prevederilor contractuale şi legale în ceea ce priveşte administrarea fondurilor europene, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a contestat existenţa neregulilor care au condus la întocmirea Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.09.2012.

Toate aceste criterii de eligibilitate sunt obligatorii a fi respectate pe toată perioada de valabilitate a proiectului. La momentul depunerii cererii de finanţare analiza priveşte conformitatea, eligibilitatea, iar ulterior, pe diferite planuri de control, se execută aceste controale amănunţite. Dacă la un anumit moment din derularea contractului nu a fost depistată o neregulă, acest lucru nu înseamnă că, neregula nu poate fi observată si sancţionată la controlul ulterior, când există posibilitatea să se identifice şi faptele care probează neregula, fapte care nu puteau fi identificate ta controalele anterioare, respectiv în perioada verificării eligibilităţii şi a implementării proiectului.

Mai arată că, recurenta se află în procedura de insolvenţă, ca urmare a pronunţării sentinţei nr. 55/15.02.2018 de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2017, iar sentinţa a fost pronunţată ca urmare a cererii formulată de creditorului B. S.A.. în plus, din analiza tabelului de creanţe al debitoarei se poate observa că reclamanta/debitoarea deţine un total de creanţe în cuantum de 1.689.828,01 RON faţă de diferite instituţii bancare, instituţii de stat şi entităţi juridice.

De asemenea, din conţinutul Raportului de activitate întocmit de administratorul judiciar (depus la dosarul cauzei la termenul din data de 19.04.2018) rezultă faptul că "în anii 2012-2015 societatea a înregistrat pierderi importante (...) societatea neputând să atragă resurse pentru lucrări de infrastructura necesare şi întreţinerea utilajelor".

Intimata pârâtă conchide că, respectarea criteriilor de eligibilitate este obligatorie pe toata durata de valabilitate a contractului de finanţare, în acest sens fiind prevederile art. 1 "Obiectul Contractului", art. 2 "Durata de Execuţie" şi art. 3 "Obligaţii" din Contractul Cadru x/19.10.2006, iar obiectivele propuse în Cererea de Finanţare de reclamantă trebuie atât atinse cât si menţinute, aşa cum aceasta si-a asumat prin cererea de finanţare/planul de afaceri, fiind întocmit în mod temeinic şi legal Procesul-verbal de constatare neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin care s-a stabilit că se impune recuperarea totală a sprijinului financiar nerambursabil acordat în vederea realizării investiţiei, în valoare de 699.374,17 RON.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat.

Sub aspectul criticilor subsumate art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească va cuprinde, printre altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor şi la probatoriul administrat în litigiu, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Motivarea reprezintă un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar (în speţă, de legalitate a hotărârii). De altfel, obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi al argumentelor invocate de părţi, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

În speţă, sentinţa recurată este motivată conform standardelor de calitate ce au ca reper dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă şi nu împiedică exercitarea controlului ierarhic superior asupra hotărârii primei instanţe.

Înalta Curte reţine şi că, deşi recurenta-reclamantă, prin cererea de recurs susţine că instanţa de fond a ignorat constant susţinerile ei, susţineri care au fost înlocuite cu alte apărări, aceasta nu face dovada acestei alegaţii, nu prezintă exemple concrete în acest sens, cu atât mai mult cu cât se observă că instanţa de fond a avut în vedere în soluţionarea cauzei dedusă judecăţii atât argumentele reclamantei, cât şi apărările formulate de către pârâtă.

Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei

Raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Astfel, din lecturarea sentinţei civile criticate rezultă faptul că instanţa fondului a abordat motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă în cuprinsul acţiunii sale, înlăturându-le motivat, context în care critica recurentei la adresa considerentelor hotărârii nu poate fi primită. Faptul că a fost indicat în sentinţa atacată ca şi temei legal al măsurii de retragere a finanţării dispoziţiile art. 11 (3) dintr-un alt contract, reprezintă doar o simplă eroare materială, în realitate fiind art. 17 alin. (3) şi (4).

Aşadar, criticile care se încadrează în prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu se susţin.

În ceea ce priveşte motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, o primă critică a recurentei vizează faptul că, nu există obligaţia respectării criteriilor de eligibilitate în ex-post, critică pe cate Înalta Curte o consideră nefondată.

Programul SAPARD pentru România a fost adoptat de Comisia Europeană la data de 12.12.2000 Pe baza Planului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, în cadrul programului fiind prevăzută acordarea de asistenţă financiară nerambursabilă şi pentru Măsura 3.1 Investiţii în exploataţii agricole, submăsura 05 Sere.

Părţile au încheiat Contractul cadru de finanţare nr. x/19.10.2006 având ca obiect acordarea finanţării pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat:

"Sera din materiale uşoare de 1 Ha şi tractor cu utilaje aferente pentru lucrul în seră " cu o valoare totală eligibilă a proiectului estimată la suma de 700.074 RON, perioada de implementare a proiectului a fost stabilită la 19.10.07, investiţia fiind finalizată la data de 18.09.2007.

Conform art. 1 alin. (2) din contract, beneficiarul trebuie să implementeze Proiectul cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat şi în concordanţă cu acest contract.

Potrivit art. 2 alin. (2) teza finală din contract, durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuţie a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi făcută de autoritatea contractantă.

De asemenea, art. 3 alin. (1) din Anexa I la Contract, beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plata efectuata de Agenţia SAPARD Beneficiarul se obligă să nu modifice substanţial proiectul conform art. 14 (2) al prezentului contract."

Art. 14 alin. (2) din aceeaşi anexă prevede că, proiectul rămâne eligibil pentru co-finanţarea Uniunii Europene numai dacă nu suferă o modificare substanţială, pe perioada de valabilitate a contractului. Modificările substanţiale la un proiect sunt acelea care:

- afectează natura şi condiţiile de implementare sau oferă unei firme sau organism public un avantaj necuvenit

- rezultă de asemenea dintr-o schimbare a naturii proprietăţii unui articol din infrastructură, sau o încetare sau schimbare în localizare a investiţiei.

Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanţate nu sunt folosite conform scopului destinat pe o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăţi). Beneficiarul trebuie să notifice Autoritatea Contractantă la apariţia oricărei modificări de mai sus.

În cuprinsul procesului-verbal, s-a reţinut încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 3 alin. (1) din contract. Câtă vreme teza a doua a art. 3 alin. (1) face trimitere la art. 14 alin. (2) din contract, nu se poate susţine că, prin decizia de soluţionare a contestaţiei s-a adăugat un nou temei legal, susţinerile recurentei reclamante în acest sens fiind nefondate.

Faţă de conţinutul dispoziţiilor legale de mai sus, Înalta Curte constată că durata contractului cuprinde atât perioada de execuţie a proiectului, care s-a finalizat la data de 18.09.2007, cât şi următorii 5 ani de la ultima plată efectuată de pârâtă către beneficiar (17.09.2007), perioadă de 5 ani în care, contrar susţinerilor recurentei, beneficiarul finanţării nerambursabile trebuia să respecte toate criteriile de eligibilitate şi de selecţie care au fost cuprinse în cererea de finanţare.

După verificările efectuate de organele de control ale intimatei pârâte, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x din 07.09.2012 s-a constatat că au existat încălcări ale prevederilor contractului de finanţare, respectiv reclamanta:

- nu a remediat un sector de sera dezafectat, deşi acesta se prăbuşise încă din luna decembrie 2009. Remedierea suprafeţei de seră de 2400 mp (reprezentând 25% din suprafaţa serei) nu a avut loc nici urmare a solicitărilor repetate ale echipei de control;

- înregistrează în mod repetat datorii restante la bugetul consolidat al statului, la bugetul local si la E.;

- înregistrează pierderi, nu a acoperit pierderea reportată si nu a realizat viabilitatea economico-financiară a proiectului, nu a respectat prognoza şi evoluţia capacităţilor de producţie precum şi indicatorii financiari în perioada 2007 - 2012, elemente ce constituie parte integrantă din Cererea de Finanţare.

Faţă de aceste stări de fapt, s-a constatat că recurenta reclamantă nu a respectat criteriile generale de eligibilitate:

EG2 - proiectul trebuie să se demonstreze viabilitatea economico-financiară printr-un studiu de fezabilitate şi/sau plan de afaceri şi

EG 8 - nu va fi eligibil solicitantul care are pierderi financiare sau obligaţii fiscale restante către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale şi bănci (altele decât celor pentru care este respectat graficul de rambursare) conform ultimelor declaraţii emise de către autorităţile fiscale".

Cu privire la EG2, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu pct. 5 din Fişa tehnică a Măsurii 3.1, prin viabilitatea economică se înţelege obţinerea de performanţe financiare eficiente şi abilitatea de a opera fără a recurge la sprijin public în activitatea sa operaţională. Beneficiarul trebuie sa demonstreze că îşi poate plăti obligaţiile şi datoriile în mod regulat, fără sa supună la niciun risc desfăşurarea normală a activităţii agentului economic şi că generează un venit net semnificativ (cel puţin 5% din profit).

Într-adevăr, în Anexa B8 Indicatori financiari parte integrantă a Cererii de finanţare, s-a prezentat nivelul profitului net pentru fiecare an previzionat după implementarea proiectului, fiind stabilit pe următoarele niveluri valorice astfel: Anul 1: 147.420 RON, Anul 2: 224.280 RON, Anul 3: 257.712 RON, Anul 4: 296.688 RON, Anul 5: 359.755 RON, evidenţiindu-se că Rata rentabilităţii capitalului investit trebuie să fie de minim 5%.

Recurenta reclamanta, conform celor reţinute în actul atacat, a înregistrat pierderi în anul 2009 în valoare de 698.798 RON şi în anul 2011 în valoare de 604.821,07 RON, iar conform balanţei de verificare la 31.05.2011, rezultă că s-au înregistrat pierdere reportată în valoare de 243.599,98 RON conform soldului debitor al contului 117 - "Rezultatul reportat" şi un profit curent în valoare de 112.157,96 RON conform soldului debitor al contului 121 "Profit şi pierdere".

Faţă de acestea, Înalta Curte apreciază că, într-adevăr, viabilitatea proiectului trebuie respectată şi în cei 5 ani de la data utimei plăţi efectuată de pârâtă iar neobţinerea de profit echivalează cu o încălcare a obligaţiei de menţinere a criteriilor de eligibilitate avute în vedere la încheierea contractului.

Cu toate acestea însă, atunci când acest criteriu de eligibilitate este analizat ex pos, se iau în considerare toate circumstanţele cauzei, viabilitatea proiectului fiind o chestiune care se apreciază de la caz la caz în raport de factorii care au intervenit pe parcursul celor 5 ani.

Astfel, atunci când recurenta reclamantă a întocmit Planul de afaceri, anexat cererii de finanţare, la previzionarea nivelul profitului net pentru fiecare an după implementarea proiectului, a avut în vedere anumite informaţii disponibile la momentul întocmirii lui iar valabilitatea şi credibilitatea acestor previziuni au fost apreciate ca acceptabile la data depunerii lui.

Potrivit prevederilor contractului invocate de autoritatea pârâtă drept temei al declarării neeligibilităţii cheltuielilor, şi anume prevederile art. 1, art. 3 şi art. 14 din anexa I la contractul de finanţare, beneficiara finanţării s-a obligat să asigure executarea proiectului în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în cererea de finanţare aprobată, să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare, precum şi să nu modifice substanţial proiectul. Acesta rămâne eligibil numai dacă nu suferă o modificare substanţială pe perioada de valabilitate a contractului (modificare care ar consta în afectarea naturii şi condiţiilor de implementare sau oferirea unei firme sau organism public a unui avantaj necuvenit sau schimbarea naturii proprietăţii unui articol de infrastructură sau o încetare sau schimbare în localizarea investiţiei, aşa cum rezultă din conţinutul art. 14. De asemenea, sprijinul acordat se recuperează dacă obiectivele finanţate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate într-o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului (care are loc la data ultimei plăţi).

În speţă, probleme în derularea corespunzătoare a contractului au intervenit în anul 2009 când, datorită unor fenomene naturale, 25% din suprafaţa totală construită a serei de 9400 mp a fost distrusă (2400 mp) iar în anul 2010, recurenta reclamantă a remediat doar într-o foarte mică măsură distrugerile provocate. De precizat că, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, din suma nerambursabilă finanţată a proiectului, valoarea serei reprezintă doar 60% din suma nerambursabilă finanţată, iar, conform susţinerilor recurentei reclamante, necombătute de intimata pârâtă, sera a fost funcţională în proporţie de 80% şi utilizată ca atare şi în anii următori. De asemenea, recurenta reclamantă a păstrat amplasamentul şi natura proprietăţii.

Făcând trimitere la art. 14 alin. (2) din contract, intimata pârâtă trebuia să facă dovada îndeplinirii condiţiilor pentru retragerea sprijinului acordat însă, aceasta s-a mărginit să precizeze doar că obiectivul finanţat nu este utilizat potrivit scopului declarat şi că au fost afectate condiţiile de implementare.

Cu alte cuvinte, deşi intimata pârâtă indică ca şi motiv al neregulii constatate prevederile art. 14 alin. (2) din contract, aceasta nu arată şi nu explică modul în care a ajuns la concluzia că a avut loc o modificare substanţială a contractului cu atât mai mult cu cât, gradul de neutilizare al serei nu atinge proporţia de 25%.

Cu privire la EG 8 - nu va fi eligibil solicitantul care are pierderi financiare sau obligaţii fiscale restante către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale şi bănci (altele decât celor pentru care este respectat graficul de rambursare) conform ultimelor declaraţii emise de către autorităţile fiscale", Înalta Curte reţine că, în Cauza 304/13, CJUE a stabilit că, articolul 143c din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori şi de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 şi (CE) nr. 2529/2001, astfel cum a fost modificat prin Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Bulgaria şi a României şi adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, şi articolul 132 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale care exclude de la beneficiul ajutorului naţional complementar producătorii care, la data depunerii cererii lor de ajutor, au datorii restante la bugetul de stat şi/sau la bugetul local, în măsura în care nicio condiţie privind inexistenţa unor astfel de datorii nu a făcut obiectul unei autorizări prealabile a Comisiei Europene.

Pentru a reţine că recurenta reclamantă înregistrează în mod repetat datorii restante la bugetul consolidat al statului, la bugetul local si la E., intimata pârâtă a monitorizat plata acestor datorii începând cu luna noiembrie 2011 şi până în luna iulie 2012, aşa cum rezultă din conţinutul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Astfel, din cuprinsul certificatelor fiscale rezultă că, pe parcursul perioadei de monitorizare datoriile la bugetul de stat şi local au fluctuat, de la lipsa acestora în luna ianuarie 2012 la o datorie fiscală de 26.190 RON în luna iulie 2012.

Cu referire la creditul contractat de recurenta reclamantă de la E., din cuprinsul aceluiaşi proces-verbal rezultă că la data de 31.03.2012 se înregistra o sumă restantă de 19.886,59 RON, banca precizând că aceasta nu este o situaţie de a înregistra credite neperformante care ar putea duce la măsuri de executare a garanţiilor.

Înalta Curte reţine că pe parcursul existenţei oricărei societăţi comerciale sunt inerente anumite perioade în care această să acumuleze diverse datorii, însă constatarea existenţei datoriilor recurentei reclamante, prin prisma cuantumului lor, şi retragerea întregului sprijin acordat prin contractul de finanţare de 699.374,17 RON fără a ţine seama de principiul proporţionalităţii, constituie o măsură nelegală.

Faptul că în anul 2015 societatea recurentă a intrat în insolvenţă nu prezintă relevanţă în cauză, contractul expirând în 18.09.2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia".

Aşa cum s-a reţinut în mod constant şi în jurisprudenţa C.J.U.E., măsurile şi restricţiile impuse de autorităţile publice trebuie să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de comunitate şi sa nu afecteze în mod disproporţionat drepturile şi interesele legitime ale destinatarului (cauzele C-44/79, hotărârea din 13 decembrie 1979, L. H c. Land R - P; C-181/84, The Queen, ex parte E.D.&F. M. (S.) Ltd c. Intervention Board for F., hotărârea din 24 septembrie 1985).

Prin urmare acest principiu pretinde ca orice măsură luată de o autoritate publică cu atribuţii de control trebuie sa fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop şi în acelaşi timp cea mai rezonabilă.

Aşadar, având în vedere şi prevederile art. 17 alin. (1) din anexa I a contractului de finanţare care stabileşte că neregula rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii contractante cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, Înalta Curte constată că nu este incidentă pentru a constitui neregulă niciuna din situaţiile prevăzute la art. 14 alin. (2) din acelaşi contract câtă vreme obiectivele urmărite prin acordarea finanţării au fost atinse, iar investiţia, a cărei executare a fost finalizată, este funcţională (sera reprezentând 60% din finanţare fiind utilizabilă în proporţie de 80%), şi a fost şi este utilizată de către recurenta reclamantă, împrejurări faţă de care, dificultăţile financiare întâmpinate de societate, redresabile, nu justifică retragerea ajutorului financiar nerambursabil, care ar reprezenta o măsură disproporţionată, de natură să deturneze scopul finanţării.

Aşa fiind, actele administrative contestate, sunt afectate de nelegalitate, criticile aduse hotărârii recurate fiind fondate.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa recurată în sensul că va admite acţiunea reclamantei şi va anula actele administrative contestate procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 07.09.2012, Decizia nr. 3048 din 08.11.2012 de soluţionare a contestaţiei şi notificarea nr. x/13.09.2012, privind constituirea unui debit cu suma de 699.374,17 RON emise de aceeaşi autoritate pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar G. împotriva sentinţei civile nr. 107 din 6 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Anulează Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 3048/08.11.2012, emisă de A.D.R.P. Bucureşti, precum şi procesul-verbal de constatare nr. x/07.09.2012 şi notificarea nr. x/13.09.2012, privind constituirea unui debit cu suma de 699.374,17 RON emise de aceeaşi autoritate pârâtă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2021.