Sanction for journalist’s derogatory comment on politician’s appearance: ECHR limits on press criticism versus right to image and dignity in public media

Şedinţa publică din data de 26 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantă A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă Consiliul Naţional al Audiovizualului, anularea Deciziei C.N.A. nr. 73/15.02.2018 şi, pe cale de consecinţă, exonerarea societăţii de la plata amenzii în cuantum de 10.000 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3794 din 26 septembrie 2018, a admis acţiunea promovată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului şi a anulat Decizia C.N.A. nr. 73/15.02.2018.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că în mod greşit instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale ce au constituit temei juridic al sancţiunii aplicate

Afirmă instanţa de fond că jurnalistul s-a manifestat în limitele libertăţii de exprimare de care se bucură presa într-o societate democratică, invocând Hotărârea Lombardo şi alţii împotriva Maltei, potrivit căreia statele nu pot funcţiona în mod adecvat dacă nu protejează libertatea presei de a critica politicienii care deţin funcţii importante în societate, faţă de care există şi se manifestă un interes mai mare al cetăţenilor.

Într-adevăr, în situaţia în care critica vizează activitatea politicienilor este fără nicio îndoială că devine aplicabilă jurisprudenţa Curţii Europene.

În opinia recurentului, prin afirmaţia sa, jurnalistul B. a făcut, fără nicio îndoială, o comparaţie jignitoare, defăimătoare şi dispreţuitoare ce a vizat-o pe d-na C., exprimată în mod public, într-o emisiune de televiziune, ceea ce a condus la prejudicierea imaginii şi demnităţii sale. În România, televiziunea rămâne cel mai important mijloc media comparativ cu alte mijloace de comunicare în masă.

În motivarea sentinţei pronunţate, instanţa de fond apreciază că:

"... felul în care este aranjată podoaba capilară a prim-ministrului în cadrul apariţiilor sale publice excede aspectelor legate de viaţa privată a acestuia, iar dezbaterile sunt justificate în măsura în care privesc modalitatea din care se prezintă în public o persoană cu o astfel de funcţie în stat."

Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a statuat, cu valoare de principiu, că orice persoană, în exercitarea libertăţii sale de expresie, îşi asumă "îndatoriri şi responsabilităţi", a căror întindere depinde de situaţia concretă în discuţie şi de procedeul tehnic utilizat.

În ceea ce priveşte dreptul la viaţa privată, aceeaşi Curte a stabilit că noţiunea de viaţă privată cuprinde elemente care se raportează la identitatea unei persoane, cum ar fi numele, imaginea, integritatea sa fizică şi morală; garanţia oferită de art. 8 din Convenţie fiind destinată, în principal, să asigure dezvoltarea, fără ingerinţe din afară, a personalităţii fiecărui individ în relaţiile cu semenii.

Astfel, Curtea Europeană consideră că obligaţia pozitivă care decurge din art. 8 din Convenţie trebuie să se aplice în cazul în care afirmaţiile susceptibile să afecteze reputaţia unei persoane depăşesc limitele criticilor acceptabile din perspectiva art. 10 din Convenţie (cauza Petrina c. României, par. 39)".

Luând în considerare impactul pe care media, în special, cea audiovizuală, îl are asupra formării opiniei publice, a rolului esenţial pe care aceasta îl joacă pentru funcţionarea democraţiei, prin supravegherea atentă şi semnalarea oricărei abateri de la normele legale şi de la interesul public săvârşite de factorii decidenţi din cadrul puterii legislative, executive ori chiar a celei judecătoreşti, Curtea Europeană a concluzionat afirmând că presa îşi poate îndeplini eficient funcţia socială doar prin respectarea anumitor limite, ce ţin mai ales de reputaţia altei persoane, drepturile terţilor ori protejarea informaţiilor confidenţiale, misiunea jurnalistului fiind aceea de a comunica publicului doar probleme de interes general.

În opinia instanţei de fond, afirmaţia făcută la adresa coafurii d-nei C. ar susţine pe deplin, cităm:

"... actualitatea locuţiunii latine potrivit căreia "ridendo castigant mores", care rămâne valabilă şi în cazul/cu atât mai mult în cazul persoanelor publice.".

În aceste condiţii, urmează să înţelegem ce a avut în vedere instanţa de fond când a motivat sentinţa civilă făcând trimitere la această locuţiune latină care înseamnă:

"Moravurile se îndreaptă prin râs." Termenul "moravuri", conform DEX semnifică:

"conduită morală, moralitate".

Reformulând, înseamnă că instanţa de fond a considerat că problema modului în care d-na Prim-ministru înţelege să se coafeze ţine de conduita morală a acesteia, iar nu de imaginea ei, ceea ce este fără îndoială criticabil, în condiţiile în care, în prezenta cauză, discutăm despre un mesaj jignitor transmis de un jurnalist cu referire la imaginea persoanei menţionate.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară, precum şi decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 73/15.02.2018 Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat radiodifuzorul S.C. A. S.A. cu amendă în cuantum de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 30 şi art. 34 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece, în cadrul emisiunii "Jurnalul de seară" din 16 ianuarie 2018, în contextul discuţiilor despre desemnarea noului prim-ministru, au fost făcute afirmaţii de natură a afecta demnitatea şi imaginea acestuia, fapt ce contravine prevederilor art. 3 din Legea audiovizualului.

Membrii Consiliului au constatat, în esenţă, că moderatorul emisiunii nu a avut nicio reacţie împotriva jurnalistului B. care a afirmat că, ...coafura aceasta îmi aminteşte de pavianul cu mantie, care este o specie pe cale de dispariţie, ... este exact modul cum e aşezată podoaba capilară a pavianului cu mantie", ceea ce a făcut posibilă desfăşurarea emisiunii cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la protejarea drepturilor fundamentele ale omului, deşi rolul acestuia consta în crearea premiselor desfăşurării emisiunii într-un cadru legal menit să nu prejudicieze demnitatea persoanei vizate de un astfel de limbaj şi nici dreptul publicului de a urmări programe în care drepturile şi valorile umane să fie respectate.

Conform prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului:

"prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea şi educarea, inclusiv sub aspect ştiinţific, şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului".

De asemenea, potrivit art. 30 şi art. 34 alin. (1) din Codul audiovizualului: furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, viaţa privată, onoarea şi reputaţia, precum si dreptul la propria imagine", precum şi "orice persoană are dreptul la propria imagine".

Determinarea conţinutului drepturilor menţionate în articolele de mai sus se face prin raportare la dreptul intern, la jurisprudenţa naţională, precum şi la prevederile constituţionale şi la jurisprudenţa CEDO privind libertatea de exprimare a presei şi condiţiile în care aceasta poate fi supusă anumitor limitări pentru a respecta alte drepturi fundamentale ale persoanei vizate, cum ar fi dreptul la viaţă privată, stabilit prin dispoziţiile art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Sentinţa atacată precizează, în primul rând, că fapta pentru care a fost sancţionată societatea nu putea să aducă atingere anumitor drepturi fundamentale ale persoanei, dat fiind că în substanţă aceasta nu a avut un caracter denigrator, precum şi că, inclusiv într-un astfel de scenariu, tăcerea moderatorului faţă de afirmaţia jurnalistului s-ar fi înscris în limitele libertăţii de exprimare de care se bucură presa într-o societate democratică. Ţinând cont de faptul că persoana vizată de această remarcă este un politician, limitele libertăţii de exprimare sunt chiar mai largi decât în cazul unei persoane private.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că respectiva comparaţie cu privire la coafura prim-ministrului s-a concretizat într-o afirmaţie spontană/nedezvoltată şi neargumentată, care s-a consumat instantaneu, într-un interval de timp extrem de scurt, ceea ce nu i-a permis moderatorului emisiunii să intervină în timp util şi, cu atât mai puţin să aibă posibilitatea să îl împiedice pe jurnalist să finalizeze afirmaţiile respective.

Prin urmare, temeinic şi legal s-a apreciat că nu i se poate imputa intimatei că, prin prezentatorul emisiunii respective, ar fi încălcat dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului, respectiv, dispoziţiile art. 30 şi art. 34 alin. (1) din Codul audiovizualului, cu consecinţa nerespectării libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului, viaţa privată, onoarea şi reputaţia, precum şi dreptul persoanei la imagine, neexistând nicio dovadă ca moderatorul ar fi permis sau încurajat afirmaţiile respective, fiind surprins de spontaneitatea afirmaţiei jurnalistului.

Din perspectiva libertăţii de exprimare, potrivit unei jurisprudenţe constate a Curţii Europene a Drepturilor Omului, limitele criticilor admisibile în cazul unui politician sunt mult mai largi în comparaţie cu cele ale unui simplu particular, dată fiind calitatea acestuia de persoană publică şi în acest sens Curtea are în vedere Hotărârea Lingens împotriva Austriei din 8 iulie 1986, seria x, nr.

Opţiunea/alegerea unui anumit stil/formă/culoare, etc., a coafurii, reprezintă o posibilitate nelimitată pentru orice persoană, dar această posibilitate nu poate fi confundată cu libertatea de exprimare ca drept fundamental, în sensul art. 30 alin. (1) din Constituţie, care se referă la libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public.

Analizarea imaginii, inclusiv a alegerilor de ordin estetic ale unui politician care urmează să ocupe o înaltă funcţie de demnitate publică şi care arc obligaţia de a respecta anumite coduri vestimentare si de comportament stricte se află în sfera protecţiei conferită de art. 10 din Convenţia europeană - libertatea de exprimare.

Afirmaţiile jurnalistului B. au vizat un om politic, a cărui activitate şi imagine (inclusiv în ce priveşte coafura, care este o alegere de ordin estetic) sunt de interes public.

Analizarea unei alegeri de ordin estetic a unui politician nu este de natură să lezeze demnitatea sau dreptul său la imagine, mai ales în contextul în care cerinţele postului pe care urmează să îl ocupe includ în mod evident capacitatea de a respecta codurile de imagine, de vestimentaţie şi comportament stabilite pentru demnitari de rang înalt.

Tot în jurisprudenţa CEDO s-a stabilit că persoanele publice, mai ales politicienii, sunt mai expuse criticilor şi judecăţilor de valoare ale jurnaliştilor, pentru că prevalează dreptul publicului la informare în detrimentul dreptului acestor persoane publice de a nu le fi ştirbită demnitatea. În lumina acestor precizări, cu atât mai puţin poate fi susţinută teza recurentului că tăcerea moderatorului ar fi dus la lezarea demnităţii doamnei politician C..

Înalta Curte apreciază că, în mod corect instanţa de fond a calificat subiectul aflat în discuţie ca pe o componentă a imaginii publice a doamnei politician, având în vedere rigorile pe care le impune funcţia ocupată.

Recurentul critică neîntemeiat sentinţa atacată pentru că utilizează expresia "ridendo castigant mores" cu privire la comparaţia realizată de către jurnalist.

Această concluzie este ruptă din contextul întregii motivări a instanţei, fiind evident că ceea ce a dorit să sublinieze instanţa de fond a fost că afirmaţia jurnalistului poate fi privită şi ca o observaţie cu rol constructiv, întrucât aceasta a dus la corectarea subiectului dezaprobării, fiind un fapt notoriu că ulterior acestui comentariu doamna prim-ministru şi-a modificat felul în care îşi coafează părul.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei civile nr. 3794 din 26 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2021.