Nullity of cassation appeal for failure to formulate specific grounds of illegality in public procurement financial correction dispute

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Inspectoratul General al Poliţiei Române a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea deciziei acesttuia, în calitate de operator de program (OP) în cadrul proiectului, Consolidarea capacităţii sistemului de arest preventiv de a respecta instrumentele internaţionale relevante privind drepturile omului " prin Mecanismul Financiar Norvegian 2009-2014, transmisă prin adresa din 31.05.2017 înregistrată la I.G.P.R. sub nr. x/08.06.2017, prin care se stabileşte o creanţă bugetară rezultată din nereguli referitoare la încălcări ale legislaţiei naţionale în materia achiziţiilor publice, încălcări consemnate în sarcina Inspectoratului General al Politiei Române, în calitate de promotor al proiectului (PP), reprezentând corecţii financiare în cuantum de 25% din valoarea contractului de furnizare nr. x/07.09.2015 încheiat între I.G.P.R. şi S.C. A. S.R.L. (52.500 RON fără TVA) şi a deciziei Ministerului Justiţiei nr. 59/5324/28.07.2017 transmisă prin fax la data de 28.07.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către I.G.P.R. înregistrată la Ministerul Justiţiei sub nr. x/03.07.2017, privind anularea deciziei M.J. de aplicare a corecţiilor financiare, prin care s-a admis în parte contestaţia.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 3412 din 25 iulie 2018, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Inspectoratul General al Poliţiei Române, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a reluat situaţia de fapt expusă şi în faţa primei instanţe şi a arătat, în esenţă, că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, pentru că s-a reţinut în mod greşit că în cauză erau incidente prevederile art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare şi nu se impunea întocmirea unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare cu respectarea prevederilor art. 20 şi 21 din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit recurentului, verificările Ministerului Justiţiei au fost efectuate după ultima plată către promotorul de proiect (I.G.P.R.), astfel, coroborând prevederile art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 cu desfăşurarea faptelor a ajuns la concluzia că, în situaţia creată, se află după efectuarea plăţii şi trebuia aplicată procedura prevăzută la art. 21 din O.U.G nr. 66/2011.

A precizat că doar în baza procedurii prevăzute la art. 21 din O.U.G nr. 66/2011 se pot emite titlurile de creanţă, care sunt reprezentate de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare şi procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, de la data la care creanţă bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut în procesul-verbal, conform art. 141 alin, (2) din O.G nr. 92/2003, republicată, precum şi de hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă.

În continuare, recurentul a făcut trimiteri ample la procedura urmată, apreciind că nu a comis nicio abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, iar achiziţia efectuată a atins obiectivele proiectului aşa încât nu se poate pune în discuţie existent vreunui prejudiciu real sau potential.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2)

din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat motivele invocate în acţiunea introductivă de instanţă ce vizează chestiunile de ordin procedural, în sensul că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 21 din O.U.G nr. 66/201 şi nu ale art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, fără să răspundă argumetelor avute în vedere de instanţă în raport cu obiectul cererii, astfel că teoria dezvoltată de parte pe acest aspect apare ca fiind străină pricinii, iar pe fond, de asemenea, nu s-au formulat critici efective, ci s-a făcut trimitere la elementele de fapt ale cauzei.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva sentinţei nr. 3412 din 25 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.