Validity of insurance policy termination notice sent to guarantee fund acting as interim administrator during insurer bankruptcy

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.05.2018, reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Centrul Judeţean Dâmboviţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 10588/02.11.2017 emise de pârât prin care i-a fost respinsă cererea de plată nr. x/08.11.2016.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 5061 din 4 decembrie 2018, Curtea a admis în parte acţiunea, a anulat Decizia nr. 10588/02.11.2017 şi a obligat pârâtul la soluţionarea cererii de plată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, respingerea în tot a contestaţiei formulate de către intimata-reclamantă, ca nefondată, şi, pe cale de consecinţă, menţinerea în totalitate a deciziei atacate.

A arătat recurentul-pârât că, potrivit actelor dosarului, asigurătorul în faliment A. S.A. a emis, la data de 21.03.2016, Poliţa privind Asigurarea de Avarii şi Furt a Autovehiculelor B. Exclusiv nr. x pentru autoturismul cu număr de înmatriculare x, poliţa având valabilitatea cuprinsă în perioada 26.03.2016-25.03.2017.

Potrivit art. 7.5 şi art. 7.6. din Condiţiile de asigurare, contractantul trebuie să trimită notificarea de denunţare unilaterală cocontractantului şi nu unui terţ, în executarea obligaţiilor asumate contractual, şi aceste dispoziţii nu lasă loc de interpretare.

Din înscrisurile depuse în susţinerea cererii de plată, s-a constatat faptul că APIA-Centrul Judeţean Dâmboviţa nu a procedat la denunţarea poliţei prin emiterea unei notificări către cealaltă parte contractantă, respectiv A. S.A., ci a înaintat înscrisurile către Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Instanţa de fond a reţinut că a fost înlocuit organul de conducere, dar nu a fost înlocuită societatea de asigurare, astfel că notificarea tot la asigurător trebuia depusă, şi nu la FGA, organul de conducere putând fi oricine.

Într-adevăr, asigurătorii cărora le este retrasă autorizaţia de funcţoinare şi sunt declaraţi faliţi sunt obligaţi să predea FGA evidenţa completă a dosarelor de daună şi evidenţele tehnico-operative şi contabile aferente.

Însă, notificarea de denunţare a fost comunicată FGA ca entitate distinctă, iar FGA nu avea obligaţia legală de a comunica aceste notificări lichidatorului.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

4.1. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), Înalta Curte constată că recurentul-pârât l-a invocat în mod formal, neaducând niciun argument cu privire la incidenţa ipotezelor avute în vedere de textele legale.

De altfel, din lecturarea considerentelor hotărârii recurate, rezultă că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că cererea reclamantului este neîntemeiată.

4.2. Nu se poate reţine nici incidenţa motivului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Prin Decizia Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 603/07.03.2016, s-a dispus înlocuirea organului de conducere al A. S.A. cu administratorul temporar, Fondul de Garantare a Asiguraţilor, desemnat prin Decizia Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 327 din 08.02.2016.

Prin Decizia ASF nr. 1498/27.07.2016, s-a dispus închiderea procedurii de redresare, constatarea stării de insolvenţă a A. S.A. şi solicitarea de intrare în procedura falimentului.

Prin sentinţa civilă nr. 132/16.02.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 24.03.2017, s-a dispus intrarea S.C. A. S.A. în procedura falimentului.

Prin Decizia Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 603/2016 s-a dispus că, pe toată perioada exercitării mandatului, administratorul temporar va exercita competenţele organului de conducere al asigurătorului, respectiv consiliul de administraţie şi conducerea executivă, în conformitate cu actele constitutive ale societăţii şi cu legislaţia naţională aplicabilă.

Prima instanţă a reţinut că notificarea denunţării contractului de asigurare, comunicată direct Fondului de Garantare a Asiguraţilor la o dată la care societatea de asigurare nu mai avea organ propriu de conducere şi nici autorizaţie de funcţionare produce efecte întocmai ca şi cum ar fi fost comunicată asigurătorului, parte în contract.

Recurentului-pârât, în esenţă, susţine că notificarea de denunţare a poliţei de asigurare nu ar fi fost înaintată cocontractantului (în cauză, asigurătorul), ci unui terţ.

Instanţa de control judiciar constată că, urmare a intrării A. S.A. în procedura falimentului, prin Decizia ASF nr. 1498/216, s-a prevăzut că asigurătorul va lua toate măsurile necesare notificării asiguraţilor atât cu privire la posibilitatea de a denunţa contractele de asigurare încheiate cu A., cât şi cu privire la dreptul acestora de a recupera primele de asigurare achitate, aferente acestor contracte, proporţional cu perioada cuprinsă între momentul denunţării şi cel al expirării duratei lor de valabilitate.

De asemenea, s-a stabilit că, la data intrării în vigoare a deciziei, prevederile art. 3 din Decizia ASF nr. 603/2016 privind stabilirea atribuţiilor şi competenţelor FGA-administrator temporar al A. S.A. îşi încetează aplicabilitatea, iar, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, la data îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (1), dar nu mai târziu de 30 de zile de la data publicării prezentei decizii, prevederile Deciziei ASF nr. 327/2016 şi ale Deciziei ASF nr. 603/2016 îşi încetează aplicabilitatea.

Or, Înalta Curte reţine că, prin Notificare denunţare poliţă, înregistrată la intimata-reclamantă APIA-Centrul Judeţean Dâmboviţa sub nr. x/29.08.2016, s-a comunicat asigurătorului S.C. A. S.A. intenţia fermă de denunţare a mai multor poliţe de asigurare facultativă, printre care şi poliţa ce face obiectul prezentului litigiu.

Denunţarea unei poliţe de asigurare este o manifestarea de voinţă a părţii contractante în sensul încetării contractului de asigurare înainte de termen. Pentru a produce efecte, denunţarea trebuia notificată către cealaltă parte, A. S.A..

Notificarea de denunţare a poliţei de asigurare, deşi a fost adresată A. S.A., a fost înaintată prin poştă Fondului de Garantare a Asiguraţilor, în considerarea stării de fapt anterior amintită, avându-se în vedere că, potrivit Deciziei ASF nr. 603/2016, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a înlocuit organul de conducere al societăţii de asigurare.

Astfel, nu sunt fondate alegaţiile recurentului, în sensul că nu ar fi avut nicio calitate în a primi notificarea, pentru că, la data de 01.09.2016, Fondul de Garantare a Asiguraţilor avea calitatea de administrator temporar al A. S.A..

În mod corect prin sentinţa recurată s-a reţinut ca fiind nejustificat refuzul recurentului-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor de a soluţiona cererea de plată formulată de intimata-reclamantă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Centrul Judeţean Dâmboviţa nr. 76823/07.11.2016, refuz nejustificat întemeiat pe faptul că recurentul a respins cererea de plată pentru un viciu de procedură, apreciind că ar lipsi notificarea denunţării poliţei de asigurare, refuzând a o analiza pe fond.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 5061 din 4 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.