Moral damages for bodily injury in insurance guarantee fund proceedings: equitable assessment versus fixed administrative criteria

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.02.2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor anularea în totalitate a deciziei nr. 17973/14.01.2019, emisă de pârâtă şi comunicată la data de 23.01.2019, cu obligarea acestuia în sensul reanalizării cererii de plată şi emiterii unei noi decizii motivate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru şi onorariu avocat.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 893 din 3 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat în parte Decizia nr. 17973/14.01.2019, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în sensul că cuantumul total al daunelor morale acordate este de 10.000 RON, a menţinut în rest decizia, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 893 din 3 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare respingerea contestaţiei formulată de reclamantă, suţinând că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În contextul prezentării situaţiei de fapt, recurentul-pârât a susţinut că în cadrul procedurii de soluţionare a pretenţiilor izvorand din vătămări corporale sau decese, au fost stabilite criterii determinante in cazul vătămărilor corporale, fiind stabilite praguri valorice in funcţie de gravitatea vătămării si numărul de zile de îngrijiri medicale. Pentru situaţiile in care despăgubirile sunt solicitate ca urmare a unui deces, la stabilirea despăgubirilor sunt avute in vedere valorile medii precizate in Ghidul FPVS, raportat la gradul de rudenie al petentului cu persoana decedata.

Astfel, Fondul de Garantare a Asiguraţilor se va raporta la consecinţele negative suferite de victime atât pe plan fizic cât şi psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecinţe, în măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, socială, profesională. În analizarea cererii de plată a petentului, se vor stabili despăgubirile într-o măsură în care să nu se ajungă la nicio îmbogăţire fara just temei a părţii civile, cu individualizarea daunelor morale prin raportare la circumstanţele concrete ale producerii evenimentelor, făcând trimitere în continuare şi la prevederile art. 26 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 49 pct. 2 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011.

De asemenea, a considerat ca problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferinţa psihică încercată de cel care le pretinde. Ea presupune o apreciere şi evaluare complexă a aspectelor în care prejudiciile produse se exteriorizează şi pot fi astfel supuse puterii de apreciere. Daunele morale nu reprezintă preţul plătit pentru suferinţele psihice care sunt inestimabile, ci reprezintă o reparaţie simbolică, stabilită din perspectiva consecinţelor în planul vieţii personale şi sociale. Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate pecuniar, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, având posibilitatea de a aprecia intensitatea şi gravitatea lor şi de a stabili dacă şi în ce cuantum, o sumă de bani este potrivită pentru a repara prejudiciul moral produs.

Astfel, FGA trebuie să aprecieze corespunzător sumele ce urmează a se acorda cu titlu de daune morale astfel încât acestea să reprezinte o justă compensaţie şi nu o îmbogăţire fără justă cauză, cu analiza jurisprudenţei locale/naţionale/instituţionale şi să acorde sume similare.

Mai mult decât atât, în opinia sa, suma solicitată nu constituie o creanţă certă, lichidă şi exigibilă pe care FGA să o fi diminuat.

A mai menţionat recurentul-pârât că nu înţelege să minimalizeze importanţa acordării de daune morale, dar intimatei nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1391, alin. (2) C. civ., în egală măsură apreciind că procedura utilizată de FGA nu este rigidă, ci cuprinde mai multe criterii şi reglementează ipoteze diverse, făcând posibilă încadrarea cât mai obiectivă şi corespunzătoare a situaţie reale şi a împrejurărilor specifice fiecărei cereri de acordare a daunelor morale.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenti, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, în cauza de faţă, la data de 26.10.2014, numitul B. a condus autobuzul marca x pe DN 26 dinspre localitatea Oancea către Mun. Galaţi şi ajungând la km 42+500 în localitatea Brăneşti, Com. Vlădeşti, jud. Galaţi a accidentat-o pe intimata-reclamantă, care circula pe acostamentul aferent DN 26 şi a fost lovită de un capac situat la partea laterală dreapta a autobuzului, care s-a deschis datorită denivelărilor de pe carosabil.

La data evenimentului, vehiculul implicat în accident cu număr de înmatriculare x era asigurat RCA la C. S.A., cu poliţa nr. x. Urmare a avizării daunei a fost constituit dosarul de dauna nr. x (nr. unic FGA x).

Prin cererea de plată înregistrată sub nr. x/16.05.2017, intimata-reclamantă a solicitat să fie despăgubită din disponibilităţile F.G.A. cu suma de 60.000 RON reprezentând prejudiciul moral suferit şi 1.400 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 17973/14.01.2019, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis cererea de plată formulată, respectiv suma de 1.375 RON cu titlu de daune morale, respingând cererea de plată cu privire la diferenţa dintre suma solicitată şi cea acordată.

În ceea ce priveşte critica formulată cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, se reţine că, în lipsa unor criterii legale sau a unor limite legale, stabilirea cuantumului daunelor morale nu poate fi realizată prin raportare la parametri exacţi, astfel că determinarea acestui cuantum implică o marja de apreciere a autorităţii învestite cu cererea petentului, ce poate fi analizată în concret prin prisma consecinţelor negative suferite de cel vătămat în plan fizic şi/sau psihic, precum şi de importanţa valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

În mod evident, nu se poate pretinde că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, este în măsură să conducă la înlăturarea suferinţei produse de vătămarea suferită, aceasta neputând fi cuantificată în bani. Ceea ce se intenţionează prin acordarea daunelor morale este în primul rând recunoaşterea caracterului vătămător al faptei, precum şi recunoaşterea faptului că aceasta a fost de natură a produce persoanei vătămate suferinţe fizice şi psihic - emoţionale. Aşadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensaţie echitabilă persoanei vătămate, fără însă a putea stabili o echivalenţă exactă între despăgubire şi urmările faptei cauzatoare de prejudicii în plan moral, astfel că regulile de evaluare a cuantumului daunei diferă de modalitatea de stabilire a despăgubirilor pentru un prejudiciu strict material, obiectivat exterior.

Totodată se reţine în cauză şi aplicabilitatea prevederilor art. 1391 alin. (1) din C. civ., conform cărora în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, instanţa de control judiciar reţine că pentru prejudiciile fără caracter patrimonial, cauzate de suferinţe de ordin fizic, nu se poate face apel decât în mică măsură la probe materiale, evaluarea unor astfel de prejudicii efectuându-se în raport de circumstanţele concrete ale cauzei.

Atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilit, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Concret, în cauza de faţă, instanţa de control judiciar constată, în baza actelor medicale depuse la dosar că, intimata-reclamantă a suferit o fractură deschisă gr. I, paleta humerală dreapta, această fractură necesitând şi o intervenţie chirurgicală şi imobilizarea provizorie a mâinii, intimata fiind internată timp de 11 zile în spital.

Având în vedere că producerea de suferinţe de ordin afectiv este inerentă vătămărilor corporale, reţinând şi lipsa unor urmări ireversibile asupra integrităţii corporale şi sănătăţii, corect s-a apreciat că suma de 10.000 RON reprezintă o compensaţie echitabilă cu titlu de daune morale pentru suferinţele cauzate reclamantei prin vătămarea corporală ce i-a fost cauzată.

Totodată, trebuie subliniat faptul că modalitatea de calcul aplicată de către pârâtă nu corespunde principiului reparării integrale a prejudiciului, întrucât suma de 1375 RON nu este suficientă pentru a reprezenta o satisfacţie echitabilă ţinând cont de împrejurările speţei. De asemenea, modalitatea greşită de calcul decurge şi din faptul că suferinţele cauzate de acest accident nu se limitează la suferinţele fizice şi psihice ca urmare a vătămării corporale, ci se referă şi la cele ce decurg din restricţiile suferite de reclamantă în viaţa personală şi de familie.

Pe de altă parte, instanţa reţine că valorile medii la care se raportează recurentul-pârât au în vedere Studiul FPSV realizat în anul 2011 fără a lua însă în considerare intervalul de timp trecut de la acel moment şi eventualele modificări intervenite în jurisprudenţă de la acel moment.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că sentinţa prtimei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat şi la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 893 din 3 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.