Admissibility of administrative lawsuit challenging execution notification and failure to issue favorable forest management act

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 20.04.2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi Ocolul Silvic Silva Borşa S.R.L. i-au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Maramureş şi i-au solicitat instanţei să anuleze notificarea nr. x/12.01.2018 prin intermediul căreia s-a impus reclamantului predarea terenurilor forestiere ale reclamantei, înscrise în titlul de proprietate nr. x/02.11.2006 către Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, Direcţia Silvic Maramureş; să îl oblige pe pârâtul de rândul 1 la emiterea unui act favorabil în beneficiul reclamantei prin intermediul căruia să se permită efectuarea acţiunilor necesare în vederea conservării şi administrării conforme a fondului forestier.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 280/2018 din 9 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamanţii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, reţinerea cauzei spre rejudecate, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, au arătat că notificarea în cauză este un veritabil act administrativ prin care se solicită unui alt organ al statului să ia dispoziţii legale/să pună în executare actul. Efectul de asigurare a pazei fondului forestier s-ar realiza prin notificarea emisă de MAP, act ce îl obligă pe reclamant la predarea fondului. Prin actul iniţial emis de Garda Forestieră Cluj, s-a realizat doar informarea cu privire la faptul că, asupra fondului său forestier, paza va fi asigurată de o altă entitate decât Ocolul Silvic Silva Borşa. Prin obligarea la predarea fondului s-a urmărit asigurarea pazei asupra fondului, notificarea fiind singurul act producător de efecte juridice.

Au apreciat recurenţii că predarea fondului forestier este o obligaţie distinctă, impusă în sarcina recurentei în raport de asigurarea pazei de către o altă entitate expres prevăzută de lege. Astfel, notificarea este un act administrativ, producător de efecte juridice de sine stătătoare, dând naştere unui raport juridic distinct faţă de cel produs de actul Gărzii Forestiere.

În aceste condiţii, au apreciat recurenţii că excepţia inadmisibilităţii raportat la primul petit a fost în mod greşit admisă.

În ceea ce priveşte admiterea excepţiei inadmisibilităţii raportat la cel de-al doilea petit, au arătat recurenţii că a existat o cerere formulată la 20.04.2018 prin care a solicitat modificarea actului administrativ intitulat notificare, în sensul de a se permite efectuarea actelor de conservare a pădurii, acte distincte de cele supuse măsurii suspendării serviciului silvic. Această solicitare nu a primit nici un răspuns, astfel că a fost formulată acţiunea de faţă.

Au mai arătat recurenţii că instanţa de fond ar fi reţinut, indirect, o oarecare lipsă a unei proceduri prealabile, excepţie ce poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare şi nu de către instanţă din oficiu, iar din acest punct de vedere au fost încălcate normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte indicarea temeiurilor juridice ce susţin al doilea petit, au arătat recurenţii că excepţia inadmisibilităţii cu privire la al doilea petit al cererii a fost invocată pentru prima dată la al doilea termen de judecată, astfel cum reiese din conţinutul încheierii de şedinţă din 26.10.2018, iar la acel moment, reprezentantul reclamanţilor a indicat şi susţinut oral aceste aspecte, o parte dintre ele regăsindu-se şi în cererea introductivă. Din această perspectivă este indiferent dacă a fost depăşit termenul reglementat de art. 204 din C. proc. civ., întrucât nu s-a urmărit modificarea cererii de chemare în judecată, temeiurile de drept fiind indicate oral.

Au mai apreciat recurenţii că instanţa de fond nu a aplicat principiul rolului activ al judecătorului şi a înţeles să pună în discuţia părţilor temeiurile pe care se fundamentează al doilea capăt de cerere doar la al doilea termen de judecată.

În ceea ce priveşte obligaţia MAP de a emite act în sensul conservării fondului forestier, au arătat că au fost prezentate în faţa instanţei de fond o serie de prevederi care justifică solicitarea din cel de-al doilea petit al cererii, respectiv principiul subordonării - art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 20/2017, art. 17 din Codul Silvic, art. 3 lit. m) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală. Ulterior, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine că aceasta este neîntemeiată, având în vedere prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 17/2017 pronunţată în recursului în interesul legii. De altfel, calea de atac a recursului a fost indicată expres şi în dispozitivul sentinţei atacate, neexistând vreun dubiu cu privire la acest aspect.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii A. şi Ocolul Silvic Silva Borşa S.R.L. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Maramureş, anularea notificării nr. x/12.01.2018 şi obligarea pârâtului de rândul MAP la emiterea unui act favorabil în beneficiul reclamantei prin intermediul căruia să se permită efectuarea acţiunilor necesare în vederea conservării şi administrării conforme a fondului forestier.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii ca inadmisibilă este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Recurenţii au formulat o serie de critici referitoare la admiterea excepţiei inadmisibilităţii în ceea ce priveşte primul petit al cererii, arătând că notificarea atacată este un veritabil act administrativ prin care se solicită unui alt organ al statului să ia dispoziţii legale/să pună în executare actul. Au susţinut că, prin actul iniţial emis de Garda Forestieră Cluj, s-a realizat doar informarea cu privire la faptul că, asupra fondului său forestier, paza va fi asigurată de o altă entitate decât Ocolul Silvic Silva Borşa, iar efectul de asigurare a pazei fondului forestier s-ar realiza prin notificarea emisă de MAP, act ce o obligă pe reclamantă la predarea fondului.

Au mai susţinut recurenţii că predarea fondului forestier este o obligaţie distinctă, impusă în sarcina recurentei în raport de asigurarea pazei de către o altă entitate expres prevăzută de lege. Astfel, au apreciat că notificarea este un act administrativ, producător de efecte juridice de sine stătătoare, dând naştere unui raport juridic distinct faţă de cel produs de actul Gărzii Forestiere.

Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că notificarea contestată în prezenta cauză nu are ca efect crearea unei obligaţii sau a unui drept suplimentar faţă de cele născute ca urmare a actului nr. 16132/12.12.2016 emis de Garda Forestieră Cluj prin care s-a suspendat serviciul silvic efectuat de către Ocolul Silvic Silva Borşa S.R.L., în favoarea A..

Astfel, prin actul nr. 16132/12.12.2016 emis de Garda Forestieră Cluj s-a produs efectul de a se suspenda serviciul silvic efectuat de pârât, menţionându-se şi că Direcţia Silvică Maramureş prin subunitatea din subordine competentă teritorial va prelua de urgenţă terenurile forestiere respective şi va asigura paza pe toată perioada suspendării, scopul notificării contestate fiind executarea actului administrativ emis anterior, astfel cum reiese şi din analizarea cuprinsului acesteia.

În ceea ce priveşte admiterea excepţiei inadmisibilităţii raportat la cel de-al doilea petit, recurenţii au formulat o serie de critici arătând că există o cerere formulată la 20.04.2018 prin care s-a solicitat modificarea actului administrativ intitulat notificare, în sensul de a se permite efectuarea actelor de conservare a pădurii, acte distincte de cele supuse măsurii suspendării serviciului silvic, cerere care nu a primit nici un răspuns.

Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că o astfel de cerere adresată pârâţilor pentru a emite un act favorabil în beneficiul reclamantei prin intermediul căruia să se permită efectuarea acţiunilor necesare în vederea conservării şi administrării conforme a fondului forestier nu s-a depus în cauza de faţă.

Contrar susţinerilor recurenţilor, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut doar faptul că nu s-a depus o cerere cu un astfel de conţinut, nefăcând nicio referire la lipsa procedurii prealabile, astfel că susţinerile privind încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii sunt neîntemeiate.

Totodată, în mod corect s-a constatat că în cererea de chemare în judecată nu conţine nici un fel de motivare cu referire expresă la cel de-al doilea petit al acţiunii, astfel că orice modificare a cererii ar fi trebuit să fie făcută cu respectarea termenului prevăzut de art. 204 din C. proc. civ., ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.

Cu privire la susţinerile recurenţilor privind nerespectarea de către instanţa de fond a principiului rolului activ, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât acest principiu nu îl obligă pe judecător să se interpună în drepturile şi obligaţiile de drept material ori procesual ale părţilor înşişi, substituindu-se acestora din urmă. Rolul activ al judecătorului nu presupune suplinirea avocatului ales al reclamantului sau a părţii înseşi, aceasta din urmă, în temeiul art. 9 din C. proc. civ., având dreptul, prin cererea de chemare în judecată, să stabilească limitele în care se desfăşoară procesul.

Înalta Curte reţine, pe de o parte, că procesul civil este caracterizat de disponibilitate, în sens material (dreptul părţii de a dispune de obiectul procesului) şi în sens procesual (dreptul părţii de a dispune de mijloacele procesuale prevăzute de lege). Din formularea art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. reiese că obiectul şi limitele procesului sunt cele determinate prin cererile şi apărările părţilor, formulate cu respectarea termenelor prevăzute de C. proc. civ.

În plus, nu s-a indicat nicio normă care să conţină o obligaţie a pârâtului de a emite un act în sensul solicitat de reclamanţi, în mod corect reţinând instanţa de fond că acţiunea nu este admisibilă nici prin prisma faptului că nu s-a invocat nerespectarea concretă a unei obligaţii de către pârât cu privire la emiterea unui act care să recunoască dreptul său asupra fondului forestier.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu sunt fondate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ocolul Silvic Silva Borşa S.R.L. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 280/2018 din 9 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de Ocolul Silvic Silva Borşa S.R.L. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 280/2018 din 9 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 martie 2021.