Insurance compensation valuation: standardized pricing norms versus individual repair invoices

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 04.07.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 15016/6.06.2018, prin care a solicitat anularea parţială a acesteia, în sensul acordării sumei de 1.013,49 RON, reprezentând diferenţă preţ manoperă, contravaloare diverse piese mici şi chit poliesteric, pentru despăgubirile plătite în dosarul de dauna x, privind autovehiculul marca x, proprietatea societăţii B. S.R.L.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4858 din 26 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă contestaţia ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei, iar în urma rejudecării, admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a aplicat eronat dispoziţiile prevăzute de art. 51 alin. (5) din Norma ASF nr. 23/2014, întrucât acestea au fost abrogate prin Norma ASF nr. 2/16.01.2015. A apreciat că valoarea reparaţiei este cea stabilită prin devizul întocmit de societate, chiar şi în situaţia în care raportarea s-ar face la preţurile practicate de unităţile service de reprezentanţă ale mărcii.

4. Apărările intimatei

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea parţială a deciziei nr. 15016/6.06.2018, în sensul acordării sumei de 1.013,49, reprezentând diferenţă preţ manoperă, contravaloare diverse piese mici şi chit poliesteric, pentru despăgubirile plătite în dosarul de dauna x.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Prin cererea de recurs au fost preluate, în mare parte, susţinerile formulate prin cererea de chemare în judecată, iar recurentul a arătat că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale prevăzute de art. 51 alin. (5) din Norma ASF nr. 23/2014, acestea fiind abrogate prin Norma ASF nr. 2/16.01.2015.

Analizând susţinerile recurentului, instanţa de control judiciar constată că acestea sunt nefondate.

Conform prevederilor art. 13 din Legea nr. Legea nr. 213/2015, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.

În mod corect instanţa de fond a interpretat şi aplicat prevederile art. 42 alin. (1) şi 44 din Norma ASF nr. 23/2014, raportat la situaţia de fapt pe care a constatat-o din probele administrate, în condiţiile în care nu s-a probat existenţa unui proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor.

Totodată, programul C., utilizat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor la analizarea cererii reclamantei, este o bază de date acceptată de toţi asigurătorii şi de unităţile de reparaţie service, care furnizează informaţii uniforme pentru toate părţile implicate în procesul de prelucrare a daunelor auto.

Folosirea acestui program are drept scop evitarea creării unui mecanism de despăgubire variabil şi diferit de la o situaţie la alta, în funcţie de unităţile service care procedează la reparaţia autovehiculelor avariate şi de preţurile practicate de fiecare dintre acestea, pentru ipoteze similare şi daune asemănătoare.

Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, este legală, raportat la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015, în baza cărora sunt formulate cererile de plată, care prevăd că verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări se realizează ţinând seama de normele aplicabile în materie şi a prevederilor Normei ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulaţie.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4858 din 26 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4858 din 26 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 martie 2021.