Judges’ salary recalculations upheld as moot after ministerial orders granted higher sums; appeal rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 09.05.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Braşov au solicitat:

A. obligarea Ministerului Justiţiei, ca în termen de 10 zile de la rămânerea definitiva a hotărârii care se va pronunţa, conform art. 18 alin. (6), coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, sub sancţiunea plaţii unei penalităţi aplicabile acestuia de 20% pe zi de întârziere din salariul minim brut pe economie valabil la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa în prezenta cauza, conform art. 18 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2001, să revoce Ordinul de salarizare nr. 2206/C/2017 şi să emită noi ordine de salarizare pentru fiecare dintre reclamanţi, în realizarea procesului de egalizare a indemnizaţiilor prevăzut de art. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, urmând ca această instituţie să se raporteze la următoarele coordonate:

- a) să realizeze egalizarea indemnizaţiilor reclamanţilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 şi pana la 01.12.2015;

- b) să realizeze egalizarea indemnizaţiilor noastre prin raportare Ia o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, la care să se adauge 10%, rezultând un total de 445,5 RON, începând cu 01.12.2015 şi până la 01.10.2016;

- c) sa vireze de urgenţă Tribunalului Braşov fondurile necesare achitării imediate pentru fiecare reclamant în parte a:

- diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială de 405 RON (începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 01.12.2015) şi venitul efectiv plătit;

- diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială de 445,5 RON (începând cu data de 01.12.2015 şi până în ianuarie 2017) şi venitul efectiv plătit;

- dobânzii legale aferente, calculate de la data scadenţei fiecărui venit lunar şi până la data plăţii efective;

- sumei reprezentând actualizarea diferenţelor cu indicele de inflaţie calculat de la data scadenţei fiecărui venit lunar şi până Ia data plăţii efective.

B. obligarea Tribunalului Braşov, în termen de 10 zile de la rămânerea definitiva a hotărârii care se va pronunţa, conform art. 18 alin. (6), coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, sub sancţiunea plaţii unei penalităţi aplicabile acestora de 20% pe zi de întârziere din salariul minim brut pe economie valabil la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa în prezenta cauza, conform art. 18 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2001, să achite efectiv:

- diferenţa dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială de 405 RON (începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 01.12.2015) şi venitul efectiv plătit;

- diferenţa dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială de 445,5 RON (începând cu data de 01.12.2015 şi până în ianuarie 2017) şi venitul efectiv plătit;

- dobânda legală aferentă, calculata de la data scadenţei fiecărui venit lunar şi până la data plăţii efective;

- suma reprezentând actualizarea diferenţelor cu indicele de inflaţie calculat de la data scadenţei fiecărui venit lunar şi până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4185 din 18 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal acţiunea reclamanţilor a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamanţii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivarea recursului, a arătat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că prin OMJ nr. 2066/C/2018 s-a acordat mai mult decât s-a cerut, fiind realizate pretenţiile deduse judecăţii, întrucât pârâţii nu au făcut dovada plăţii drepturilor rezultate din acest ordin, iar pretenţiile accesorii nu sunt acoperite de acesta.

Totodată au criticat raţionamentul potrivit căruia nu există nici un motiv pentru plata unor accesorii aferente unui debit principal inferior celui recunoscut, susţinând că dispoziţiile art. 1489 C. civ. şi ale O.G. nr. 13/2011 prevăd expres obligaţia de a plăti dobânda legală în cazul neîndeplinirii obligaţiei de a plăti o sumă de bani.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

În esenţă, a susţinut că drepturile salariale calculate în funcţie de valoarea de referinţă sectorială stabilită prin OMJ nr. 2066/C/2018 au fost plătite începând cu luna iulie 2018, iar acest act administrativ a fost urmat de OMJ nr. 3071/C/7.08.2018 care stabilea că începând cu data de 01.07.2018 judecătorii din cadrul instanţelor aflate în circumscripţia Curţii de Apel Braşov beneficiază de drepturile prevăzute în anexele la acest ordin. Ulterior, prin OMJ nr. 38/C/2019 au fost stabilite drepturile salariale ale recurenţilor în funcţie de valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON începând cu 9.04.2015 şi de 463,5 RON începând cu 1.12.2015-31.12.2017, fiind emise ordine individuale de salarizare.

A mai arătat intimatul-pârât că plata drepturilor salariale pentru perioada 9.04.20154-30.06.2018 se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei, astfel cum prevăd şi dispoziţiile art. 3 din OMJ nr. 2066/C/2018.

4.2 Intimatul-pârât Tribunalul Braşov a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, de asemenea, respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

Referitor la calculul indemnizaţiei, a apreciat că nu se poate reţine vreo culpă în sarcina sa, în condiţiile în care la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a decis calcularea indemnizaţiilor judecătorilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, circumstanţă ce a determinat modificarea valorii de referinţă sectorială şi la celelalte instanţe, deoarece la data de 09.04.2015 nu a fost identificată în plată o indemnizaţie calculată la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON, această majorare fiind decisă numai în cursul anului 2018 cu plată retroactivă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii A., B., C. şi D. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Braşov, au solicitat în esenţă recalcularea şi plata drepturilor salariale începând cu 09.04.2015.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În mod corect a concluzionat instanţa de fond că, în ceea ce priveşte debitul principal, s-a acordat mai mult decât s-a cerut, având în vedere că la data de 24.05.2018 Ministerul Justiţiei a emis ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-au statuat următoarele:

Art. 1 alin. (1) În perioada 09.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON."

Potrivit art. 1 alin. (2) în perioada 01.12.2015-31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON;

Conform art. 1 alin. (3) începând cu 01.01.2018, în aplicarea Legii cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2).

Instanţa de fond a constatat că prin ordinul general nr. 2066/C, pârâtul şi-a asumat în mod expres obligaţia emiterii de ordine individuale de stabilire a drepturilor salariale, nu mai târziu de data de 30.11.2018, fiind firească alocarea unui anumit termen, absolut necesar pentru centralizarea datelor şi comunicarea de către ordonatorii secundari şi terţiari de credite.

Astfel, la 4.01.2019, a fost emis OMJ nr. 38/C/2019 prin care au fost stabilite drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Braşov la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON începând cu 9.04.2015 şi de 463,5 RON în perioada 01.12.2015-31.12.2017, conform celor prevăzute în anexele ordinului, reclamanţii din prezenta cauză fiind prevăzuţi în anexa nr. 6 a acestui ordin.

La art. 2 se prevede că plata diferenţelor băneşti rezultate din aplicarea prezentului ordin se realizează numai după alocarea sumelor corespunzătoare în bugetele Ministerului Justiţiei, Curţii de Apel Braşov şi tribunalelor din circumscripţia acesteia, în acord cu prevederile legale care reglementează finanţele publice.

În consecinţă, astfel cum în mod judicios a concluzionat prima instanţă, solicitarea reclamanţilor ce viza anularea Ordinului de salarizare nr. 2206/C/2017 şi emiterea unui nou ordin prin care să se realizeze egalizarea indemnizaţiilor reclamanţilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 şi pana la 01.12.2015, respectiv prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, la care să se adauge 10%, rezultând un total de 445,5 RON, începând cu 01.12.2015 şi până la 01.10.2016, a rămas fără obiect.

În ceea ce priveşte restul pretenţiilor din cererea de chemare în judecată, instanţa de control judiciar reţine că prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante, stabilite în favoarea personalului din justiţie, aferente perioadei 9 aprilie 2015 - 30 iunie 2018, precum şi plata dobânzilor şi a actualizării cu rata inflaţiei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţii A., C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 4185 din 18 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 4185 din 18 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 martie 2021.