Salary claims quashed as moot after later pay decisions and O.U.G. 3/2019 superseded reference values

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 iniţial pe rolul Tribunalului Suceava iar apoi, în urma declinării competenţei, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, au solicitat: anularea în parte a deciziei nr. 12/13.02.2017 şi a deciziei nr. 13/13.02.2017, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava; obligarea la emiterea unor noi decizii de încadrare pentru personalul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 445,50 RON, începând cu data de 16 ianuarie 2014; obligarea la emiterea unor noi decizii de încadrare pentru personalul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, respectiv prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 445 RON, începând cu data de 1 decembrie 2015; obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale dintre veniturile calculate prin raportare la valorile de referinţă sectoriale menţionate şi veniturile efectiv plătite în perioada 09.04.2015 - 01.10.2016; obligarea pârâtului Ministerul Public la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate juridică şi conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcţie din familia "justiţie"; obligarea pârâţilor la plata actualizării cu indicele de inflaţie a diferenţelor salariale şi a dobânzii legale penalizatoare aferente.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 42 din 10 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte capetele de cerere privind anularea în parte a deciziilor procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 12/13.02.2017 şi nr. 13/13.02.2017, obligarea la emiterea unor noi decizii de încadrare şi plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, şi a dobânzii legale.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea la emiterea unor grile unice de salarizare, ca neîntemeiată.

A fost admisă excepţia lipsei de interes a reclamanţilor, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea la emiterea unor grile unice de salarizare.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, şi a dobânzii legale.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţi.

Au fost anulate în parte Deciziile procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 12/13.02.2017 şi nr. 13/13.02.2017, doar în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi.

A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, să emită decizii de încadrare prin care drepturile salariale cuvenite reclamanţilor să fie stabilite, în ceea ce priveşte perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, iar în ceea ce priveşte perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, să plătească reclamanţilor diferenţele dintre, pe de o parte, drepturile salariale recalculate potrivit prezentei hotărâri, iar pe de altă parte, drepturile salariale efectiv plătite reclamanţilor în perioada 09.04.2015 - 30.09.2016, diferenţe actualizate cu indicele de inflaţie, şi dobândă legală penalizatoare calculată de la data scadenţei diferenţelor salariale până la plata efectivă a acestora.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea la emiterea unor grile unice de salarizare, formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca lipsit de interes.

Au fost respinse capetele de cerere privind anularea în parte a Deciziilor procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 12/13.02.2017 şi nr. 13/13.02.2017, obligarea la emiterea unor noi decizii de încadrare şi plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, şi a dobânzii legale, formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respins capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, şi a dobânzii legale, formulat în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, au arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins în parte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că nu este emitentul grilelor de salarizare a personalului auxiliar din cadrul unităţilor de parchet din subordine şi nu are calitatea de plătitor al drepturilor solicitate de reclamanţi.

Recurenţii au mai arătat că instanţa de fond au pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât drepturile pretinse au fost acordate în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile, prin acte administrative emise în executarea legii.

Au mai susţinut că instanţa de fond a încălcat principiul neretroactivităţii legii prin admiterea cererii reclamanţilor de acordare a drepturilor salariale solicitate începând cu data de 9 aprilie 2015, câtă vreme la acea dată nu exista un salariu la care să se raporteze, acesta fiind statuat abia prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale.

Totodată, recurenţii au apreciat că este neîntemeiată şi admiterea petitului privind plata actualizării cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale la diferenţele de sume solicitate, având în vedere că fondurile alocate Ministerului Public pentru plata drepturilor de personal sunt aprobate anual, prin Legea Bugetului de stat, care nu cuprinde un capitol distinct pentru acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată. De asemenea, au arătat că dobânda reprezintă o sancţiune civilă, reprezentând daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată şi că aceasta presupune încheierea unei convenţii, ceea ce nu este cazul în speţă.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-reclamanţi nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, au solicitat: anularea în parte a deciziei nr. 12/13.02.2017 şi a deciziei nr. 13/13.02.2017, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava; obligarea la emiterea unor noi decizii de încadrare pentru personalul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 445,50 RON, începând cu data de 16 ianuarie 2014; obligarea la emiterea unor noi decizii de încadrare pentru personalul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, respectiv prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 445 RON, începând cu data de 1 decembrie 2015; obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale dintre veniturile calculate prin raportare la valorile de referinţă sectoriale menţionate şi veniturile efectiv plătite în perioada 09.04.2015 - 01.10.2016; obligarea pârâtului Ministerul Public la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate juridică şi conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcţie din familia "justiţie"; obligarea pârâţilor la plata actualizării cu indicele de inflaţie a diferenţelor salariale şi a dobânzii legale penalizatoare aferente.

În raport cu susţinerile părţilor şi cu probele administrate la dosar, Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 76/19.06.2018, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a stabilit modul de calcul al indemnizaţiilor reclamanţilor pentru perioada 09.04.2015 - 31.07.2016.

Potrivit actului administrativ în discuţie, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care fac parte şi reclamanţii beneficiază de indemnizaţii de încadrare, stabilite în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, stabilindu-se că plata drepturilor salariale rezultate din aplicarea valorilor de referinţă sectoriale amintite se va face după asigurarea fondurilor necesare de către ordonatorul principal de credite.

Înalta Curte constată că prin decizia de mai sus s-a dispus recalcularea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi în raport cu o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiune.

În consecinţă, dată fiind emiterea de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a deciziei menţionate anterior, prin care s-a stabilit o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON începând cu data de 09.04.2015 şi de 463,5 RON începând cu data de 01.12.2015, Înalta Curte reţine că, în prezent, acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum şi plata dobânzilor şi a actualizării cu rata inflaţiei.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamanţilor, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinţei civile nr. 42 din 10 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa recurată şi, rejudecând:

Va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinţei civile nr. 42 din 10 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 martie 2021.