Proportionality of attorney’s fees as a non-cognizable ground for cassation in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25.09.2015, sub nr. x/2015, reclamanta U.A.T. Oraşul Chitila (Primăria Oraşului Chitila) a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli, solicitând anularea Deciziei nr. 72/05.05.2015 emisă de Unitatea de soluţionare a Contestaţiilor POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin care s-a respins contestaţia formulată de subscrisa şi împotriva Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a Corecţiilor financiare nr. x/26.02.2015 emisă de Direcţia de constatare şi Stabilire Nereguli din cadrul MDRAP, referitoare la procedura de atribuire a Actului adiţional nr. x/15.04.2013 la contractul nr. x/10.08.2011, având ca obiect "Regenerarea infrastructurii rutiere şi edilitare în Oraşul Chitila, Judeţul Ilfov". S-a solicitat plata cheltuielilor de judecată.

La data de 23.03.2016 Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat în acest dosar sentinţa civilă nr. 990/2016, prin care a admis acţiunea, dispunând anularea Deciziei nr. 72/05.05.2015 de soluţionare a contestaţiei administrative, precum şi a Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.02.2015. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, parţial în sumă de 6550 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert, onorariu provizoriu expert parte.

La data de 14.07.2016 reclamanta a formulat cerere de completare dispozitiv, solicitând completarea în sensul obligării pârâtei inclusiv la plata onorariului de avocat, care a fost solicitat şi cu privire la care instanţa nu s-a pronunţat.

Prin sentinţa civilă nr. 2951/10.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă cererea de completare dispozitiv, ca tardiv formulată.

Prin decizia civilă nr. 5172/30.10.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul promovat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, dispunându-se casarea în tot a acesteia şi trimiterea spre rejudecare a cererii de completare dispozitiv, cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 990/2016 a fost înregistrată, în rejudecare, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 09.06.2020, sub nr. x/2015*.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 331 din data de 21 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 990/23.03.2016 formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Chitila, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, şi s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 990/23.03.2016, în sensul că a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 10.984,42 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 331 din data de 21 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de completare dispozitiv ca nefondată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-pârât a invocat dispoziţiile art. 451 C. proc. civ., prin care a fost menţinută posibilitatea instanţei de a reduce onorariile avocaţiale, precum şi onorariile experţilor sau specialiştilor numiţi în temeiul art. 330 alin. (3) noul C. proc. civ.

Astfel, a susţinut că potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din Noul C. proc. civ., instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Faţă de modul de formulare a textului legal, a apreciat că sunt criterii legale pentru exercitarea atribuţiei reducerii motivate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor: valoarea cauzei şi munca (activitatea) desfăşurată de avocat şi complexitatea cauzei, acesta din urmă fiind un subcriteriu component al muncii, chiar dacă este menţionat de sine-stătător în C. proc. civ.

Referitor la cererea privind cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă care reprezintă onorariul avocaţial, recurentul-pârât a solicitat respingerea ca nefondată, având în vedere prevederile art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, conform cărora:"(1) Autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică, nu pot achiziţiona servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare".

În opinia sa, în mod excepţional, reclamanta putea să achiziţioneze servicii de asistenţă juridică numai în situaţii temeinic justificate, în condiţiile în care acestea nu puteau fi asigurate de către personalul de specialitate juridică angajat în cadrul acestei entităţi, dar şi sub rezerva aprobării achiziţiei de către UAT Oraşul Chitila, în conformitate cu art. I alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 96/2012. Mai mult a învederat ca atât acţiunea, cat si obiectivele expertizei au fost întocmite de către UAT Oraşul Chitila si nu de către avocat, iar, în ceea ce priveşte reprezentarea la termenele de judecata, in prezenta speţa au fost 6 amânări ale cauzei, sens in care nu consideram ca punerea concluziilor de către avocat justifica aceste solicitări pecuniare.

Prin urmare, întrucât reclamanta nu a făcut dovada situaţiei/situaţiilor temeinic justificate, a faptului că aceste servicii nu puteau fi asigurate de către personalul de specialitate juridică angajat (nefiind probată nici situaţia ipotetică în care această autoritate publică locală nu ar deţine personal cu pregătire juridică), vă solicităm să constataţi faptul că UAT Oraşul Chitila nu avea dreptul să achiziţioneze servicii juridice de asistentă şi/sau de reprezentare, sens în care vă rugăm sa respingeţi acţiunea privind obligarea instituţiei noastre la plata cheltuielilor de judecată care reprezintă onorariul avocaţial, întrucât, instituţia noastră nu poate fi obligată la plata unor cheltuieli efectuate fără respectarea dispoziţiilor legale incidente.

În fine, a făcut trimitere recurentul la practica Curţii Cosntituţionale, respectiv Decizia nr. 1.018 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 28 septembrie 2011; Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005; Decizia nr. 492 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 583 din 5 iulie 2006; Decizia nr. 728 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 12 iunie 2009, susţinând că instanţa de judecată investită cu o astfel de cerere trebuie pur şi simplu să aprecieze numărul de ore/om alocate în mod necesar de avocat sau structura de care acesta dispune în exercitarea profesiei, pentru cauza în discuţie, care să fie înmulţit cu un tarif orar, apreciat liber de către judecător. Or, în dovedirea volumului de muncă prestat, reclamanta nu a ataşat niciun document (fişă de timp/raport de activitate) din care să reiasă numărul de ore alocat acestui proces, document absolut necesar instanţei de judecată în aprecierea complexităţii lucrării.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pe motiv de neformulare de critici concrete aduse sentinţei recurate care să se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept incidente situaţiei de fapt reţinute, arătând, în esenţă, că sunt nefondate argumentele recurentului cu privire la necesitatea cenzurării de către instanţă a onorariului avocaţial.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului, pe fond, reiterând, în esenţă argumentele prezentate prin cererea de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 4 februarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-pârât privesc greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 26/2012 cu trimitere la art. 451 alin. (2) C. proc. civ., încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate prin cererea de recurs.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

În primul ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 990/2016 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U.A.T. Oraşul Chitila (Primăria Oraşului Chitila) în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli.

Deşi reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a onorariului de avocat, instanţa s-a pronunţat doar asupra cererii privind plata cheltuielilor reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu expert şi onorariu provizoriu expert parte.

Prin sentinţa recurată pronunţată în rejudecare, după casarea cu trimitere la aceeaşi instanţă, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului, pârâtul, care a fost obligat la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 10.984,42 RON, formulând critici din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., susţinând în esenţă, că în mod greşit prima instanţă nu a redus onorariul avocaţial în raport de criteriile legale prevăzute de art. 451 alin. (2) C. proc. civ., invocând, totodată, inexistenţa unor situaţii excepţionale care să justifice achiziţionarea de către reclamantă de servicii de asistenţă juridică prin raportare la dispoziţiile art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 26/2012, susţineri pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, instanţa de control judiciar aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ.:

"(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare.(…)"

În raport de aceste dispoziţii legale, în mod corect prima instanţă a apreciat că în cauză se impune completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 990/2016 cu soluţia dată asupra acestei cereri.

Din lecturarea sentinţei atacate, Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat fondul cererii de plată a cheltuielilor de judecată, în raport de dispoziţiile art. 451 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului. (2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.(…)"

Astfel, s-a reţinut că dovada achitării onorariului de avocat, în primul ciclu procesual, a fost realizată de reclamantă prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor de la filele x, reprezentând extras de cont şi ordin de plată nr. x/26.05.2015. În verificarea cuantumului acestor cheltuieli, în cuantum total de 10.984,42 RON, Curtea a concluzionat că acestea sunt proporţionale în raport de valoarea creanţei bugetare contestate, de 2.070.062,15 RON, de complexitatea cauzei, precum şi în raport de activitatea prestată de avocat, acesta fiind prezent la termenele de judecată, formulând concluzii asupra tuturor aspectelor aflate în dezbatere, propunând obiective în vederea efectuării expertizei tehnice de specialitate şi urmărind îndeaproape derularea procesului, apreciindu-se, în mod judicios, că nu se impune diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că esenţa criticilor recurentului-pârât o constituie nedovedirea unei situaţii excepţionale pentru achiziţionarea de servicii de asistenţă juridică în înţelesul art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, aspect neinvocat în faţa primei instanţe, în rejudecarea cererii de completare dispozitiv formulată de reclamantă, în condiţiile în care în primul ciclu procesual, în recurs, Ministerul a formulat apărări exclusiv din perspectiva formulării cererii de completare cu depăşirea termenului prevăzut de lege, pârâtul invocând şi aprecierea greşită asupra criteriilor prevăzute de art. 451 alin. (2) C. proc. civ., precum şi neaplicarea acestor dispoziţii, care a fost analizat în mod corect de către prima instanţă, astfel cum s-a reţinut anterior.

Or, prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..", decizie care este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă şi va respinge recursul declarat de pârât ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei nr. 331 din data de 21 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2021.