Subsidies recovery upheld; court rejects pastoral fraud-control annulment claim.

Şedinţa publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Comuna Horodniceni - prin primar şi Consiliul Local al Comunei Horodniceni, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol Bucureşti anularea Deciziei de soluţionare contestaţie nr. 3344/14.04.2016 emisa de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 16.12,2015, cu consecinţa exonerării lor de la plata debitului în cuantum de 116.055,06 RON şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 206 pronunţată la data de 7 septembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de Comuna Horodniceni - prin primar şi Consiliul Local al Comunei Horodniceni, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 16.12.2015 şi înregistrat sub nr. x/18.12.2015 şi nr. y/21.12.2015 şi decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 3344/14.04.2016.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin decizia nr. 4740 din 15 octombrie 2019 pronunţată de Înalta curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 206 din 7 septembrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cauza fiind reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2016*.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 12 din 22 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca nefondată, acţiunea având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de Comuna Horodniceni - prin primar şi Consiliul Local al Comunei Horodniceni, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 12 din 22 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Consiliul Local al Comunei Horodniceni şi Comuna Horodniceni prin primar au declarat recurs, criticând-o prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentii au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentii au arătat că în mod nelegal s-a reţinut că actele administrative contestate ar fi motivate, în opinia acestora, nici Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 16.12.2015 şi nici Decizia de soluţionare nr. 3344/14.04.2016 nefiind motivate sub aspectul temeiului de drept în baza căruia a fost stabilită creanţa bugetară. Totodată, la art. 7) din procesul-verbal contestat se enumera prevederile legale care ar fi incidente, teoretic, dar aceste prevederi nu se raportează în motivarea deciziei cu privire la situaţia de fapt, procesul-verbal contestat necuprinzând nici punctul de vedere al reclamanţilor cu privire la verificările la care au fost supuşi, ba mai mult, nici nu li s-a solicitat să-şi exprime poziţia în procedura de verificare.

Prima instanţă a aplicat greşit şi dispoziţiile legale invocate de recurenti când a reţinut faptul că din apărările reclamanţilor reiese că au înţeles motivul sancţionării (exercitarea dreptului la apărare nu presupune însă că actele contestate au fost motivate în fapt), că actul administrativ este motivat în drept (indicarea unor texte de lege fără a le aplica/raporta la situaţia de fapt nu echivalează cu mtoivarea în drept), că punctul de vedere a fost exprimat prin intermediul contestaţiei administrative (dispoziţiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011 se referă la audierea fermierului anterior emiterii procesului-verbal de stabilire creanţă bugetară).

Au mai susţinut recurenţii că, tot în mod nelegal s-a reţinut că nu ar fi incidente dispoziţiile art. 80 din Regulamentul CE nr. 1122/2009 în cazul în care eroarea este legată de date faptice pertinente pentru calculul ajutorului în cauză, primul paragraf aplicându-se numai în situaţiile în care decizia de rambursare nu a fost comunicată în termen de 12 luni după efectuarea plăţii.

Or, nu li se poate imputa în anul 2015 restituirea subvenţiei primite pentru anul 2009, fiind depăşit termenul de 1 an de zile prevăzut de dispoziţiile legale menţionate mai sus. Astfel, dacă nu întruneau condiţiile de eligibilitate, pârâta nu ar mai fi procedat la primirea documentelor, la supervizarea dosarului şi la emiterea deciziei de plată a subvenţiei, asa că este îndeplinită condiţia aflării în eroare a autorităţii.

Reţine prima instanţă că fapta imputată reclamanţilor nu poate fi privită ca fiind lipsită de gravitate, în condiţiile în care terenul păşune a fost folosit de către cetăţeni cu titlu gratuit, fără să beneficiem de o contraprestaţie şi fără a desfăşura activitate agricolă, invocând cu privire la acest aspect prevederile art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

Or, în speţă, nu există date din care să rezulte că neregula reţinută face parte dintr-un fenomen de amploare, iar consecinţele neregulii sunt inexistente. Măsurile de sprijin sunt necesare pentru dezvoltarea rurală şi fac parte din politica comună în domeniul agriculturii, fiind impuse de criza financiară existentă la nivel global.

Faptul că nu au depus documentele necesare care dovedesc utilizarea agricolă a terenului pentru care s-au primit subvenţii, în condiţiile în care au făcut dovada respectării bunelor condiţii agricole (astfel cum se prevede în cuprinsul Manualului de proceduri privind administrarea cererilor de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2009), în opinia recurenţilor, nu este apt să genereze consecinţe, întrucât au exploatat întreaga suprafaţă pentru care a primit subvenţii, scopul principal al acordării sprijinului fiind atins.

În fine, au apreciat că este nelegală şi reţinerea primei instanţe în sensul că Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 16.12.2015, este legal şi temeinic, întrucât Consiliul Local al Comunei Horodniceni nu a făcut dovada că a desfăşurat activitate agricolă pe suprafaţa de păşune de 415,99 ha, cum prevăd dispoziţiile art. 5 alin. (7) din O.M.A.D.R. nr. 246/2008, în mod greşit reţinându-se că nu ar fi îndeplinit condiţia de eligibilitate prevăzută de art. 5 alin. (7) din O.M.A.D.R. nr. 246/2008.

Recurenta a respectat şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, iar, în măsura în care reprezentanţii apreciau că nu au depus documentele justificative, era obligaţia acestora să li le solicite, astfel cum susţin în pagina 2 a deciziei de soluţionare a contestaţiei. Această obligaţie este prevăzută şi în art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 125/2006 care prevede că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură va stabili documentele doveditoare privind utilizarea terenului agricol pentru care fermierul solicită sprijin şi pe care trebuie să le prezinte la depunerea formularului de cerere de plată pe suprafaţă.

Or, nici măcar cu ocazia efectuării controlului la data de 08.09.2015 nu li s-au solicitat aceste documente justificative, sancţiunea aplicată întemeindu-se exclusiv pe Declaraţia nr. 3958/08.10.2015 la APIA Bucureşti şi sub nr. x/12.10.2015 la APIA Aparat Central, redactată olograf şi semnată de către Secretarul comunei Horodniceni, numita A. şi de Primarul comunei Horodniceni, numitul B., prin care s-a menţionat că cetăţenii comunei Horodniceni şi-au păşunat animalele liber pe izlazurile comunale, în anul agricol 2009

Au susţinut recurentii, de asemenea, că un aspect extrem de important este faptul că, deşi se face trimitere la Manualul de proceduri privind administrarea cererilor de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2009, prima instanţă aplică greşit dispoziţiile din cuprinsul său.

Totodată, deşi se face trimitere la art. 2 lit. c) din Regulamentul nr. 73/2009 al Consiliului UE, prin care se stipulează că prin "activitate agricola" înseamnă producţia, creşterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulsul, creşterea şi deţinerea de animale în scopuri agricole sau menţinerea terenurilor în condiţii agricole şi de mediu, astfel cum sunt stabilite la art. 6, prima instanţă aplică greşit dispoziţiile din cuprinsul său. Activitatea agricolă a comunei constă în menţinerea terenurilor-păşune în bune condiţii agricole şi de mediu, documentele doveditoare fiind reprezentate de înscrisurile care atestă lucrările efectuate pentru întreţinerea pajistelor.

În fine, a apreciat că în mod greşit a reţinut prima instanţă că nu a făcut dovada efectuării lucrărilor de întreţinere a păşunii prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Astfel cum a arătat şi în faţa primei instanţe, din sumele de bani primite de la pârâtă s-au efectuat lucrări de întreţinere şi îmbunătăţire a păşunilor, s-au asigurat condiţii optime pentru păşunat prin edificarea sistemelor de adăpare, prin curăţarea permanentă a vegetaţiei nefolositoare, prin fertilizarea cu îngrăşăminte, însămânţări etc, sumele alocate în acest sens fiind justificate de înscrisurile contabile, de situaţiile de lucrări pentru întreţinerea păşunilor comunale aparţinând comunei Horodniceni şi administrate de Consiliul Local Horodniceni (în care se precizează tipul de lucrări efectuate, respectiv: achiziţionare motocoasă pentru cosirea păşunii comunale, împrăştiere muşuroaie, curăţire vegetaţie nevaloroasă, cosit, achiziţionare şi împrăştiere îngrăşăminte pentru fertilizarea păşunilor, achiziţionare combustibil pentru alimentarea pompei de apă de la adăpătoarea din izlaz Calea x, pentru lucrările de cosire efectuate cu motocoasă, pentru împrăştierea îngrăşămintelor, împrăştiere muşuroaie etc), de procesele-verbale de predare bunuri etc. Prima instanţă nu a analizat aceste înscrisuri, înlaturându-le fără o motivare concretă, cu trimitere la conţinutul lor.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, susţinând, în esenţă că, în mod corect, instanţa de fond a aplicat şi interpretat dispoziţiile legale incidente speţei.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentii-reclamanţi au solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimată, reiterând, în esenţă aceleaşi argumente expuse prin memoriul de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 iunie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 17 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

1. Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond

Reclamanţii au formulat în anul 2009 o cerere de plată pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi ajutoare naţionale tranzitorii în sectorul vegetal şi pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu, pentru o suprafaţă de 415,99 ha păşune. Ulterior controlului efectuat de către autoritatea de control s-a constatat că reclamanta nu a întrunit condiţiile de eligibilitate întrucît suprafeţele de teren păşune pentru care s-au acordat plăţile au fost lăsate cu titlu gratuit spre folosinţă cetăţenilor comunei, nefiind exploatate de către reclamant. Sub acest aspect, în actul de control s-a reţinut că urmare a verificărilor efectuate s-a constatat faptul că fermierul a primit sprijin financiar necuvenit, deoarece în baza documentului "Declaraţie către APIA Bucureşti", înregistrată sub nr. x/08.10.2015 şi la APIA Aparat Central sub nr. x/12.10.2015, redactată olograf şi semnată de către secretarul comunei Horodniceni, doamna A. şi de primarul comunei Horodniceni, domnul B., în care este menţionat printre altele, că "Cetăţenii comunei Horodniceni şi-au păşunat animalele liber pe izlazurile comunale, în anul agricol 2009", reţinută urmare a verificărilor, s-a apreciat că nu au fost îndeplinite condiţiile de eligibilitate opozabile APIA prevăzure în art. 5 alin. (7) din OMDR nr. 246/208, "Consiliile locale pot depune cereri de plată pentru pajiştile comunale pe care le administrează şi pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de păşunat, iar pe aceste terenuri trebuie să desfăşoare propria activitate agricolă, pentru respectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute de art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/200.

S-au mai reţinut prin actul de control şi următoarele aspecte. Fermierul nu a depus la dosar documente pentru această campanie din care să rezulte desfăşurarea propriei activităţi agricole.

Urmare a consultării Manualului de proceduri privind administrarea cererilor de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2009, se desprind următoarele aspecte referitoare la principalele condiţii pe care trebuie să le respecte Consiliile Locale pe suprafeţele pentru care solicită plăţi pe suprafaţă:

- nu au concesionat/arendat terenurile respective;

- desfăşoară propria activitate agricolă şi/sau respectă bunele condiţii agricole;

- ţin o evidenţă a lucrărilor agricole productive sau de întreţinere a pajiştilor inclusiv a facturilor relevante pentru aceste activităţi.

2. Dispoziţii legale incidente

Art. 2 din O.U.G. nr. 126/2005: beneficiază de plăţi producătorii agricoli.

Art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006: (1) Beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea.

Art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006: (1) Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale:

a) să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha.

Art. 5 alin. (7) din Ordinul nr. 246/2008 emis de către MADR: Consiliile locale, prin reprezentantul legal, pot depune cereri de plată numai pentru pajiştile permanente deţinute de acestea pentru care nu au fost încheiate contracte de concesiune sau de închiriere ori pe care nu păşunează animalele fermierilor, cu respectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările ulterioare.

Art. 2 lit. c) din Regulamentul nr. 73/2009 al Consiliului Uniunii Europene: "activitate agricolă" înseamnă producţia, creşterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulsul, creşterea şi deţinerea de animale în scopuri agricole sau menţinerea terenurilor în bune condiţii agricole şi de mediu, astfel cum sunt stabilite la articolul 6.

3. Analiza motivelor de casare invocate de recurenţi

Înalta Curte constată că este nefondată critica recurenţilor cu privire la nelegala reţinere a primei instanţe în sensul că actele administrative contestate ar fi motivate, deşi acestia susţin nemotivarea sub aspectul temeiului de drept în baza căruia a fost stabilită creanţa bugetară, precum şi faptul că procesul-verbal contestat nu cuprinde nici punctul de vedere al reclamantă cu privire la verificările la care a fost supusă, nesolicitându-i-se să-şi exprime poziţia în procedura de verificare.

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că a motiva un act administrativ implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt şi de drept care permit înţelegerea şi aprecierea legalităţii sale, iar importanţa acestei exigenţe depinde în mod considerabil de natura actului, de contextul juridic în care el intervine, precum şi de interesele pe care destinatarii actului ar putea să le aibă în primirea acestor explicaţii şi deci motivarea trebuie să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de fapt şi de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii de apreciere, deci trebuie realizată într-un mod suficient de detaliat, prin indicarea motivelor pentru care autoritatea a apreciat că nu au fost date condiţiile de eligibilitate, cu alte cuvinte, motivarea trebuia să fie efectivă, respectiv completă, precisă şi circumstanţială.

În cauză, din cuprinsul actului administrativ rezultă cu claritate că actul administrativ este motivat, în drept, fiind indicate o serie de acte normative, aşa cum rezultă din aspectele de mai sus ale prezentei hotărîri, iar, în fapt, arătându-se motivele pentru care s-a considerat că plăţile efectuate au fost nelegale, respectiv împrejurarea că reclamanţii nu întruneau condiţiile de eligibilitate pentru considerentul că nu au desfăşurat propria activitate agricolă, astfel că sunt respectate exigenţele antereferite.

Totodată, instanţa de recurs constată că din apărările ample formulate de reclamanţi rezultă fără dubiu că aceştia au înţeles care este motivul pentru care li s-a imputat creanţa contestată, iar din apărările formulate în cadrul contestaţiei administrative rezultă că nu a existat o vătămare efectivă prin nerespectarea dreptului la apărare, motiv pentru care nu pot fi reţinute susţinerile privind neaudierea reclamanţilor şi neluarea unui punct de vedere al acestora.

Înalta Curte nu poate reţine nici criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 80 din Regulamentul CE nr. 1122/2009, cu invocarea culpei autorităţii de către recurentă.

Astfel, potrivit acestor dispoziţii legale:

"1. În cazul în care a primit plăţi necuvenite, agricultorul în cauză are obligaţia de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2).

2. Dobânzile se calculează pentru perioada dintre data la care agricultorului i se comunică obligaţia de rambursare şi data respectivei rambursări sau deduceri a sumelor datorate.

Rata dobânzii care trebuie aplicată se calculează în conformitate cu legislaţia internă, dar nu poate fi mai mică decât cea prevăzută de dispoziţiile interne pentru cazurile de recuperare a sumelor necuvenite.

3. Obligaţia de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când, în mod normal, eroarea nu ar fi putut fi depistată de agricultor.

Cu toate acestea, în cazul în care eroarea este legată de date faptice pertinente pentru calculul ajutorului în cauză, primul paragraf se aplică numai în situaţiile în care decizia de rambursare nu a fost comunicată în termen de 12 luni după efectuarea plăţii."

Totodată, Codul de Procedură Fiscală permite efectuarea controlului în termen de 5 ani - art. 91 alin. (1), (2) din O.G. nr. 92/2003, iar art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011 prevede expres că "(1) Dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului."

Or, din interpretarea dispoziţiilor art. 80 din Regulamentul CE nr. 1122/2009 rezultă că depăşirea termenului de 12 luni vizează dobânzile pentru situaţia particulară reglementată de conţinutul normativ, în speţă, nefiind vorba despre o culpă a autorităţii în sensul acestor dispoziţii legale astfel cum încearcă să inducă recurenţii.

Nefondate, sunt, de asemenea, şi susţinerile privind utilizarea agricolă a terenului.

Înalta Curte, în acord cu opinia judecătorului fondului, reţine că, la baza actului contestat nu a stat doar adresa înregistrată sub nr. x/2015, astfel cum arată recurenta-reclamantă, ci şi alte înscrisuri, între care declaraţia emisă în numele Consiliului Local, semnată şi de către primar, declaraţia nr. 2023/5.05.2009, semnată de către primarul şi secretarul comunei, declaratia înregistrată sub nr. x/2015, din care rezultă că pentru pajiştile comunale nu s-au încheiat contracte de arendă, concesiune sau închiriere şi nu se încasează taxe de păşunat, păşunat care se efectuează liber de către cetăţenii comunei, reclamanta nefăcând, aşadar, dovada utilizării păşunilor în sensul desfăşurării unei activităţi agricole.

Tot din probele aflate la dosar rezultă că păşunea a fost dată în folosinţă gratuită cetăţenilor comunei care au dus animalele la păşunat, aspect necontestat de recurentă, care susţine nefondat că prima instanţă nu a analizat înscrisurile de la dosar privind întreţinerea păşunilor prin curăţarea vegetaţiei, fertilizarea cu îngrăşămînt şi însămînţările, acte analizate de judecătorul fondului, care a concluzionat în mod judicios că nu constituie o activitate agricolă lucrările învederate, astfel cum susţine reclamanta, acestea fiind doar lucrări de administrare a păşunilor în vederea bunei exploatări agricole ulterioare, păşunea fiind exploatată în realitate de alte persoane.

De asemenea, art. 5 alin. (7) din Ordinul MADR nr. 246/2008 prevede că autorităţile locale, prin reprezentantul legal, pot depune cereri de plată numai pentru pajiştile permanente deţinute de acestea pentru care nu au fost încheiate contracte de concesiune sau de închiriere ori pe care nu păşunează animalele fermierilor.

Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, terenurile litigioase au fost folosite de către cetăţenii comunei cu titlu gratuit, nefiind încheiat vreun contract scris care să le acorde acestora dreptul de folosinţă şi prin care autoritatea să beneficieze de o contraprestaţie.

De altfel, în această situaţie, manualul de proceduri privind administrarea cererilor de plată prevedea că dreptul de a solicita sprijin revine utilizatorului păşunii chiar dacă îl deţine cu titlu gratuit, astfel că nu poate fi primită interpretarea dată de recurenţi cu privire la respectarea de către aceştia a bunelor condiţii agricole, fiind interpretate în mod corect şi dispoziţiile art. 2 lit. c) din Regulamentul nr. 73/2009 al Consiliului UE referitoare la definiţia activităţii agricole.

În fine, nu pot fi reţinute nici motivele privind aplicarea principiului proporţionalităţii de care face vorbire art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, în acord cu concluzia primei instanţe, apreciindu-se că fapta imputată nu poate fi privită ca fiind lipsită de gravitate în condiţiile în care terenul păşune a fost folosit de către cetăţeni cu titlu gratuit, reclamanta nebeneficiind de o contraprestaţie pentru această utilizare şi nedesfăşurînd nici măcar parţial o activitate agricolă.

Instanţa de control judiciar constată, aşadar, că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate de recurentii-reclamanţi prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare în sensul invocat de recurenţi, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi Consiliul Local al Comunei Horodniceni şi Comuna Horodniceni prin primar împotriva sentinţei nr. 12 din 22 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2021.