Mandatory suspension of administrative dispute pending criminal fraud investigation involving agricultural subsidy recovery documents

Şedinţa publică din data de 12 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 17 februarie 2020, a admis cererea recurentei de sesizare a Curţii Constituţionale, în temeiul art. 29 alin. (4) din legea nr. 47/1992 a sesizat Curtea Constituţională cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 raportat la art. 1 alin. (4), art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 61 din Constituţie şi a suspendat judecata prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a cauzei penale ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2016 aflat pe rolul DNA - Serviciul Teritorial Iaşi, în temeiul art. 413 pct. 2 C. proc. civ.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură - Centrul Judeţean Iaşi a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că soluţionarea cauzei nu depinde de soluţia definitivă din dosarul penal nr. x/2016 întrucât s-au constatat anumite nereguli care impun recuperarea sprijinului financiar indiferent dacă se va constata şi săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu aceeaşi cerere de plată.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat existenţa unor nereguli care prezintă totodată şi indicii de fraudă, fără ca existenţa creanţei să depindă de existenţa unei fapte penale (situaţie în care potrivit art. 45 alin. (4) emiterea titlului de creanţă se suspendă de drept).

De altfel, procesul-verbal a fost supus controlului judiciar al primei instanţe care a menţinut actul administrativ ca temeinic şi legal, debitul fiind corect stabilit ca urmare a neregulilor constatate.

În opinia recurentului nu există elemente suficiente din care să rezulte că existenţa infracţiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauză, astfel cum prevede art. 413 alin. (1) pct. 2, iar suspendarea judecăţii generează mari întârzieri fără a aduce un beneficiu procesual care să le justifice, drept pentru care solicită admiterea recursului şi repunerea pe rol a cauzei.

3. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta-recurentă A. a solicitat instanţei anularea Deciziei 89/2018 emisă de către APIA -Centrul Judeţean Iaşi şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17 octombrie 2018.

Printre motivele de nelegalitate ale acestor acte, legate de modalitatea lor de întocmire, reclamanta-recurentă a mai invocat în apărarea sa şi aspecte ce ţin de fondul constatărilor, respectiv de valabilitatea contractelor prin care Asociaţia justifică dreptul la obţinerea fondurilor agricole.

La baza acestor acte administrative a stat nota de control întocmită de DLAF, notă prin care inspectorii au reţinut multiple suspiciuni de fraudă referitoare chiar la realitatea documentelor justificative depuse de reclamantă pentru a face dovada folosinţei terenurilor agricole.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că faptele de natură penală identificate de inspectorii DLAF se află în cercetare în faţa organelor de urmărire penală, apreciind că este incidentă prevederea art. 413 pct. 2 C. proc. civ., impunându-se suspendarea judecăţii recursului până la soluţionarea definitivă a cauzei penale înregistrate sub numărul x/P/2016 aflate pe rolul DNA Serviciul Teritorial Iaşi.

De asemenea, temeinic şi legal instanţa de fond a constatat că recurenta-reclamantă a invocat în speţă motive de nelegalitate ale constatărilor organelor administrative, motive a căror cercetare presupune în mod evident o dezlegare prealabilă din partea organelor de urmărire penală cu privire la veridicitatea documentelor primare, fiind în interesul său obţinerea unei astfel de soluţii definitive.

Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

4. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură - Centrul Judeţean Iaşi, împotriva încheierii de suspendare din 17 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2021.