Environmental vehicle tax refund; peremption of appeal and nullity for non-compliance with five-day deadline from pronouncement
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's request for reinstatement within the appeal term and upheld the ex officio exception of tardiness, thereby declaring the appeal null and leaving the appellate decision of May 16, 2018, which had constated the peremption of the defendant’s previous appeal against a judgment in a tax dispute regarding the restitution of environmental vehicle tax, in force. The dispute centered on whether the defendant tax authority could validly file an appeal against a decision constating peremption within the statutory five-day deadline, with the appellant arguing that the delayed notification of the decision justified the late filing. The court rejected the argument based on the principle that ignorance of the law is no excuse, noting that the decision explicitly stated the appeal period ran from pronouncement rather than notification, and determined that the six-day delay constituted a fatal procedural defect under Article 185 and 421(2) of the Code of Civil Procedure, resulting in the loss of the right to appeal and the nullity of the act.
Legislator headnote
AI generatedart. 186 alin. (1) din C. proc. civ, art. 248 din C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ, art. 185 alin. (1) C. proc. civ, art. 185 alin. (1) din C. proc. civ; Environmental vehicle tax refund; peremption of appeal and nullity for non-compliance with five-day deadline from pronouncement: The dispute centered on whether the defendant tax authority could validly file an appeal against a decision constating peremption within the statutory five-day deadline, with the appellant arguing that the delayed notification of the decision justified the late filing. The court rejected the argument based on the principle that ignorance of the law is no excuse, noting that the decision explicitly stated the appeal period ran from pronouncement rather than notification, and determined that the six-day delay constituted a fatal procedural defect under Article 185 and 421(2) of the Code of Civil Procedure, resulting in the loss of the right to appeal and the nullity of the act.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the final grounds for declaring the appeal null due to the failure to prove justifiable impediments to exercising the right of appeal within the statutory deadline.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.04.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta DGRFP Timişoara-AJFP Caraş-Severin, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2028 RON, reprezentând timbrul de mediu pentru autoturisme şi autovehicule; obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente calculate de la data plăţii taxei, 14.03.2016, şi până la data plăţii efective a sumei solicitate; cu cheltuieli de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin decizia civilă nr. 1010 din 16 mai 2018 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării recursului şi a constatat perimat recursul formulat de recurenta - pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 1089/25.07.2017, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A. şi cu intimata - chemată în garanţie - Administraţia Fondului pentru Mediu.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 1010 din 16 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş - Severin a declarat recurs.
Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., repunerea în termenul de exercitare a căii de atac, motivând că hotărârea atacată a fost comunicată ulterior termenului de declarare a recursului.
La termenul de judecată din 15 ianuarie 2021, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii declarării recursului.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs şi excepţia tardivităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat peste termenul legal, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.
În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".
În speţă, recurenta-pârâtă invocă drept motiv temeinic justificat, faptul că hotărârea recurată i s-a comunicat după trecerea termenului de exercitare a căii de atac.
În realitate, ceea ce invocă recurenta reprezintă "necunoaşterea legii", având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres că în materia perimării termenul de recurs curge de la pronunţare, iar în dispozitivul deciziei atacate este indicată calea de ataca şi termenul în care poate fi declarată, respectiv "5 zile de la pronunţare".
Prin urmare, având în vedere principiul de drept, conform căruia, "nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii", precum şi faptul că recurentei i-a fost adus la cunoştinţă, prin dispozitivul hotărârii, termenul în care putea exercita calea de atac, cererea de repunere în termen nu are nicio justificare temeinică în sensul art. 186 alin. (1) din C. proc. civ. şi va fi respinsă în consecinţă.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ.:
"Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.(...)".
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că decizia atacată a fost la pronunţată la data de 16 mai 2018, iar recursul a fost depus la data de 6 iunie 2018 potrivit ştampilei aplicate de Registratura Curţii de Apel Timişoara (dosar recurs, depăşindu-se, aşadar, termenul de 5 zile de la pronunţare.
Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Cum în cauză, recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a căii de atac, din motive temeinic justificate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportate la cele ale art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, ca neîntemeiată.
Admite excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu.
Constată nulitatea recursului declarat de recurenta - pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş - Severin împotriva deciziei civile nr. 1010 din 16 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2021.