Unjust agricultural subsidy recovery: non-exhaustion of five-year statutory limitation despite 90-day administrative deadline breach and failure to prove land usage rights

Şedinţa publică din data de 12 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta APIA Botoşani, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 128/05.01.2018 înregistrată la APIA Botoşani sub nr. x/09.01.2018 prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilirea a creanţelor bugetare încheiat în 20.09. 2017, având nr. de înregistrare APIA 38543/21.09.2017, solicitând anularea procesului-verbal nr. x şi a Deciziei nr. 128/05.01.2018 şi constatarea ca fiind legală a înscrierii pentru subvenţii a suprafeţei de 61.35 ha, pentru care APIA Botoşani consideră că s-a primit sprijin financiar necuvenit şi admiterea excepţiei prescrierii dreptului de a stabili şi solicita creanţa bugetară în cuantum de 116 342.45 RON, deoarece în temeiul art. 21 alin. (23) din OU6 66/2011 APIA avea obligaţia de a verifica şi emite procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare în termen de 90 de zile de data finalizării activităţii de organizare a verificării.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 96 din 10 septembrie 2018, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură- Centrul Judeţean Botoşani şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa a omis să se pronunţe pe excepţia prescrierii dreptului de a întocmi procesul-verbal prin care s-a stabilit creanţa bugetară după termenul de 90 zile, termen imperativ prevăzut de art. 21 alin, 23 O.U.G. nr. 66/2011, motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., civ.

Recurenta susţine că instanţa nu a ţinut cont de solicitările de probatorii, în sensul efectuării raportului de expertiză care ar fi relevat că suprafeţele despre care se face vorbire au fost lucrate, dar erorile erau de greşită cadastrare, deoarece Registrul de Cadastru şi Carte Funciară nu era definitivat, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6, 8 C. proc. civ.

Astfel, constatarea (în urma controlului efectuat între 2015-2016) s-a finalizat prin Procesul-verbal de constatare din 12.07.2016, iar creanţa bugetară a fost stabilită (la mai bine de l an) prin Procesul-Verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 20.09.2017 având nr. de înregistrare APIA nr. 38543/21.09.2017.

Recurenta apreciază că s-au încălcat prevederile O.U.G. nr. 66/2011, care stipulează expres în art. 21 alin. (23) că " Termenul maxim de efectuare a verificării şi de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activităţii, de organizare a verificării, cu excepţiile prevăzute la alin. (25) şi (26).".

În aceste condiţii, pe de o parte, nu s-a respectat principiul disponibilităţii prevăzut de art. 9 C. proc. civ. în sensul că s-a solicitat expres judecarea acestei excepţii, iar pe de altă, parte instanţa a omis să se pronunţe cu privire la un motiv de nulitate a procesului-verbal, care făcea inutilă judecarea fondului cauzei.

Instanţa apreciază că reprezentatul S.C. A. (B.) a depus cererea de plată pe suprafaţă solicitând sprijin financiar pentru schema unică de plata şi plăţi naţionale directe complementare pentru suprafaţa de 79.89 ha, arătând că suprafaţa se află pe raza localităţii Hăneşti, dar că ulterior ar fi solicitat modificarea cererilor incluzând 118.40 ha situate pe raza localităţilor Vlăsineşti (17.36 ha), Dobârceni (10.75 ha) Mihălăşeni (8.50 ha), Manoleasa (78.79 ha).

În opinia recurentei, instanţa nu a dat curs solicitării de verificare în concret a acestor suprafeţe care ar fi relevat că blocurile fizice au fost încurcate dar nu de către noi, ci de către organele APIA şi cele ale primăriilor, astfel că cererea modificatoare s-a făcut pentru justificare întregii suprafeţe cultivate, care nu a fost diferită de cea declarată.

Astfel, recurenta consideră că instanţa de fond a făcut o analiză privind dreptul aplicat pentru subvenţii dând o soluţie care nu respectă spiritul legii, ci mai mult aspecte de tip formal, deoarece argumentarea principală preluată ad-literam din soluţionarea Deciziei nr. 128/05.01.2017 este o argumentare care nu ţine cont de realitatea faptică, astfel se relevă că nu am prezentat documente justificate (respectiv dovada utilizării terenului cu adeverinţe eliberate de primăriile mai sus amintite) dar în realitate aceste terenuri au fost lucrate. Adeverinţa a fost dată de la UAT Hăneşti, terenurile se aflau în acel moment (al declarării în evidenţele acestei primării), iar faptul că ulterior, în 2016 exista o altă configuraţie cadastrală nu ne este imputabilă.

Se mai precizează că în 2016 se face Analiza unei declaraţii dată în 2012, iar configuraţia cadastrală a terenurilor în judeţul Botoşani este şi acum neclară, motiv pentru care recurenta consideră că în spiritul legii trebuie avut în vedere dacă suprafaţa declarată a fost efectiv cultivată (lucru pe care nu îl contestă nimeni) şi nu dacă configuraţia cadastrală modificată trebuia acoperită cu acte.

De altfel, o altă instanţă care a judecat o speţă ce ţinea de acelaşi proces-verbal de constatare din 12.07.2016 (D.S. nr. 229/40/2018) a admis contestaţia în baza Adeverinţei cu situaţia actuală a terenurilor înscrise (solicitate pentru judecată), adeverinţă care a lămurit instanţa despre realitatea de fapt care este valabilă şi în prezenta cauză.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură- Centrul Judeţean Botoşani şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură au formulat întâmpinări prin care au solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă nu a contestat constatările făcute de organele de control APIA prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.09.2017, aceasta invocând ca apărări relevante, prescripţia dreptului APIA de a stabili creanţa bugetară, incidenţa art. 80 alin. (3) din regulamentul (CE) nr. 1122/2009, nemotivarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilirea creanţelor bugetare, respectiv faptul că suprafeţele pentru care s-a constatat că nu sunt depuse acte doveditoare la dosar sunt amplasate în parcele cadastrale aparţinând comunei Hăneşti, judeţul Botoşani.

Înalta Curte constată că recurenta a depus la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Centrul Judeţean Botoşani cererea unică de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă, cerere înregistrată cu nr. x/15.05.2012, prin care a solicitat sprijin financiar pentru schema unică de suprafaţă (SAPS) şi plăţi naţionale directe complementare -culturi în teren arabil (PNDC1) pentru suprafaţa de 729,89 ha, situată pe raza localităţii Hăneşti, judeţul Botoşani. Ulterior, recurenta solicită modificarea cererii unice de plată completând Formularul M2-Completarea declaraţiei de suprafaţă 2012, prin care adaugă o suprafaţă totală de 118.40 ha în care 3 ha situate pe raza localităţii Vlăsineşti, 17,36 ha pe raza localităţii Dobârceni, 10,75 ha situate pe raza localităţii Mihălăşeni, 8,5 ha pe raza localităţii Manoleasa, 78,79 ha situate pe raza localităţii Hăneşti.

De asemenea, prin Formularul M3-retragere parţială a declaraţiei de suprafaţă 2012 din data de 13.06.2012, recurenta retrage o suprafaţă de 2 ha situată pe raza localităţii Hăneşti. În data de 26.02.2013 s-a emis Formularul D1-Proces-verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării din 2012, conform căruia suprafaţa determinată pentru plată este de 842,79 ha, situată pe raza următoarelor localităţi din judeţul Botoşani: Dobârceni-17,36 ha, Hăneşti-803,18 ha, Vlăsineşti- Botoşani-3 ha, Mihălăşeni-10,75ha şi Manoleasa -8.50 ha.

După finalizarea verificărilor efectuate de către consilierii responsabili cu cererea din cadrul Centrului Judeţean APIA Botoşani, s-au emis:

- Decizia de plată în avans nr. x/24.10.2012 de acordare a plăţilor în avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă-campania 2012, în cuantum de 203.229,48 RON pentru suprafaţa determinată pentru plată de 842,79 ha;

- Decizia de plată nr. x/27.02.2013 de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă-campania 2012, în sumă totală de 325.001,91 RON.

În perioada 09.09.2015-20.09.2017, în baza adresei Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, înregistrată la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Bucureşti cu nr. X/08.09.2015, consilieri din cadrul Direcţiei Antifraudă, Control Intern-Serviciul Antifraudă au efectuat o serie de verificări privind legalitatea acordării sprijinului financiar pentru recurentă în campania 2012. Activitatea de verificare a avut loc atât la sediul A.P.I.A central cât şi la primăriile din judeţul Botoşani în baza documentelor solicitate, furnizate şi recepţionate conform procedurilor, fiind analizate în concret toate actele care au stat la baza formularelor depuse de fermier.

În urma analizei documentaţiei verificate, Direcţiei Antifraudă, Control Intern-Serviciul Antifraudă a concluzionat că pentru suprafaţa situată pe raza comunei Hăneşti, reclamanta face dovada dreptului de folosinţă şi dovada utilizării doar pentru suprafaţa de 781,44 ha, conform înregistrărilor din registrul agricol al acestei primării, însă potrivit Formularului D1 societatea a primit sprijin pentru suprafaţa determinată la plată de 803,l8ha. De asemenea, recurenta nu a prezentat documente justificative privind dovada dreptului de folosinţă/utilizare pentru suprafeţele situate pe raza UAT Vlăsineşti-3 ha, UAT Dobârceni-17,36 ha, UÂT Mihălăşeni-10,75 şi UAT Manoleasa-8,50 ha.

Având în vedere că recurenta nu a facut dovada pentru întreaga suprafaţă pentru care a incasat subvenţie (pentru o suprafaţă de 61,35 ha) la finalizarea verificărilor, Direcţiei Antifraudă, Control Intern-Serviciul Antifraudă a întocmit Procesul-verbal de constatare nr. x/13.07.2016 şi 1-a transmis Centrului Judeţean Botoşani pentru a proceda la reinstrumentarea cererii, în vederea reindividualizării sumei plătite necuvenit.

În acest sens, Centrul Judeţean Botoşani a transmis rezultatul reindividualizării cererii din 2012, respectiv Nota de fundamentare nr. x/21.08.2017 însoţită de Formularul S1-Corectare 2012 nr. 2028/07.02.2017 prin care a stabilit că suma plătită necuvenit este în cuantum de 116.342,45 RON.

Direcţia Antifraudă, Control Intern-Serviciul Antifraudă a întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.09.2017, act administrativ împotriva căruia reclamanta a introdus contestaţie administrativă care a fost respinsă prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 128/05.01.2018.

În ceea ce priveşte motivele de recurs privind faptul că în mod greşit a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului de a stabili creanţa bugetară, precum şi greşita dispoziţie a instanţei de a nu aproba proba cu expertiza tehnică, Înalta Curte constată că această susţinere este neîntemeiată şi nu poate fi primită deoarece instanţa motivează detaliat respingerea excepţiei invocate, fundamentându-şi decizia pe dispoziţiile art. 45 din O.U.G nr. 66/2011 potrivit cărora: "1) Dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internaţional prin emiterea declaraţiei finale de închidere, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţionali prevăd un termen mai mare. (2) Întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a creanţei bugetare se realizează în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune potrivit dreptului comun. (3) Întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a creanţei bugetare pentru care normele comunitare prevăd un termen mai mare de 5 ani se realizează în cazurile şi în condiţiile stabilite de normele comunitare respective. (4) În cazul în care existenţa creanţei bugetare depinde de existenţa unei fapte penale, respectiv a unei fraude, şi a fost sesizai DLAF, autorităţile competente prevăzute la art. 20 suspendă de drept remiterea titlului de creanţă până la obţinerea deciziei definitive şi irevocabile a instanţei privind caracterul penal sau nu al faptei incriminate şi dispune aplicarea măsurilor asigurătorii prevăzute la art. 40 alin. (1)."

Perioada programului de dezvoltare rurală finanţată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 privind finanţarea politicii agricole comune a început să curgă la data de 01 .01.2007, iar la data 1 ianuarie 2014 a început să curgă prescripţia, rezultând că stabilirea creanţei bugetare nu este prescrisă dat fiind că titlul de creanţă contestat este emis la data de 21.09.2017.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond temeinic şi legal a reţinut că termenul prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 nu este unul de prescripţie în sensul invocat de reclamantă, ci un termen de recomandare sau administrativ menit să disciplineze activităţile de control, verificare, constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare a cărui nerespectare nu poate avea ca şi consecinţă prescripţia dreptului creditorului bugetar de a stabili creanţa.

Al doilea motiv de recurs vizează faptul că instanţa de fond ar fi dat o soluţie greşită deoarece nu ar fi ţinut cont de apărările formulate, apreciind greşit probele.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu luarea în considerare nu numai a probatoriului încuviinţat şi administrat în cauză, ci şi cu luarea în considerare a dispoziţiilor legale incidente.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia suprafeţele de teren pentru care s-a constatat că nu sunt depuse acte doveditoare la dosarul de sprijin financiar sunt amplasate în parcele cadastrale aparţinând comunelor Hăneşti şi Dobârceni judeţul Botoşani, Înalta Curte consideră că nu este întemeiată.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat nerelevant faptul că suprafeţele de teren pentru care s-a constatat că nu sunt depuse acte doveditoare ale dreptului de utilizare la dosarul de sprijin financiar (respectiv adeverinţa eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol) sunt amplasate în parcele cadastrale aparţinând comunei Hăneşti, jud. Botoşani, întrucât registrul agricol este ţinut, potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 28/2008, pe unităţi administrativ teritoriale. Adeverinţa prin care se face dovada dreptului de utilizare a terenului trebuie solicitată de la primăria pe a cărei rază teritorială se află terenul în cauză chiar dacă, din punct de vedere cadastral, acesta ar apare înregistrat pe o altă comună cadastrală.

Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 96 din 10 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2021.