Suspension of tax assessment execution based on serious doubt of legality and imminent insolvency from forced collection

Şedinţa publică din data de 12 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. Bucureşti, în contradictoriu cu A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Bucureşti - A.F.P.C. Mijlocii, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 18 noiembrie 2019 emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/18.11.2019 de organele de inspecţie fiscală din cadrul paratei A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Bucureşti - A.F.P.C. Mijlocii, Activitatea de Inspecţie Fiscală, până la soluţionarea, prin hotărâre judecătorească definitivă, a contestaţiei fiscale formulată împotriva Deciziei de impunere.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 342/2020 din 3 iunie 2020, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Bucureşti - A.F.P.C. Mijlocii şi a suspendat executarea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare nr. F-MJ 112 din 18.11.2019, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Bucureşti - A.F.P.C. Mijlocii a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurenta consideră că acţiunea reclamantei este inadmisibilă.

Pentru a exista obiect al acţiunii în contencios administrativ este necesară existenţa un refuz nejustificat al autorităţii, dar în acest moment nu mai există niciun refuz nejustificat al autorităţii administrative de a soluţiona o cerere, din contră a fost emisă Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 23/06.02.2020.

În opinia recurentei, în cauza de faţă nu sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat în sensul că intimata-reclamantă nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat, conform dispoziţiilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Intimata-reclamantă nu a prezentat unul sau mai multe aspecte care să formeze convingerea instanţei de la fond că există în cauză un caz bine justificat pentru suspendarea executării actului administrativ atacat. Simpla contestare de către intimata-reclamantă a legalităţii emiterii actului administrative nu poate fi considerate un caz bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel reclamanta supune atenţiei instanţei aspecte care vizează fondul cauzei şi care vor fi avute în vedere de instanţa investită cu soluţionarea fondului cauzei. În cazul cererii de suspendare a unui act administrativ reclamanta trebuie să invoce aspecte de nelegalitate care nu presupun o pronunţare a instanţei asupra fondului cauzei.

Nici cea de-a doua condiţia prevăzută de lege "prevenirea unei pagube iminente" care potrivit art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, constă în acel "prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public", nu este îndeplinită în speţă, instanţa constatând că reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu material viitor previzibil.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrative, condiţie care nu a fost dovedită de către intimata-reclamantă.

Faţă de faptul că nu s-au dovedit împrejurări legate de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, aparenţa rezultată din probele depuse de reclamantă necesitând o dezlegare a litigiului pe fondul cauzei, cererea intimatei-reclamante nu poate fi decât respinsă.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară,

4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x din 18 noiembrie 2019 emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/18.11.2019 de organele de inspecţie fiscală din cadrul paratei A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Bucureşti - A.F.P.C. Mijlocii, Activitatea de Inspecţie Fiscală, până la soluţionarea, prin hotărâre judecătorească definitivă, a contestaţiei formulate.

Înalta Curte constată că susţinerea recurentei, potrivit căreia acţiunea este inadmisibilă, este neîntemeiată şi nu poate fi primită, reclamanta având posibilitatea să atace actele administrative, conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 precum şi în temeiul dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere faptul că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".

Suspendarea actelor juridice reprezintă operaţiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca şi cum actul dispare din circuitul juridic, deşi, formal-juridic, el există, iar suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

La modul concret, conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanţa este limitată la a cerceta, după verificarea condiţiei de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanţa nu va cerceta îndeplinirea condiţiilor de legalitate şi oportunitate ale actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei de fond, învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.

Condiţia existenţei cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, prin actele depuse, reclamanta a prezentat suficiente elemente care să conducă la existenţa unor îndoieli serioase în ceea ce priveşte legalitatea actului administrativ contestat.

În acest sens, se reţine că prin sentinţa civilă nr. 6962 din 21.11.2017 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din data de 29.12.2016 emisă de către Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu - Jiu până la soluţionarea definitivă a cauzei şi anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emise de pârâtă.

În dosarul menţionat, instanţa a reţinut, cu caracter definitiv, faptul că toate operaţiunile au fost înregistrate în actele contabile ale societăţii, critica organului fiscal fiind adusă faţă de comportamentul fiscal al partenerilor săi comerciali.

Sumele pentru care s-au instituit măsurile asiguratorii sunt aceleiaşi ca în decizia de impunere ce formează obiectul prezentei cauze, ceea ce creează o îndoială serioasă privind legalitatea actului analizat.

Referitor la facturile de aprovizionare emise de cei 15 furnizori, reclamanta deţine facturi de aprovizionare emise de furnizori care sunt activi din punct de vedere fiscal, la data emiterii facturilor şi implicit a derulării operaţiunilor comerciale.

Prin constatările înscrise în procesul-verbal nr. x/05.07.2017, inspectorii antifraudă au stabilit trasabilitatea mărfurilor comercializate de A. S.R.L. (atât cereale supuse taxării inverse, cât şi produse agricole vegetale supuse regimului normal de taxare) şi, pe cale de consecinţă, au confirmat existenţa fondului economic al tranzacţiilor prin utilizarea produselor în operaţiuni taxabile.

Aşa fiind, faptul că, prin Decizia de impunere în discuţie în cauză, se constată aspecte diametral opuse, constituie încă un element de natură a crea o îndoială serioasă privind legalitatea actului.

Deci, există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond, a conţinutului şi legalităţii actului administrativ contestat.

De asemenea, instanţa de control judiciar consideră că şi cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Se poate aprecia că există urgenţă atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă şi imediată unui interes public, situaţiei reclamantului sau intereselor pe care acesta înţelege să le apere.

Revine judecătorului de contencios administrativ, investit cu soluţionarea unei cereri de suspendare, să aprecieze în mod concret, având în vedere argumentele prezentate de reclamant, dacă efectele actului aflat în discuţie sunt de natură să justifice urgenţa. Aceasta din urmă poate justifica măsura provizorie a suspendării executării unui act administrativ, fără ca ea să aducă atingere hotărârii judecătoreşti ce urmează a se pronunţa cu privire la cererea de anulare a actului.

Reclamanta a învederat instanţei faptul că, în situaţia în care această decizie ar fi executată, ar trebui să plătească suma de 21.705.732 RON, sumă pe care reclamanta consideră că nu o datorează, situaţie în care prejudiciul cauzat este substanţial şi iminent.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut faptul că deja a fost demarată procedura de executare silită, consecinţa imediată ar fi indisponibilizarea conturilor bancare ale societăţii, cu impact negativ direct asupra relaţiei cu partenerii contractuali ai reclamantei.

De asemenea, ar putea fi instituit sechestru asigurător asupra bunurilor societăţii, astfel că activitatea societăţii ar fi practic blocată, fiind nevoită să concedieze toţi angajaţii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut, ca urmare a controlului fiscal şi a iminenţei indisponibilizării conturilor şi instituirii măsurilor asigurătorii, că reclamanta ar ajunge sub limita solvabilităţii, iar continuarea unei proceduri de executare silită ar stabili în mod definitiv soarta societăţii, care îşi va înceta inevitabil activitatea.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Bucureşti - A.F.P.C. Mijlocii împotriva sentinţei civile nr. 342/2020 din 3 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2021.