Suspension of administrative act execution for exhausted individual measures with immediate effect under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 12 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, a solicitat suspendarea executării Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1172/14.11.2019 privind încetarea Contractului de management nr. x/18.02.2019 încheiat între manager şi Ministerul Sănătăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 40/2020 din 11 martie 2020, a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 1172/14.11.2019 al Ministrului Sănătăţii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii ca rămasă fără obiect.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, considerând în mod nelegal că executarea actului administrativ nu ar fi susceptibilă de suspendare.

Motivul potrivit căruia nu se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ cu caracter individual pe considerentul că acest act a produs deja toate efectele juridice, efectele fiind epuizate, este lipsit de raţionament logico-juridic în condiţiile în care, ca urmare a executării acestui act, s-a dispus numirea unui manager interimar care îşi exercită şi în prezent atribuţiile încredinţate.

În opinia recurentului, posibilitatea suspendării executării actelor administrative unilaterale, individuale sau normative, este consacrată şi de documente emise de organisme internaţionale, în condiţii similare cu reglementarea prevăzută de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, Recomandarea R nr. 89/8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniştrii statuând că instanţa acordă suspendare atunci când, în raport de ansamblul circumstanţelor şi intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat şi când există şi argumente juridice valabile faţă de regularitatea actului emis.

Totodată, sentinţa pronunţată nu satisface exigenţele impuse de art. 425, alin. (1), lit. b) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde motive ample şi logice care să susţină soluţia pronunţată.

Prin raţionamentul folosit, Curtea de Apel Craiova practic restrânge domeniul de aplicare al art. 14 şi15 din Legea nr. 554/2004, statuând faptul că suspendarea executării unor acte administrative cu executare uno ictu este lipsită de obiect. Per a contrario, în opinia Curţii, numai actele administrative cu executare succesivă în timp sunt susceptibile de a face obiectul procedurii reglementate de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul - reclamant, prin cererea de recurs, a susţinut că Ordinul nr. 1172/14.11.2019 privind încetarea Contractului de management nr. x/18.02.2019, încheiat între manager şi Ministerul Sănătăţii produce în continuare efecte juridice, iar mai mult, acesta se află în procedura de verificare a legalităţii sale, ca urmare a formulării acţiunii ce face obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumţia de legalitate, fiind el însuşi titlu executoriu.

Suspendarea actului administrativ, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu şi ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".

"Cazul bine justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

"Paguba iminentă", o altă condiţie ce trebuie îndeplinită cumulativ pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ este definită în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind "prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice sau a unui serviciu public".

Recurentul a invocat, în sprijinul admiterii cererii de suspendare şi Recomandarea (89)8 a Comitetului de Miniştri, însă, trebuie avut în vedere faptul că aceasta vizează sistemul de protecţie care poate fi acordat luând în considerare interesele relevante, respectiv ale societăţii, ale destinatarului actului şi ale terţelor persoane.

Instanţa de contencios administrativ nu are competenţa de a constata existenţa unei stări de fapt, ci ea se pronunţă, aşa cum s-a precizat mai sus, asupra legalităţii unui act administrativ, respectiv în sensul verificării respectării condiţiilor de legalitate a actului, adică al conformităţii acestuia cu actul normativ cu forţă juridică superioară, în baza căruia a fost emis.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că Ordinul nr. 1172/14.11.2019 al Ministrului Sănătăţii a fost emis cu producerea efectelor juridice chiar din ziua emiterii lui. Fiind un act administrativ individual emis cu executare imediată, efectele sale juridice s-au produs la momentul indicat în act, respectiv 14.11.2019, astfel că, în momentul judecării cauzei, Ordinul nr. 1172/14.1L2019 al Ministrului Sănătăţii şi-a epuizat efectele juridice şi, ca atare, nu se mai poate dispune o măsură a suspendării unu act juridic care nu mai este susceptibil de executare.

De asemenea, Înalta Curte constată că deşi recurentul în motivarea recursului a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. acesta nu le-a dezvoltat, astfel că nu vor fi analizate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei nr. 40/2020 din 11 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2021.