Prescription period for administrative liability decisions in public audit cases

Şedinţa publică din data de 12 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, anularea Hotărârii nr. 116 din 28.09.2017, emisă de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, şi, pe cale de consecinţă, anularea Hotărârii nr. 33/14.04.2017, emisă de acelaşi pârât, cu consecinţa respingerii cererii de repunere în termen şi a anulării tuturor operaţiunilor administrative care au fost efectuate în baza acestei hotărâri, anularea Deciziilor de imputare nr. 101014/19.07.2017, nr. 101015/19.07.2017 şi nr. 101016/19.07.2017 emise de pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi a tuturor operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii lor şi anularea Hotărârii nr. 85550 din 28.09.2017, emisă de acelaşi pârât, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 223/2018 din 24 septembrie 2018, a respins excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca neîntemeiată, a respins excepţia lipsei de interes, invocată de pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, ca neîntemeiată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne şi Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor în ceea ce priveşte capetele de cerere vizând anularea deciziilor de imputare şi anularea Hotărârii nr. 85550/28.09.2017, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, a anulat Deciziile de imputare nr. 101014/19.07.2017, nr. 101015/19.07.2017 şi nr. 101016/19.07.2017 şi Hotărârea nr. 85550/28.09.2017, emise de pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, după cum urmează:

- ca neîntemeiată în ceea ce priveşte solicitarea de anulare a Hotărârii nr. 116/28.09.2017 şi a Hotărârii nr. 33/14.04.2017, emise de Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor;

- ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte solicitarea de anulare a Deciziilor de imputare nr. 101014/19.07.2017, nr. 101015/19.07.2017 şi nr. 101016/19.07.2017 şi a Hotărârii nr. 85550/28.09.2017, emise de pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

De asemenea a obligat pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă să plătească reclamanţilor, în solidar, suma de 4.592 de RON, cu titlul de cheltuieli de judecată şi a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne şi Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată, în ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune, instanţa de fond a apreciat că deciziile de imputare atacate de către intimaţi ar fi fost emise "cu depăşirea termenului de prescripţie", care s-ar fi împlinit la data de 31.05.2017, prin raportare la perioada 01.6.2012 - 31.05.2014, perioadă supusă auditării, iar nu la data de 24.07.2014, dată la care a fost înregistrat raportul de audit public.

Recurentul consideră că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că până la data înregistrării raportului de audit public, în evidenţa contabilă a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "D." al judeţului Cluj nu a fost înregistrată nicio pagubă. Paguba, în mod efectiv, apărând în documentele contabile începând cu data de 24.07.2014. Nu poate exista o pagubă, atâta timp cât ea nu rezultă în mod indubitabil din niciun document. Potrivit art. 2523 C. civ. "Prescripţia începe să cursă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui." Or, până la data de 24.07.2014, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "D. " al judeţului Cluj nu a avut cunoştinţă de faptul că în gestiunea sa exista paguba în speţă, drept urmare prescripţia a început să curgă la data de 24.07.2014. În aceste condiţii, deciziile de imputare au fost emise cu respectarea termenului legal de prescripţie, respectiv la data de 19.07.2017.

Totodată, instanţa de fond, atunci când a constatat că dreptul la acţiune al I.S.U. Cluj era prescris, la data emiterii deciziilor de imputare, s-a limitat la interpretarea prevederilor Instrucţiunilor M.A.I. nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, fără a corobora aceste dispoziţii legale speciale cu dispoziţiile generale referitoare la prescripţia extinctivă legiferate de C. civ., unde la art. 2532 pct. 5 se prevede că: "Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă cât timp debitorul, în mod deliberat ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia;" Or, în mod evident, prin aplicarea eronată a coeficienţilor de corecţie peste normele de consum extraurban de carburant şi prin înscrierea eronată în foile de parcurs a KM efectuaţi în afara localităţilor ca fiind efectuaţi în municipii s-a încercat ascunderea pagubei şi implicit a existenţei unei "datorii".

În subsidiar, instanţa de fond reţine că deciziile de imputare sunt nelegale, apreciind că "câtă vreme fapta ilicită care a dus la imposibilitatea recuperării prejudiciului nu este cea imputată reclamanţilor din prezenta cauză, rezultă că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei fapte ilicite şi, deci, nu poate fi antrenată răspunderea reclamanţilor."

În opinia recurentului, această soluţie a fost dată cu o aplicare greşită a normelor de drept, instanţa de fond reţinând ca temei legal aplicabil în speţa dedusă judecăţii art. 7 din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013, unde se prevede ca o condiţie imperativă, existenţa unei fapte cu caracter ilicit, precum şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi paguba produsă.

Însă, ceea ce nu a avut în vedere instanţa de fond este că în situaţia intimaţilor-reclamanţi nu îşi găseşte aplicabilitate art. 7 din Instrucţiuni, în acest caz devenind incidente dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 121/1998, respectiv "După expirarea termenelor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) şi la art. 25 alin. (4), paguba se impută celor vinovaţi de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de imputare, cu excepţia situaţiilor în care s-a dispus repunerea în termen." Or, după cum se poate observa din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, intimaţii sunt cei care nu au efectuat cercetarea administrativă în termenele prevăzute de actele normative în vigoare cu incidenţă în cauza dedusă judecăţii, respectiv O.G. nr. 121/1998 şi Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii A., B. şi C. au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de audit public intern nr. x/24.07.2014 încheiat în urma unui audit desfăşurat la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă s-a constatat că în perioada auditată, respectiv 01.06.2012 - 31.05.2014, în cazul a 128 de foi de parcurs verificate au fost înregistrate consumuri de carburanţi peste normele legale admise, prin aplicarea eronată a coeficienţilor de corecţie a normelor de consum extraurban de carburant şi prin înscrierea eronată în foile de parcurs a km efectuaţi în afara localităţilor ca fiind efectuaţi în municipii, ceea ce a condus la producerea unui prejudiciu în valoare totală de 6.336,96 de RON. În aceeaşi perioadă, în cazul a 151 de foi de parcurs verificate au fost înregistrate consumuri de lubrifianţi peste normele legale admise, ceea ce a condus la producerea unei pagube în valoare de 874,55 de RON.

De asemenea, în aceeaşi perioadă, în cazul a 18 foi de parcurs verificate, a fost calculată eronat şi scăzută din evidenţa contabilă peste normele admise o cantitate de 114 litri de benzină, ceea ce a condus la producerea unui prejudiciu în valoare de 644,48 de RON. Prin acest raport s-a recomandat desemnarea unei comisii de cercetare administrativă a acestor fapte.

Prin Ordinul de zi pe unitate nr. S/142 din 25.07.2014 a fost desemnată comisia de cercetare formată din reclamanţii A., B. şi C..

Printr-o adresă emisă la data de 23.09.2014 de către I.S.U. Cluj şi adresată pârâtului Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă s-a solicitat aprobarea unei prelungiri cu 60 de zile a termenului de finalizare a cercetării administrative. Această solicitare a fost aprobată printr-o menţiune olografă pe adresa în discuţie, datată 29.09.2014.

Prin Ordinul de zi pe unitate nr. S/194 din 09.10.2014 comisia pentru efectuarea cercetării disciplinare a fost modificată astfel: reclamantul C. a fost înlocuit cu numitul E., iar reclamantul B. a fost înlocuit cu numitul F.. Reclamantul A. a continuat să facă parte din comisie.

Pe parcursul cercetării administrative s-a constatat că scriptic există o diferenţă mai mare de carburant şi ulei de motor faţă de consumul real al autovehiculelor din unitate, astfel că a fost sesizat Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, printr-o adresă emisă de I.S.U. Cluj la data de 31.10.2014. Ulterior, prin procesul-verbal nr. x/24.11.2014 comisia a propus sistarea cercetării administrative, declinarea competenţei asupra stabilirii vinovăţiei către organele în drept şi înaintarea rezultatelor cercetării la parchetul militar. În acelaşi proces-verbal se menţionează că maistrul militar G., şef de garaj, şi-a exprimat în scris dorinţa de acoperire integrală a prejudiciilor apărute. Procesul-verbal a fost aprobat prin rezoluţie olografă la data de 24.11.2014.

Prin procesul-verbal nr. x/07.03.2016, emis de comisia de cercetare disciplinară s-a propus recuperarea prejudiciului creat de la numitul G.. În temeiul acestui proces-verbal a fost emisă Decizia de imputare nr. x/11.03.2016, prin care suma de 61.252,76 de RON a fost imputată acestuia.

Împotriva acestei decizii de imputare numitul G. a formulat contestaţie, care a fost admisă prin Hotărârea nr. 84/08.08.2016 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, decizia de imputare atacată fiind anulată. În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că termenul pentru efectuarea cercetării prealabile a început să curgă la data de 24.07.2014, dată la care a fost înregistrat raportul de audit public intern, şi că acest termen a fost depăşit prin raportare la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă - 24.11.2014, respectiv 07.03.2016, ca urmare a reluării cercetării administrative, ulterior pronunţării Parchetului Militar Cluj asupra laturii penale a faptei cauzatoare de prejudicii.

Prin procesul-verbal nr. x/19.12.2016 s-a propus întocmirea unor decizii de imputare pe numele reclamantului A. şi a numiţilor E. şi F. pentru recuperarea pagubei de 61.252,76 de RON. În sarcina acestora s-a reţinut faptul că procesul-verbal de sistare a cercetării administrative ar fi trebuit înregistrat cel mai târziu la data de 21.11.2014, însă acesta a fost înregistrat la data de 24.11.2014, cu depăşirea termenului de efectuare a cercetării administrative, culpa în acest sens aparţinând comisiei de cercetare, care a semnat cercetarea administrativă, fără a întocmi în prealabil vreun raport către inspectorul şef, prin care să îl înştiinţeze că, din cauza complexităţii cercetării, nu se pot încadra în termenul stabilit dacă nu se iau măsuri complementare. În temeiul acestui proces-verbal au fost emise deciziile de imputare pe numele celor trei persoane considerate vinovate.

Aceste decizii de imputare au fost anulate prin Hotărârea comisiei de soluţionare a contestaţiilor nr. 133210/02.03.2017. În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că solicitarea de prelungire a termenului de cercetare administrativă cu 60 de zile a fost formulată tardiv şi că procesele-verbale de cercetare administrativă din 24.11.2014 şi 07.03.2016 au fost întocmite în termen.

La data de 13.03.2017 pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a solicitat pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor repunerea în termen a cercetării administrative. În motivarea acestei cereri s-a arătat că prin Hotărârea comisiei de soluţionare a contestaţiilor nr. 133210/02.03.2017 s-a stabilit că comisia de cercetare administrativă nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra legalităţii demersului de prelungire a cercetării administrative şi nu a stabilit paguba în sarcina adevăratelor persoane responsabile.

Prin Hotărârea nr. 33/14.04.2017 emisă de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a fost admisă cererea de repunere în termen formulată de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă în ceea ce priveşte paguba produsă la nivelul I.S.U. Cluj. În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut starea de fapt existentă la data respectivă şi s-a decis că repunerea în termen a cercetării administrative se justifică "în considerarea acestei situaţii de fapt şi în vederea clarificării/stabilirii tuturor aspectelor sesizate".

Prin procesul-verbal nr. x/22.06.2017, încheiat de membrii comisiei de cercetare disciplinară s-a propus întocmirea şi punerea în aplicare a deciziilor de imputare.

Prin Decizia de imputare nr. 101014/19.07.2017 emisă de pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă reclamantului A. i-a fost imputată suma de 21.998,45 de RON, reprezentând paguba creată prin neefectuarea cercetării administrative în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 21/1998, pagubă rezultată ca urmare a acordării peste norme a combustibilului şi lubrifiantului auto, prin calcularea neconformă a consumului normat de carburant-lubrifiant.

Prin Decizia de imputare nr. 101015/19.07.2017 emisă de pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă reclamantului B. i-a fost imputată suma de 12.843 de RON, reprezentând paguba creată prin neefectuarea cercetării administrative în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 21/1998, pagubă rezultată ca urmare a acordării peste norme a combustibilului şi lubrifiantului auto, prin calcularea neconformă a consumului normat de carburant-lubrifiant.

Prin Decizia de imputare nr. 101016/19.07.2017 emisă de pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă reclamantului C. i-a fost imputată suma de 26.411,31 de RON, reprezentând paguba creată prin neefectuarea cercetării administrative în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 21/1998, pagubă rezultată ca urmare a acordării peste norme a combustibilului şi lubrifiantului auto, prin calcularea neconformă a consumului normat de carburant-lubrifiant.

Împotriva acestor decizii de imputare reclamanţii au formulat contestaţii, respinse prin Hotărârea comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. 85550/28.09.2017.

Reclamanţii au formulat cerere de revizuire, iar prin Hotărârea nr. 116/28.09.2017, emisă de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva Hotărârii nr. 33/14.04.2017.

Recurentul-pârât invocă drept motiv de recurs faptul că, atunci când a constatat că dreptul la acţiune al I.S.U. Cluj era prescris la data emiterii deciziilor de imputare, instanţa de fond s-a limitat la interpretarea prevederilor Instrucţiunilor MAI nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, fără a corobora aceste dispoziţii legale speciale cu dispoziţiile generale referitoare la prescripţie extinctivă, legiferate de C. civ., referitoare la data la care începe să curgă termenul de prescripţie şi la suspendarea acestui termen.

Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului-pârât sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 75 alin. (4) din Instrucţiunile nr. 114/2013, dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite decizia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

În cuprinsul Deciziilor de imputare atacate s-a constatat producerea următoarelor pagube: în sarcina lui A. suma de 21.998,45 RON, în sarcina lui B. suma de 12.843,00 RON şi în sarcina lui C. suma de 26.411,31 RON (din cuantumul total de 61.252,76 RON), rezultate ca urmare a acordării peste norme a combustibilului şi lubrifiantului auto, prin calcularea neconformă a consumului normat de carburant-lubrifiant.

În procesul-verbal nr. x/22.06.2017, întocmit de comisia de cercetare administrativă, se menţionează că paguba în cuantum de 61.252,76 RON provine, în principal, din înscrierile eronate a datelor de exploatare a mijloacelor tehnice din dotare în documentele de evidenţă, calcularea neconformă a consumului normat de carburant-lubrifiant, respectiv din acordarea peste norme a combustibilului şi lubrifiantului auto, iar la pct. nr. 3, alin. (3), se precizează perioada auditată, respectiv 01.06.2012 - 31.05.2014.

Prin urmare, rezultă că paguba s-a produs în intervalul 01.06.2012 - 31.05.2014, iar Deciziile de imputare nr. 101014/2017, nr. 101015/2017 şi nr. 101016/2017 sunt emise de conducătorul I.G.S.U. Ia data de 19.07.2017, peste termenul de prescripţie de 3 ani.

Dispoziţiile speciale din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013 nu prevăd vreo suspendare a termenului reglementat de art. 75 alin. (4), aşa cum s-a procedat în cazul termenului reglementat de art. 23 din O.G. nr. 121/1998.

Cu privire la suspendarea terenului de prescripţie prevăzut de art. 75 alin. (4), Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că de vreme ce în privinţa acestui din urmă termen nu s-a reglementat un caz de suspendare în situaţia sesizării organelor de urmărire penală, nu pot fi aplicate prin analogie prevederile art. 131 alin. (1) din Instrucţiunile MAI nr. 114/2013, deoarece este recunoscut în mod unanim că prevederile legale cu privire la suspendarea cursului prescripţiei sunt de strictă interpretare şi aplicare.

Astfel, instanţa de fond a reţinut şi aplicat în mod corespunzător dispoziţiile art. 75 alin. (4) din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013.

Recurentul-pârât susţine că soluţia instanţei de a reţine că deciziile de imputare sunt nelegale este dată cu o aplicare greşită a normelor de drept, instanţa reţinând ca temei legal în speţa dedusă judecăţii art. 7 din Instrucţiunile MÂI nr. 114/2013, susţinând că situaţia intimaţilor- reclamanţi nu îşi găseşte aplicabilitatea, în acest caz devenind incidente dispoziţiile art. 34 din O.U.G. nr. 121/1998.

Înalta Curte constată că şi aceste susţineri sunt neîntemeiate, deoarece instanţa de fond a analizat, în plus, legalitatea deciziilor din prisma condiţiilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Instrucţiunile MAI nr. 114/2013 pentru antrenarea răspunderii materiale.

În hotărârea nr. 85550/28.09.2017 emisă de IGSU se face referire la data constatării pagubei, respectiv 24.07.2014.

Potrivit art. 75 alin. (5) din Instrucţiunile MAI 114/2013, decizia de imputare se motivează temeinic, în fapt şi în drept, şi cuprinde, în mod obligatoriu elementele indicate în anexa nr. 2.

În Anexa nr. 2 la Instrucţiunile nr. 114/2013, Notă, lit. d) se precizează că decizia de imputare va cuprinde, în mod obligatoriu, data producerii pagubei.

Verificând cuprinsul Deciziilor de imputare, se poate, cu uşurinţă, observa că nu este menţionată data producerii pagubei reţinute în sarcina reclamanţilor.

În cuprinsul procesului-verbal nr. x/22.06.2017 întocmit de comisia de cercetare administrativă, act care a stat la baza emiterii deciziilor de imputare atacate, se menţionează clar perioada auditată, respectiv 01.06.2012 - 31.05.2014.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că paguba s-a produs în perioada 01.06.2012-31.05.2014, respectiv pe măsură ce combustibilul şi lubrifiantul auto au fost acordate cu nerespectarea normelor de consum. Deci, termenul de prescripţie pentru emiterea deciziei de imputare a început să curgă la data de 31.05.2014 şi s-a împlinit la data de 31.05.2017. Or, cum deciziile de imputare atacate în speţă au fost emise la data de 19.07.2017, ele au fost emise cu depăşirea termenului de prescripţie şi, prin urmare, sunt lovite de nulitate.

Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă la plata sumei de 6.749,82 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă împotriva sentinţei civile nr. 223/2018 din 24 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul - pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă la plata sumei de 6.749,82 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii - reclamanţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2021.