Validity of insurance contract termination notice directed to the temporary administrator of an insolvent insurer

Şedinţa publică din data de 12 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Centrul Judeţean Dâmboviţa a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor anularea Deciziei nr. 10609/02.11.2017 emisă de Fondul de Garantare al Asiguraţilor.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3686 din 19 septembrie 2018, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Centru Judeţean Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat Decizia nr. 10609/02.11.2017 şi a obligat pârâta să soluţioneze cererea nr. x/07.11.2016, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, fiind rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a legii de către instanţa de fond.

Prin urmare, subscrisa nu se substituie asigurătorului în nicio situaţie şi nici nu preia funcţiile unui asigurător. Legea prevede ca subscrisa poate fi obligata la plata numai cu privire la creanţele de asigurări şi doar cu respectarea procedurii stabilite de aceasta lege si, nicidecum nu poate retine sau incasa rate scadente de la asigurat.

Din dispoziţiile legale invocate rezultă fără echivoc faptul că Fondul nu preia obligaţiile societăţii de asigurare aflată în insolvenţă. Preluarea obligaţiilor societăţii aflate în faliment este imposibilă ţinând cont şi de faptul că poziţia procesuală pe care recurentul o are în dosarul de faliment al societăţii de asigurare este aceea de creditor de asigurări (art. 18 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 267 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă). Conform art. 267 alin. (2) din legea menţionată, creanţele Fondului de garantare sunt creanţe de asigurări.

Conform informaţiilor aflate la dosar, asigurătorul în faliment A. S.A. a emis la data de data de 29.12.2015 Poliţa privind Asigurarea de Avarii şi Furt a Autovehiculelor B. nr. x, pentru autoturismul cu numărul de înregistrare x, pentru care, s-a achitat suma în cuantum de 1.031,90 RON, poliţa având valabilitatea cuprinsă în perioada 30.12.2015-29.12.2016.

Poliţa de asigurare împreună cu anexele şi Condiţiile de asigurare constituie contractul dintre părţile contractante, drepturile şi obligaţiile corelative operând doar între acestea.

Prin urmare, este vorba de o notificare pe care în mod obligatoriu contractantul trebuia să o trimită cocontractantului şi nu unui terţ, în executarea obligaţiilor asumate contractual, şi aceste dispoziţii nu lasă loc de interpretare sau de a alege - dacă îi trimite sau nu notificarea, sau dacă o trimite cocontractantului sau oricui altcuiva, pentru că o astfel de conduită nu este o simplă eroare, ci neîndeplinirea unei obligaţii contractuale.

Din înscrisurile depuse în susţinerea cererii de plată s-a constatat faptul că A.P.I.A. Centrul Judeţean Dâmboviţa nu a procedat la denunţarea acestei poliţe prin emiterea unei notificări către cealaltă parte contractantă, respectiv A. S.A. ci, a înaintat aceste înscrisuri către recurent. Ori, întrucât F.G.A. nu a fost parte în cadrul contractului de asigurare tip CASCO, neavând nici calitatea de asigurat şi nici cea de asigurător, nu a putut lua act de această notificare.

Recurentul mai precizează că F.G.A. a solicitat lichidatorului judiciar al A. S.A. în vederea comunicării datei denunţării contractului, însă răspunsul acestuia din urmă a fost că, în evidenţele societăţii în faliment nu este înregistrată denunţarea Poliţei nr. x (conform e-mail din 15.09.2017, din dosarul de daună nr. unic x).

Or, în prezenta cauză intimata-reclamantă nu a notificat cu privire la denunţarea contractului de asigurare pe asigurător/lichidatorul judiciar al acestuia, ci un terţ - F.G.A. - care la data notificării nu avea calitatea de reprezentant al A. S.A., astfel cum reiese din dispoziţiile art. 6 alin. (2)si (3) din Decizia ASF nr. 1498/2016.

Prin Decizia A.S.F. nr. 603/07.03.2016 privind stabilirea atribuţiilor şi competenţelor Fondului de Garantare a Asiguraţilor - administrator temporar al A. S.A. publicată în Monitorul Oficial al României nr. 177 din 09.03.2016, la art. 1,2,3 (atribuţii şi competenţe), şi 4 este prevăzut în mod expres că Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin reprezentant legal, va înlocui organul de conducere al A. S.A. cu sediul social în Sibiu, str. x, turnul A, Centrul de Afaceri, jud. Sibiu, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului cu nr. x/29.11.1996, C.U.I. x, înscrisă în Registrul asigurătorilor cu nr. x.

Totodată, prin Decizia ASF nr. 1498/2016 la 02.08.2016 privind închiderea procedurii de redresare financiară pe bază de plan de redresare, stabilirea stării de insolvenţă, declanşarea procedurii de faliment şi retragerea autorizaţiei de funcţionare a Societăţii "A." - S.A., se prevede la art. 5 alin. (2) că "Asigurătorul va lua toate măsurile necesare notificării asiguraţilor atât cu privire la posibilitatea acestora de a denunţa contractele de asigurare încheiate cu A. S.A., cât şi cu privire la dreptul acestora de a recupera primele de asigurare achitate, aferente acestor contracte, proporţional cu perioada cuprinsă între momentul denunţării şi cel al expirării duratei lor de valabilitate.".

Prin aceeaşi Decizie nr. 1498/2016, la art. 6 alin. (2) este stabilit că "La data intrării în vigoare a prezentei decizii, prevederile art. 3 din Decizia A.S.F. nr. 603/2016 privind stabilirea atribuţiilor şi competenţelor Fondului de Garantare a Asiguraţilor - administrator temporar al Societăţii "A. " S.A.. publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I. nr. 177 din 9 martie 2016. îşi încetează aplicabilitatea". De asemenea, conform art. 6 din aceeaşi Decizie, la data îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (1). dar nu mai târziu de 30 de zile de la data publicării prezentei decizii, prevederile Deciziei ASF nr. 327/2016 şi ale Deciziei ASF nr. 603/2016 îşi încetează aplicabilitatea.

Ceea ce, instanţa de fond nu a reţinut a fost faptul că intimata-reclamantă a înţeles să disimuleze transmiterea Notificării sub forma unei petiţii greşit îndreptate, rezultând fără echivoc, că este exclus ca neîndeplinirea unei obligaţii asumate contractual - de a trimite cocontractantului notificarea privind denunţarea contractului de asigurare în termenul convenit - să fie escamotată sub forma trimiterii "greşite" a notificării către un terţ faţă de contract, iar acesta să fie obligat să trimită actul de denunţare asigurătorului, în temeiul O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Dâmboviţa a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimateii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea de plată nr. x/07.11.2016 reclamanta a solicitat pârâtului Fondul de garantare a asiguraţilor plata sumei de 586 RON, reprezentând prima de asigurare pentru perioada rămasă neacoperită a poliţei de avarii şi furt B. nr. x/17.02.2016.

Prin Decizia nr. 10609/02.11.2017 cererea reclamantei a fost respinsă, în motivare reţinându-se că la data de 17.02.2016 asigurătorul A. S.A. a emis poliţa de asigurare facultativă anterior menţionată pentru APIA- Centrul Judeţean Dâmboviţa cu perioadă de valabilitate 18.02.2016- 17.02.2017, prima de asigurare în valoare de 1172 RON, însă din documentele existente la dosarul de daună a rezultat faptul că petenta nu a procedat la denunţarea poliţei de asigurare conform condiţiilor de asigurare.

Prin cererea transmisă pârâtei la data de 02.09.2016, reclamanta a notificat denunţarea mai multor poliţe de asigurare facultativă, printre care şi poliţa nr. x/17.02.2016.

Prin decizia Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 603 din7 martie 2016 s-a dispus înlocuirea organului de conducere al A. - S.A. cu administratorul temporar - Fondul de garantare a asiguraţilor, desemnat prin Decizia Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 327 din 8 februarie 2016.

Denunţarea unei poliţe de asigurare se circumscrie noţiunii de asigurare a continuităţii activităţii asigurătorului şi nu constituie o simplă corespondenţă, fiind o manifestare de voinţă a părţii contractante în sensul încetării contractului de asigurare înainte de termen, iar pentru a produce efecte, denunţarea trebuie notificată către cealaltă parte, în speţă aceasta fiind A. - S.A.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că notificarea denunţării contractului de asigurare, comunicată direct Fondului de garantare a asiguraţilor la o dată la care societatea de asigurare nu mai avea organ propriu de conducere şi nici autorizaţie de funcţionare, acesta avea calitatea de administrator temporar, iar societatea era obligată să transmită Fondului evidenţa tuturor contractelor de asigurare aflate în curs produce efecte întocmai ca şi cum ar fi fost comunicată asigurătorului, parte în contract.

Potrivit art. 14 din Legea 213/2015:

"(1) în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoana care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotrivă asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ele deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţa, atunci când acesta s-a născut ulterior, Cererea-tip de plata va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.

(2) Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potenţialul creditor se depune direct la sediul Fondului sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate".

La data de 16.02.2017 s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei A. S.A. (dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Sibiu).

Autoritatea de Supraveghere Financiară, la data de 07.03.2016, a emis decizia 603/2016 prin care s-a dispus ca FGA, în calitate de administrator temporar, să înlocuiască organul de conducere al S.C. A. S.A..

Potrivit art. 2 din Decizia 603/2016:

"Pe toata perioada exercitării mandatului, administratorul temporar va exercita competenţele organului de conducere al asigurătorului, respectiv consiliul de administraţie şi conducerea executivă, în conformitate cu actele constitutive ale societăţii şi cu legislaţia naţională aplicabilă. Competenţele administratorului temporar în legătură cu asigurătorul se exercită în conformitate cu prevederile Legii nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare şi ale Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

La momentul primirii notificării de către FGA, era în vigoarea Decizia Preşedintelui Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 603/2016 prin care pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor fusese desemnat administrator temporar al A. S.A. pentru a exercita competenţele organului de conducere al asigurătorului, respectiv consiliul de administraţie şi conducerea executivă, în conformitate cu actele constitutive ale societăţii şi cu legislaţia naţională aplicabilă.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că la momentul la care reclamanta a trimis notificarea de denunţare a contractului de asigurare către pârâtul FGA, acesta avea calitatea de administrator al A. S.A., astfel că avea competenţa de a primi notificarea de denunţare a contractului de asigurare transmisă de reclamantă.

Înalta Curte mai reţine că instanţa de fond temeinic şi legal a apreciat că notificarea de denunţare a contractului de asigurare nu are natura juridică a unei petiţii şi nici societatea de asigurare A. S.A. nu este o companie sau societate naţională, astfel că nu erau aplicabile prevederile O.G. nr. 27/2002.

De asemenea, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 3686 din 19 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2021.