Appeal for annulment of arbitral award regarding infrastructure supervision services and late penalties dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 12 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. - S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. - Lider al A. S.R.L. - Omicrom Ampero S.A. - Consitrans S.R.L., a solicitat anularea sentinţei arbitrale nr. 65 din 27 iulie 2017 şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 23 noiembrie 2017 pronunţate de către Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul arbitral nr. x/2015 cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3586 din 12 septembrie 2018, a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. - Lider al A. S.R.L. - Omicrom Ampero S.A. -Consitrans S.R.L., ca nefondată şi a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 7000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat, diminuate în conformitate cu dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului recurenta arată că instanţa de fond a analizat doar formal susţinerile CNAIR S.A. vis-a-vis de primele două aspecte invocate, reţinând faptul că, Tribunalul arbitral a expus în mod clar silogismul judiciar, motivarea îndeplinind cerinţele prevăzute de lege, fără însă a aduce nici un argument concret în combaterea susţinerilor sale.

Astfel, Curtea de Apel reţine că, susţinerea potrivit căreia hotărârea este nemotivată în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, nu poate fi primită motivat de faptul că din ansamblul considerentelor sentinţei arbitrale se observă că Tribunalul arbitral a soluţionat capătul de cerere prin admiterea sa în parte, dispunând obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere calculate prin raportare la clauzele contractuale la debitul principal la care a căzut în pretenţii, precum şi la concluziile raportului de expertiză contabilă.

În opinia recurentei, instanţa de fond a omis să analizeze faptul că expertiza contabila dispusă în cauză nu a avut ca obiectiv calculul penalităţilor de întârziere, precum şi faptul că tribunalul nu a indicat formula de calcul al penalităţilor.

De asemenea, se mai susţine că instanţa de fond nu a analizat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. (lipsa motivelor pertinente care au determinat pronunţarea soluţiei), raportat la lipsa imperativelor logicii rezultată din faptul că Tribunalul Arbitral a motivat primul capăt de cerere apreciind natura contractului ca fiind un contract pe bază de rapoarte, iar vis-a-vis de cel de-al doilea capăt de cerere a omologat opinia separată formulată de expert parte contabil B. care a stabilit contravaloarea acestor servicii, având în vedere numărul de ore menţionate de prestator în pontajele (contract pe bază de pontaje).

Or, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă şi inteligibilă, să nu se rezume la o însuşire de fapte şi argumente, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv.

Se mai arată că jurisprudenţa constanta a Curţii Europene a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situaţia în care se procedează la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor. Prin urmare, dreptul la un proces echitabil presupune în mod necesar şi obligatoriu analiza tuturor apărărilor formulate de părţi.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.R.L. - Lider al A. S.R.L. - Omicrom Ampero S.A. -Consitrans S.R.L., a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin sentinţa arbitrală nr. 65/2017 Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional a admis în parte acţiunea formulată de către Reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta CNADNR, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 118.212,99 RON plus TVA, reprezentând preţ al serviciilor de supervizare a lucrărilor prestate în luna ianuarie 2014 pentru lotul nr. x al Tronsonului Nădlac - Arad, a sumei de 2642.338,79 RON reprezentând preţ al serviciilor de supervizare a lucrărilor prestate în perioada 22 ianuarie 2014- 12. septembrie 2014 pentru lotul x al aceluiaşi tronson, la plata sumei de 131.769,07 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate de la data introducerii acţiunii şi la plata sumei de 108.970 RON cu titlu de cheltuieli de arbitrare .

Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 23 noiembrie 2017 pronunţate de către Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului sentinţei arbitrale nr. 65/2017 în ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere în sensul în care suma de 2.642.338,79 RON plus TVA reprezintă preţ al serviciilor de supervizare a lucrărilor prestate în perioada 22.01.2014- 12.09.2014 pentru lotul x (km 0 +22+218) al autostrăzii Nădlac - Arad .

Înalta Curte constată că susţinerea potrivit căreia hotărârea nu este motivată nu poate fi primită.

Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.:

"în considerentele hotărârii se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că potrivit art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., constituie motiv de desfiinţare a hotărârii arbitrale, situaţia în care hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată locul pronunţării ori nu este semnată de arbitri.

Rezultă că nu lipsa oricăror elemente din hotărâre atrage nulitatea hotărârii arbitrale, ci numai a celor "esenţiale": Dispozitivul cuprinde soluţia care, dacă este cazul, se va pune în executare silită, motivarea justifică soluţia din dispozitiv şi permite să se urmărească procesul formării convingerii arbitrilor, fie că au judecat în drept, fie că au judecat în echitate, locul şi semnătura atestă că aceasta a fost însuşită de toţi membrii completului care au luat parte la deliberare şi implicit la luarea hotărârii.

Din redarea pretinselor elemente lipsă din hotărârea arbitrală rezultă în mod evident că nu ne aflam în ipoteza motivului de anulare dat de lipsa motivării, ci de nemulţumirea părţii faţă de modalitatea prin care tribunalul arbitral a soluţionat cauza, exclusă de legiuitor din motivele ce pot constitui motiv de anulare.

În cauză nu poate fi reţinut faptul că Tribunalul arbitral a dat o hotărâre fără a parcurge un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă expuse de părţi.

De asemenea, Înalta Curte constată că nemulţumirea reclamantei faţă de soluţia pronunţată în cauză nu se circumscrie unui motiv de încălcare a art. 6 par. 1 din Convenţie, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile.

Cu privire la susţinerea potrivit căreia hotărârea este nemotivată în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, Înalta Curte constată că Tribunalul arbitral, în baza principiului accesorium sequitur principale, a admis în parte acest capăt de cerere, dispunând obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere proporţional cu debitul principal la care a căzut în pretenţii prin aceeaşi hotărâre arbitrală.

Înalta Curte constată că în cursul judecăţii cauzei, pe rolul Tribunalului arbitral, pârâta nu a formulat niciun fel de apărări cu privire la capătul subsidiar de cerere prin care s-a solicitat obligarea acesteia la plata penalităţilor de întârziere şi nici nu a solicitat ca expertiza contabilă administrată în cauză să efectueze un calcul aritmetic şi a acestor penalităţi, apărarea limitându-se exclusiv la pretenţiile care au vizat obligarea sa la plata debitului principal datorat pentru serviciile prestate în beneficiul său.

În baza aceluiaşi raţionament juridic care a stat la baza admiterii capătului 2 din cererea de arbitrare, a fost admis şi capătul 3 de cerere privitor la plata penalităţilor de întârziere, şi s-a dispus obligarea proporţională la plata sumei de 131.769,07 RON, în loc de 143.451 RON.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut că Tribunalul arbitral a soluţionat acest capăt de cerere prin admiterea sa în parte, dispunând obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere calculate prin raportare la clauzele contractuale la debitul principal la care a căzut în pretenţii prin aceeaşi hotărâre arbitrală, precum şi la concluziile raportului de expertiză contabilă, precum şi a răspunsului la obiecţiunile formulate.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia Tribunalul arbitral a admis acţiunea arbitrală prin raportare la Opinia separată a expertului consilier al pârâtei la Raportul de expertiză contabilă administrat în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi nu poate fi primită, în raport de faptul că Tribunalul arbitral a obligat pârâta la plata diferenţei de preţ rezultată din executarea contractului de servicii de supervizare pe bază de rapoarte, dar a aplicat diminuarea de 10% a onorariilor experţilor cheie înlocuiţi (care nu au fost aprobaţi, dar care au fost pontaţi în perioada ianuarie- septembrie 2014).

Astfel fiind, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3586 din 12 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2021.