Revocation of fiscal warehouse authorization for missing excised alcohol stock and non-compliant video surveillance retention

Şedinţa publică din data de 12 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, anularea Deciziei nr.09.03.3014.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 169 din 10 octombrie 2018, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operaţiunilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. A. S.R.L a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că în mod nelegal, instanţa, cu superficialitate, înţelege să respingă ca neconcludente probele solicitate, motivat de faptul că:

"nu se mai poate pune în discuţie situaţia de fapt constatată în actele premergătoare şi care, în mod eronat din punct de vedere procedural şi legal, au fost contestate şi au făcut obiectul dosarului nr. x/2014, pronunţându-se sentinţa cu nr. x/19.03.2015, rămasă definitivă".

Instanţa a fost investită cu o cerere de anulare a unui act administrativ fiscal, fiind obligată să se pronunţe faţă de obiectul cererii şi să administreze probe în vederea aflării adevărului.

Instanţa a pronunţat astfel o soluţie cu aplicarea greşită a legii, respectiv a pronunţat o sentinţa nemotivată, cu încălcarea obligaţiilor prevăzute de lege în acest sens, fără a răspunde apărărilor reclamantei şi fără a le menţiona măcar în cuprinsul hotărârii.

Nu se indică în sentinţă nici măcar pe scurt considerentele invocate de reclamantă, nici o apărare şi nici probele depuse în susţinerea cererii, respectiv înscrisuri.

Cu privire la netemeinicia Deciziei contestate şi a Procesului-verbal nr. x/28.03.2014 care a stat la baza emiterii acestei Decizii, recurenta precizează faptul că societatea a mai achiziţionat un sistem video cu o stocare a imaginilor pentru un număr de 60 de zile. Achiziţionarea sistemului menţionat s-a făcut conform Facturii seria x Nr. x din data de 28.03.2014. Factura seria x 1 Nn 4777 din 29.03.2014, Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, respectiv Procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.03.2014, fapt care a fost adus la cunoştinţa DJAOV Buzău (Vama), conform Adresei nr. x/29.03.2014 prin care a solicitat de asemenea sigilarea sistemului.

Recurenta mai susţine că organele de control nu au consemnat în procesul-verbal nimic legat de modelul, seria, capacitatea sau orice altă caracteristică a sistemului de supraveghere.

Cu privire la susţinerile organelor de control referitoare la nesupravegherea rezervoarelor R10 şi R11, recurenta precizează faptul că, oricum acestea erau supravegheate video, astfel cum rezultă din documentele anexate, însă nici nu există o obligaţie legală de supraveghere a lor, faţă de următoarele aspecte: în antrepozit se află trei rezervoare de stocare a alcoolului brut, alcool etilic rafinat şi alcool tehnic. Acestea sunt supuse unei supravegheri video permanente (stocarea alcoolului). În momentul în care s-a umplut rezervorul din antrepozit conţinând alcool etilic rafinat, au fost achiziţionate rezervoarele R10 şi R11, şi s-a procedat la transvazarea alcoolului din rezervoarele de stocaj, în rezervoarele R10 şi R11, care nu se mai aflau în magazia antrepozitului, ci în exterior, acestea fiind sigilate de Biroul Vamal Buzău.

La momentul efectuării controlului, în mod eronat organele de control au reţinut că gardul împrejmuitor este fabricat din sârmă, cu porţiuni relativ mici (4-5 metri) lipsă.

În opinia recurentei, s-a apreciat în mod nereal faptul că peste 50% din perimetrul antrepozitului era împrejmuit cu gard discontinuu din sârmă, înalt de maxim un metru. Organele au reţinut în mod neconform cu realitatea faptul că accesul se putea realiza nesupravegheat prin partea din spate şi lateral, precum şi din cadrul celorlalte două antrepozite învecinate: S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L..

Susţinerea potrivit căreia antrepozitul s-ar învecina cu S.C. B. S.R.L., respectiv cu S.C. C. S.R.L. sunt neadevărate şi neconforme cu realitatea, având în vedere Planul de amplasament al corpului de proprietate cu nr. cadastral x/2005.

Se mai susţine că organele de control, în mod abuziv, au apreciat că nu deţine un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor, fata de prevederile art. 206i26 alin. (1), lit. e). din Codul fiscal. Organele de control au consemnat faptul că nu a pus la dispoziţia echipei de control fişe de magazie pentru alcool etilic rafinat, alcool brut şi alcool tehnic, precum şi pentru materia primă de bază (porumb). Cu toate acestea, organele de control au reţinut faptul că evidenţa privind producţia de alcool etilic rafinat, brut şi tehnic este ţinută pe formulare denumite "raport de producţie" care au ca ultimă dată completată 24.03.2014, deşi la data şi ora controlului, instalaţia de distilare era în stare de funcţionare/ceea ce nu este conform cu realitatea, există adrese către Boroul Vamal pentru a se prezenta spre desigilarea instalaţiei, întrucât aceasta prezenta defecţiuni.

Altfel spus, conform înscrisurilor anexate, urmare a efectuării controlului, inspectorii antifraudă au reţinut că nu utilizăm documentele financiare contabile prevăzute de OMEF 3512/2008, respectiv "fişe de magazie" pentru materii prime şi produse utilizate, respectiv rezultate în procesul de producţie din antrepozitul fiscal de la sediul societăţii.

Referitor la "fişele de magazie", despre care inspectorii antifraudă au consemnat că nu existau, recurenta precizează că acestea există, acestea au fost înfăţişate inspectorilor antifraudă, însă nu au dorit sa verifice decât câteva dintre acestea, neconsemnând nimic despre acestea în procesul-verbal, cu menţiunea că "trebuie să aplice o amendă".

În ceea ce priveşte cantităţile de alcool brut, tehnic şi rafinat, recurenta menţionează că s-au reţinut în mod eronat.

Astfel, conform Raportului de producţie depus la dosarul cauzei, se precizează în mod expres şi clar faptul că, o cantitate de 8400 kg de porumb măcinat nu a fost dată spre distilare, pe fondul unor defecţiuni existente la instalaţia de distilare (defecţiuni ce au fost aduse la cunoştinţa autorităţilor competente să ridice sigiliile, în vederea efectuări de reparaţii care se impuneau cu urgenţă.

Aceleaşi menţiuni se regăsesc şi în situaţia lunară nr. x din data de 07.04.2014 şi nr. 2434/07.04.2014 depusă la Biroul Vamal Buzău.

Analiza efectuată de organele de control este în mod vădit eronată, întrucât au avut în vedere întreaga cantitate din Fişele de magazie, dată în consum, însă nu au avut în vedere, deşi li s-a adus la cunoştinţă, faptul că nu toată "plămada" a fost dată spre consum, existând o cantitate de 8400 kg în procesul de producţie, nefiind obţinută materia primă de alcool brut din aceasta. În acest sens, cu ocazia Procesului-verbal nr. x/11.04.2014 de efectuare a stocurilor de materii prime, semifabricate şi produse finite, încheiat de Biroul Vamal Buzău, s-a reţinut faptul că există pe stoc porumb măcinat în cantitate de 600 de kg, respectiv "plămada" aproximativ 8400 de kg.

De asemenea, alcoolul tehnic faţă de care s-au manifestat "suspiciuni", recurenta arată că acestea sunt irelevante întrucât n-au avut în vedere buletinele de analiză a alcoolului rafinat din perioada în care a fost transportat în rezervoarele R10 şi R11 din cele anterioare R04 şi R05.

Cu privire la susţinerile organelor de control referitoare la stocul zero, se precizează că a introdus/reintrodus alcoolul tehnic la rafinare împreună cu alcoolul brut, prin bonuri de consum vizate de D.G.F.P. Buzău şi Biroul Vamal Buzău, din perioada de supraveghere avută timp de 4-5 ani.

În mod neîntemeiat echipa de control a apreciat că în cuprinsul documentelor puse la dispoziţie (rapoarte de producţie) se menţionează că în perioada 01.01.2014-27.03.2014, societatea a produs 70.802 litri (627.900 grade Dall) alcool brut şi 1.769 litri (16.680 grade Dall) alcool tehnic din care, prin rafinare a obţinut 4696 litri (428.300 grade Dall) alcool etilic rafinat 96,2%, stocurile de alcool brut şi alcool tehnic fiind 0 (zero). În mod eronat, s-a reţinut de asemenea şi faptul că s-a utilizat în procesul de producţie o cantitate de 28.800 kg de porumb boabe.

Astfel, organele de control au stabilit în cuprinsul Deciziei de revocare şi a Procesului-verbal nr. x/28.03.2014, respectiv în Procesul-verbal de stocuri nr. x/11.04.2014, o cantitate de alcool etilic rafinat de 43194 litri/4120823,2 grade, care nu ar corespunde Fişelor de magazie, din care rezultă o cantitate de alcool etilic rafinat de 42836 litri/4120823,2 grade.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Finanţelor - Comisia pentru Autorizarea operaţiunilor de produse supuse accizelor armonizate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că obiectul cauzei îl reprezintă anularea Deciziei nr.09.03.2014, emisă de Comisia pentru Autorizarea operaţiunilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Potrivit prevederilor art. 20626 din Codul fiscal, antrepozitarul autorizat are obligaţia de a ţine un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, de a înştiinţa autorităţile competente despre orice modificare ce intenţionează să o aducă asupra datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, cu minimum 5 zile înainte de producerea modificării, precum şi de a se conforma cerinţelor impuse prin normele metodologice.

În perioada 01.01.2014-27.03.2014 recurenta a produs 70.802 litri alcool brut şi 1.769 litri alcool tehnic din care prin rafinare a obţinut 4.696 litri alcool etilic rafinat 96,2%, stocurile de alcool brut şi alcool tehnic fiind zero. De asemenea, în aceeaşi perioadă a utilizat cantitatea de 28.800 kg porumb boabe.

Având în vedere, stocul de alcool etilic rafinat declarat la 31.12.2013 de 38.140 litri alcool pur şi cantitatea produsă în perioada de 01.01.- 27.03.2013 de 4.696 litri alcool pur, a rezultat un stoc scriptic de 42.836 litri alcool pur.

Însă, la verificarea stocurilor faptice s-a constatat o cantitate de 42.760 litri alcool etilic rafinat (96,2% concentraţie) respectiv 41.135 litri alcool pur. Din verificarea concentraţiei alcoolice cu ocazia prelevării de probe, în prezenţa reprezentantului legal al recurentei, utilizând termoalcoolmetru, a rezultat o concentraţie medie de maxim 93%.

Luând în calcul această concentraţie alcoolică a rezultat o cantitate de numai 39.339 litri alcool etilic rafinat pur, respectiv 3.497 litri alcool pur lipsă.

Aşa cum rezultă din rapoartele de producţie şi celelalte documente prezentate de recurentă echipei de control, precum şi din nota explicativă dată de administratorul societăţii, societatea a rafinat integral alcool tehnic.

Practic, stocul acestui produs la momentul efectuării controlului era zero, în condiţiile în care recurenta nu a înregistrat nici o vânzare sau altă formă de înstrăinare a acestui produs.

Înalta Curte constată că afirmaţia recurentei potrivit căreia ar fi existat fişe de magazie care atestau existenţa stocurilor scriptice este neîntemeiată, atâta vreme cât pe perioada derulării controlului, aceste fişe de magazie nu au fost puse la dispoziţia echipei de control.

De asemenea, în ceea ce priveşte sistemul de supraveghere video, actele administrative contestate relevă faptul că acesta nu a permis vizualizarea înregistrărilor decât pentru perioada 25-27 martie 2014, dar nici pentru această perioadă înregistrările nu erau complete.

Astfel, echipa de-control nu a avut posibilitatea de a verifica intrările şi ieşirile din antrepozit, accesul la contoare şi bazinele de stocare a alcoolului brut şi rafinat pe o perioadă de 30 de zile anterioare controlului, aşa cum este prevăzut la punctul 85 alin. (11) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Faţă de aceste aspecte, susţinerea recurentei în sensul că a achiziţionat un sistem nou video care stochează un număr de 60 de zile, nu este relevantă, deoarece la momentul verificării de către organele vamale, antrepozitul nu îndeplinea cerinţele stabilite prin Normele metodologice.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut faptul că societatea a încercat să acopere deficienţele constatate de echipa de control, în mod dolosiv, prin adresele olografe adresate organelor vamale care au însă o dată ulterioară controlului.

De asemenea, instanţa de fond în mod corect a constatat legalitatea actelor administrative contestate şi din perspectiva lipsei porţiunii împrejmuite în mod real şi eficient a antrepozitului.

Prin urmare, temeinic şi legal s-a reţinut că recurenta-reclamantă nu a respectat dispoziţiile legale care reglementează funcţionarea antrepozitului fiscal, existând suspiciunea rezonabilă că alcoolul sustras a ajuns pe piaţa neagră, generând profit nefiscalizat, şi, implicit, aducând prejudicii însemnate bugetului consolidat al statului.

Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 169 din 10 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2021.