Exceptional working conditions classification: validity of renewed permit and prohibition of extension beyond employer-assumed term under GO 1014/2015
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the appellate court's decision that rejected the union's claim, thereby affirming the Labor Inspectorate’s refusal to renew the classification of specific jobs as "exceptional working conditions" for the 2017 period. The dispute involved a trade union challenging an administrative address that denied the renewal of an "exceptional working conditions" permit originally issued to the employer until December 31, 2016, arguing that the decision discriminated against employees compared to those at a competitor firm and that the original permit should have been extended. The court held that under Government Order No. 1014/2015, the employer had expressly chosen a one-year validity period for the initial permit to implement safety measures, and the regulations explicitly prohibited extending the permit beyond the employer-assumed term or after its expiration, meaning the permit ceased to be applicable once the deadline passed; consequently, the comparison with the competitor, who had requested a longer initial validity period, did not establish illegal discrimination, and the administrative refusal was legally justified.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Exceptional working conditions classification: validity of renewed permit and prohibition of extension beyond employer-assumed term under GO 1014/2015: Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 martie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Vâlcea şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa nr. 1096/21.06.2018, reclamantul Sindicatul Liber din cadrul A. S.A., pentru membrii săi: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. Şi JJ. a solicitat, în contradictoriu cu pe pârâta Inspecţia Muncii, obligarea acesteia la reînnoirea Avizului nr. x/18.04.2016, de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru anul 2017 şi revocarea Adresei nr. x/19.06.2017, prin care s-a refuzat reînnoirea avizului.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 135 din 26 noiembrie 2018, a respins acţiunea formulată de reclamant pentru membrii săi de sindicat în contradictoriu cu pârârţii Inspecţia Muncii şi Societatea A. S.A. LL., ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber din cadrul S.C. A. S.A., reprezentat prin preşedinte MM. pentru: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. şi JJ., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a reluat situaţia de fapt expusă şi în faţa primei instanţe şi a arătat, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a înlăturat susţinerile reclamanţilor, salariaţi ai S.C. A. S.A. LL., în sensul că ar fi discriminaţi în raport cu salariaţii S.C. CET Govora S.A., deşi lucrează în aceleaşi condiţii, doar pe considerentul că unitatea acestora nu a solicitat reînnoirea avizului până la data de 31 decembriue 2018, conform art. 4 din H.G. nr. 1014/2015, de încadrare în condiţii deosebite de muncă, la fel ca cealaltă unitate.
Aşa fiind, a apreciat că prima instanţă a aplicat greşit prevederile legale în materie şi a interpretat eronat probele administrate în cauză.
Astfel, în mod greşit prima instanţă a reţinut că angajatorul - Societatea A. nu ar fi solicitat prelungirea avizului, contrar solicitării exprese prin Adresa nr. x/30.03.2017, prin care s-a cerut reînnoirea/prelungirea avizului acordat doar până în luna decembrie 2016, tocmai pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile care sa conducă la desfăşurarea activităţii salariaţilor în condiţii normale de lucru, ci s-au perpetuat condiţiile deosebite existente şi anterior.
Totodată, a considerat că susţinerea primei instanţe că nu există posibilitatea prelungirii avizului în H.G. nr. 1014/2015 este contrară chiar prevederilor acestei hotarâri, care arată metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de munca în condiţii deosebite, în care se prevede expres faptul că avizele pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin această hotarâre, specifîcîndu-se expres doar că perioada de valabilitate a avizelor reînnote nu poate depăşi data de 31 decembrie 2918, or, reînnoirea a fost solicitată pentru anul 2017, încadrându-se în termenul fixat prin hotarire.
De asemenea, nu corespunde realităţii susţinerea primei instanţe, potrivit căreia unitatea şi-ar fi îndeplinit condiţiile ce i-au fost impuse anterior prin avizul acordat, dovadă fiind probele administrate constând în înscrisuri şi expertiza tehnică extrajudiciară.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
4. Apărarea intimatilor-pârâţi
Prin întâmpinări, intimatele-pârâte Inspecţia Muncii şi Societatea A. S.A. LL. au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant, pentru membrii săi de sindicat, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea adresei nr. x/2017 şi obligarea autorităţii publice pârâte la reînnoirea Avizului nr. x/18.04.2016, de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru anul 2017.
Curtea de apel a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.
Intanţa de control judiciar reţine că prin Avizul nr. x/18.04.2016, solicitat de către angajator, s-a obţinut încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite până la data de 31.12.2016, în temeiul H.G. nr. 1014/2015.
Prin H.G. nr. 1104/2015 s-a prevăzut metodologia de reînnoire a avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, stabilindu-se că începând cu data de 01.01.2016 avizele de încadrare a locurilor de muncă valabile până la data de 31.12.2015 pot fi reînnoite prin prezenta hotărâre, iar perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăşi data de 31.12.2018.
Angajatorul A. S.A. a solicitat, în baza H.G. nr. 1014/2015, reînnoirea avizului cu termen de valabilitate 31.12.2016, acesta fiind termenul asumat de unitate pentru îndeplinirea măsurilor cuprinse în planul de prevenire şi protecţie întocmit pentru îmbunătăţirea nivelului securităţii în muncă şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor.
Astfel, angajatorul şi-a stabilit perioada de timp de un an pe care a apreciat-o necesară pentru îndeplinirea măsurilor în vederea normalizării locurilor de muncă.
Prin Adresa nr. x/19.06.2017 s-a prevăzut că, în urma analizei solicitării angajatorului A. S.A., de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru anul 2017, Comisia nu poate acorda prelungirea avizului obţinut, întrucât termenul de valabilitate al avizului de 31.12.2016 a fost acordat în concordanţă cu termenul asumat de angajator pentru îndeplinirea măsurilor cuprinse în planul de prevenire, iar H.G. nr. 1014/2015 nu prevede modalitatea legală de prelungire a avizului.
Art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 1014/2015 prevede că avizele reînnoite îşi încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire în situaţia în care îndeplinirea măsurilor se realizează înainte de expirarea termenului asumat de unitate sau, după caz, la expirarea termenului asumat de unitate în situaţia în care măsurile nu sunt îndeplinite înainte de expirarea termenului asumat de angajator, care nu putea depăşi 31.12.2018.
Prin urmare, în raport cu prevederile legale menţionate, se reţine că în mod corect autoritatea pârâtă a respins cererea angajatorului de prelungire a avizului nr. x/18.04.2016, întrucât acesta a fost emis pe o perioadă de un an la solicitarea angajatorului, încetându-şi valabilitatea la data expirării termenului prevăzut la art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015, respectiv 31.12.2016, termen ales de angajator.
Aşadar, H.G. nr. 1014/30.12.2015 acordă posibilitatea angajatorului să solicite reînnoirea avizelor pe o perioadă de maxim 3 ani, iar la împlinirea termenului ales de angajator metodologia nu prevede posibilitatea prelungirii respectivului aviz tocmai pentru că angajatorul însuşi a stabilit perioada pentru care înţelege să solicite reînnoirea respectivului aviz.
Altfel spus, prin actul normativ s-a stabilit punctual şi fără echivoc faptul că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, deţinut de angajator la 31.12,2015, poate fi făcută o singură dată, valabilitatea perioadei pentru care este acordat avizul fiind de maxim 3 ani.
În aceste condiţii, nu pot fi primite argumentele privind discriminarea invocată în raport cu angajaţii CET Govora S.A., care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, având în vedere că acest angajator a solicitat în baza H.G. nr. 1014/2015 emiterea unui aviz cu valabilitatea până la 31.12.2018, în timp ce angajatorul A. S.A. a solicitat emiterea unui aviz valabil până la 31.12.2016, considerând că termenul de un an este suficient pentru realizarea măsurilor în vederea normalizării condiţiilor de muncă.
De altfel, contrar susţinerilor recurentului, se constată că angajatorul nu a depus dovezi în susţinerea pretenţiei reclamantului NN. din cadrul A. S.A. şi nici nu a afirmat că după implementarea măsurilor în vederea normalizării condiţiilor de muncă se mai impune încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, cum corect a sesizat şi judecătorul fondului.
Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul Sindicatul Liber din cadrul S.C. A. S.A., reprezentat prin preşedinte MM. pentru: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R.
Cristian, S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. şi JJ. împotriva sentinţei nr. 135 din 26 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.