Timeliness of judicial challenge to tax inspection decision: conflict between specific 15-working-day deadline in special tax control law and general administrative jurisdiction terms.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's decision that dismissed the claim as time-barred. The dispute involved a public research institute challenging a tax inspection report and the subsequent administrative decision rejecting its objection, which imposed a liability of approximately 1.6 million RON; the core legal issue was whether the applicable deadline to file the judicial action was the 30-day general term under the new Administrative Justice Law or the 15-working-day specific term referenced in the former procedural framework. Relying on the principle that *specialia generalibus derogant*, the Court held that the specific 15-working-day deadline mandated by the prior emergency ordinance remained applicable despite the abrogation of the old administrative law, as the general reference in the new law did not override the specific procedural rule lacking a corresponding provision in the previous statute.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Timeliness of judicial challenge to tax inspection decision: conflict between specific 15-working-day deadline in special tax control law and general administrative jurisdiction terms: Conform art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, împotriva deciziei emise în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de inspecţie se poate formula acţiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conform Legii nr. 29/1990.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 martie 2021
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă-complet specializat de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.05.2018, reclamantul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, anularea Procesului-verbal de inspecţie nr. x/08.11.2017 întocmit de Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară - Compartimentul Argeş şi, pe cale de consecinţă, să se constate că nu datorează obligaţiile bugetare stabilite în sarcina sa, în sumă de 1.600.633,00 RON şi accesorii aferente, stabilite la măsura nr. 2 din actul de control.
Ulterior, reclamanta a formulat cerere adiţională prin care a lărgit cadrul procesual, precizând că înţelege să cheme în judecată DGRFP Ploieşti-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, DGRFP Ploieşti-Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară şi DGRFP Ploieşti-Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară Biroul Argeş-Teleorman-Compartimentul Argeş, precizând că solicită şi anularea Deciziei nr. 74/12.01.2018 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal de inspecţie nr. x/08.11.2017.
Prin sentinţa nr. 983 din 2 noiembrie 2018, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
1.2. Soluţia primei instanţe
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 12.11.2018.
Prin sentinţa nr. 142 din 7 decembrie 2018, Curtea a admis excepţia tardivităţii acţiunii, invocată prin întâmpinarea pârâtei DGRFP Ploieşti-AJFP Argeş.
A respins, ca tardivă, acţiunea astfel cum a fost modificată prin cererea adiţională de reclamantă, având ca obiect anularea Procesului-verbal de inspecţie nr. x/08.11.2017.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul Institutul de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă Piteşti-Mărăcineni a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate, respingerea excepţiei tardivităţii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
A apreciat recurentul-reclamant că hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Conform art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, împotriva deciziei emise în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de inspecţie se poate formula acţiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conform Legii nr. 29/1990.
Legea nr. 29/1990 a fost abrogată prin Legea nr. 554/2004, fiind, astfel, aplicabile dispoziţiile art. 11 din această lege.
A formulat contestaţie împotriva procesului-verbal nr. x/08.11.2017 în termen legal şi împotriva Deciziei nr. 74/12.01.2018 tot în termenul legal prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Prin art. 3 din Decizia nr. 74/12.01.2018 se prevede că se poate formula acţiune conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel, în aceste condiţii, s-a raportat la termenul prevăzut de această lege.
3. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4. Decizia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neputându-se reţine că instanţa de fond ar fi încălcat sau aplicat greşit dispoziţiile de drept material.
4.1. Se constată că, în cauză, este în discuţie un termen de procedură, stabilit de legiuitor în procedura contestării procesului-verbal de inspecţie, procedură ce cuprinde o etapă administrativă, constând în atacarea procesului-verbal de inspecţie, şi soluţionarea acesteia prin decizie, şi o etapă în faţa instanţei de judecată, în care se contestă respectiva decizie, în cazul respingerii contestaţiei.
Potrivit art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, astfel cum era în vigoare în perioada de referinţă,
"(8) În cazul în care în urma inspecţiei efectuate se constată abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi proces-verbal de inspecţie. Împotriva procesului-verbal de inspecţie se poate formula contestaţie în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării acestuia. Contestaţia se va depune la structura care a efectuat inspecţia. Contestaţiile vor fi soluţionate prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării. Decizia este definitivă. Dacă prin soluţionare contestaţia a fost respinsă, procesul-verbal de inspecţie devine titlu executoriu şi va fi transmis spre executare organului fiscal în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul contestatorul. Împotriva deciziei se poate formula acţiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, la curtea de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.".
Înalta Curte nu poate primi susţinerile recurentului-reclamant, în sensul că, de vreme ce Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ a fost abrogată prin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ar fi fost incident termenul de formulare a acţiunii prevăzut de art. 11 din această din urmă lege.
După cum reiese din dispoziţiile art. 22 alin. (8) anterior citate, legiuitorul a prevăzut că se poate formula acţiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Însă, termenul de 15 zile lucrătoare nu avea un corespondent în prevederile Legii nr. 29/1990 abrogate prin Legea nr. 554/2004, pentru a se putea reţine că ar fi fost aplicabil termenul de formulare a acţiunii prevăzut de Legea contenciosului administrativ.
Dispoziţiile legii abrogate au prevăzut un termen de 30 de zile pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ, termen care curgea fie de la data comunicării soluţiei date asupra contestaţiei administrative, fie de la expirarea termenului de 30 de zile în care autoritatea ar fi trebuit să soluţioneze contestaţia administrativă.
Niciunde în cuprinsul Legii nr. 29/1990 nu a fost prevăzut un termen de 15 zile lucrătoare pentru îndeplinirea vreunui act de procedură. Singurul termen de 15 zile (fără a se folosi noţiunea de "zile lucrătoare") prevăzut de această lege reglementa termenul pentru formularea recursului împotriva hotărârii instanţei de judecată prin care era soluţionată acţiunea în contencios administrativ.
Astfel, trimiterea la dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nu privea şi termenul de sesizare a instanţei, ci regulile contenciosului administrativ referitoare la procedura de judecată.
4.2. Potrivit principiului specialia generalibus derogant, norma specială este cea care derogă de la norma generală, iar o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o norma specială. Înlăturarea de la aplicare a legii generale ori de câte ori există o dispoziţie specială într-o materie dată, nu trebuie să fie expresă, fiind de la sine înţeleasă.
Prin urmare, contrar alegaţiilor recurentului-reclamant, termenul pentru formularea acţiunii împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva procesului-verbal de inspecţie prevăzut de O.G. nr. 119/1999, în vigoare în perioada analizată, de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, este un termen de procedură special, care derogă de la termenele generale prevăzute de Legea contenciosului administrativ, indiferent că ar fi vorba despre Legea nr. 29/1990 sau Legea nr. 554/2004.
De altfel, potrivit art. 29 din Legea nr. 554/2004, "Ori de câte ori într-o lege specială anterioară prezentei legi se face trimitere la Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanţa de contencios administrativ, trimiterea se va socoti făcută la dispoziţiile corespunzătoare din prezenta lege.".
Or, după cum s-a reţinut anterior, termenul de 15 zile lucrătoare pentru formularea acţiunii împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva procesului-verbal de inspecţie nu avea niciun corespondent în dispoziţiile Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ şi fiscal, pentru a se putea reţine incidenţa termenului corespunzător din Legea nr. 554/2004.
4.3. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni împotriva sentinţei nr. 142 din 7 decembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.