Recalculation of judicial salaries by the Ministry of Justice: Mootness due to subsequent orders and lack of passive standing for back pay

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată, la data de 29.01.2018, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea parţială a Ordinului nr. 1490/C/2017 emis de pârât, în ceea ce îi priveşte pe fiecare dintre reclamanţi, cu obligarea pârâtului la emiterea de noi ordine de salarizare, individuale, prin care să recalculeze indemnizaţiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, prin care să recalculeze indemnizaţiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.12.2015 şi până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin sentinţa nr. 167 din 9 octombrie 2018, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia rămânerii fără obiect a cauzei, invocată de pârât.

A admis cererea formulată de reclamanţi, a anulat parţial Ordinul nr. 1490/C/2017 şi a obligat pârâtul la emiterea de noi ordine de salarizare în ce-i priveşte pe reclamanţi prin care să se recalculeze indemnizaţiile de încadrare potrivit Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 până la 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, iar, începând cu 01.12.2015 până la 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405, majorată cu 10% potrivit Legii 293/2015.

A obligat pârâtul la acordarea diferenţelor salariale începând cu 09.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, suma ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare, până la data plăţii efective.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea în tot a sentinţei recurate şi respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect.

A arătat recurentul că, deşi instanţa de fond a reţinut emiterea OMJ nr. 2066/C/2018 prin care s-au stabilit indemnizaţiile intimaţilor-reclamanţi în funcţie de o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată prin acţiune, a apreciat că, la momentul pronunţării hotărârii, 09.11.2018, acest ordin nu a anulat sau revocat OMJ nr. 1490/C/2017, că nu au fost emise ordine individuale de salarizare că şi nu au fost plătite drepturile aferente perioadei 09.04.2015-30.06.2018.

Însă, prin OMJ nr. 2066/C/2018 nu se putea revoca OMJ nr. 1490/C/2017 întrucât acesta intrase în circuitul civil şi a produs efecte juridice. Pe de altă parte, OMJ nr. 2066/C/2018 nu a fost emis urmare a constatării nelegalităţii OMJ nr. 1490/C/2017, ci ca urmare a emiterii Ordinului nr. 75/15.03.2018 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La art. 3 din OMJ nr. 2066/C/2018 se prevede că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

OMJ nr. 2066/C/2018 a fost pus în executare, intimaţii-reclamanţi primind deja salariile majorate pentru luna iulie 2018, corespunzător valorii de referinţă sectorială de 463,5 RON, fiind emise şi ordine individuale. Astfel, prin OMJ nr. 3072/C/07.08.2018 s-au stabilit drepturile salariale individuale ale intimaţilor-reclamanţi potrivit art. 4 din OMJ nr. 2066/C/2018.

Astfel, Ministerul Justiţiei a adus la îndeplinire obligaţiile stabilite prin OMJ nr. 2066/C/2018, însă, cu privire la plata drepturilor băneşti pentru perioada lucrată în intervalul 09.04.2015-30.06.2018, se pune problema raportului juridic de drept financiar stabilit între ordonatorii de credite, ceea ce depăşeşte cadrul procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată.

Intimaţii-reclamanţi nu sunt implicaţi în raporturile financiare existente între ordonatorii de credite de diferite niveluri, motiv pentru care nu sunt titulari de drepturi şi obligaţii în plan financiar pentru a solicita îndeplinirea obligaţiilor ce revin părţilor ca autorităţi publice.

Calitatea de ordonator de credite şi debitor al plăţii drepturilor băneşti pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, respectiv calitatea eliberării din funcţie, se regăseşte la nivelul angajatorului Tribunalul Bucureşti, faţă de care intimaţii-reclamanţi s-au aflat în raporturi de serviciu.

În dovedirea susţinerilor sale, recurentul-pârât a depus OMJ nr. 2066/2018 şi OMJ nr. 3072/C/07.08.2018 şi anexele acestuia.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere susţinerile recurentului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul Ministerului Justiţiei este fondat.

4.1. Instanţa de control judiciar găseşte întemeiată critica din recurs referitoare la obligarea Ministerului Justiţiei la plata diferenţelor dintre drepturile salariale recalculate, începând cu data de 09.04.2015.

Prima instanţă, consecutiv obligaţiei instituite în sarcina pârâtului Ministerul Justiţiei de a emite noi ordine de încadrare salarială pentru reclamanţi, l-a obligat şi la plata diferenţelor salariale rezultate.

Această dispoziţie, însă, va fi înlăturată, pentru că se justifică numai prin prisma calităţii recurentului Ministerul Justiţiei de ordonator principal de credite.

Or, potrivit celor statuate în Decizia nr. 13/2016, pronunţată într-un recurs în interesul legii (aplicabilă mutatis mutandis în cauza de faţă) şi a dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 304/2004 se poate concluziona că, în privinţa acestei cereri, Ministerul Justiţiei nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titular al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii.

4.2. În ceea ce priveşte aspectele invocate de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei referitoare la rămânerea fără obiect a cererii de obligare a sa la emiterea unor noi ordine de recalculare a drepturilor salariale, Înalta Curte constată că, la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 2066/C/2018, iar, la data de 07.08.2018 a fost emis OMJ nr. 3072/C/2018 prin care au fost stabilite drepturile salariale individuale ale reclamanţilor.

După cum a susţinut şi recurentul, prin art. 1 al OMJ nr. 2066/C/2018, s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin, s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Prin OMJ nr. 3072/C/07.08.2018, s-a stabilit că, începând cu data 01.07.2018, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti prevăzuţi în Anexele 1-1056 la prezentul ordin beneficiază de drepturile salariale menţionate în anexa corespunzătoare fiecărui judecător.

Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluţionării cauzei, la data de 24.05.2018, şi, respectiv 07.08.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a răspuns pretenţiilor intimaţilor-reclamanţi în ceea ce priveşte emiterea ordinelor de recalculare a drepturilor salariale, acest capăt de cerere a rămas fără obiect.

4.3. Faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului Ministerul Justiţiei, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la emiterea unor ordinului de recalculare a drepturilor salariale, ca rămas fără obiect, şi va respinge capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 167 din 9 octombrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului de recalculare a drepturilor salariale, ca rămas fără obiect.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la acordarea diferenţelor salariale, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.