Insurance guarantee claims: unexplained rejection of repair costs due to insufficient administrative motivation

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.02.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea parţială a Deciziei nr. 2163/13.10.2016 şi obligarea pârâtului la plata diferenţei de sumă neacceptate la plată, respectiv 1.586,12 RON reprezentând diferenţa dintre contravaloarea reparaţiei efectuate la autoturismul cu numărul x.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4899 din 27 noiembrie 2018, Curtea a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 2163/13.10.2016, în parte, în ceea ce priveşte diferenţa de sumă neacceptată la plată.

A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.586,12 RON.

A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.717,61 RON, cheltuieli de judecată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulate şi menţinerea în întregime a Deciziei nr. 2163/13.10.2016, cu cheltuieli de judecată.

După ce a prezentat situaţia de fapt, recurentul-pârât a susţinut că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit legea.

Instanţa de fond în mod eronat nu a luat în considerare faptul că Decizia nr. 2163/13.10.2016, prin raportare la art. 41 şi 42 din Norma ASF 23/2014, a respins suma de 161,16 RON motivat de faptul că nu a fost constatată, nejustificându-se a fi acordată. Apărările din cuprinsul întâmpinării şi prin cel al concluziilor scrise depuse la fond au fost formulate în raport cu contestaţia formulată şi cu probatoriul administrativ în cauză, având la bază Decizia nr. 2163/13.10.2016.

Un al doilea aspect priveşte faptul că suma de 161,16 RON, semnificând diverse piese mici neconstatate, a fost respinsă tocmai pentru că acestea nu au fost cuprinse în procesul-verbal de constatare/de reconstatare şi nici cu ocazia efectuării expertizei tehnice nu a fost indicată fiecare piesă "măruntă" cu preţul aferent. Procesul-verbal de constatare a avariilor a fost semnat de intimatul-reclamant fără obiecţiuni.

Diversele piese mici reprezintă 2% din totalul contravalorii pieselor şi, pe cale de consecinţă, acestea nu reprezintă piese avariate efectiv, ci doar un procent aplicat de unitatea service.

Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere Raportul de expertiză, care enumeră la ce fel de piese ar putea să se refere procentul de 2, fără a ţine seama, totuşi, de răspunsul la obiecţiuni prin care, referitor la valoarea de 2% piese mici, expertul nu răspuns dacă un deviz de reparaţie poate sau nu să fie generat fără acest procent.

A mai arătat recurentul-pârât, în ceea ce priveşte suma de 1.424,96 RON, semnificând diferenţa contravalorii reperului tehnologic-parbriz, înlocuit, că instanţa de fond în mod eronat a stabilit situaţia de fapt, şi anume că FGA a precizat că pe vehicul a fost montat un parbriz original şi că cel avariat fusese B.. În realitate, a fost montat un parbriz B. şi a fost facturat un parbriz original, iar prin raportul de expertiză s-a ajuns la o valoare a unui parbriz B., la nivelul anului 2018, mai mare chiar decât valoarea unui parbriz original.

Instanţa de fond nu a avut în vedere apărările sale, în sensul că nu s-a solicitat copia documentului prin care a fost achiziţionat parbrizul original, care a fost facturat, deşi s-a montat un parbriz B..

A mai arătat, în faţa primei instanţe, că în mod nelegal expertul a solicitat o ofertă actualizată în 2018, deşi prin răspunsul la obiecţiuni a precizat că a ajustat această sumă, iar în devizul întocmit, la rubrica preţ, a fost introdus manual de către expert valoarea din ofertă, de 1.538,00 RON. De asemenea, în concluziile scrise, a invocat faptul că expertul în mod eronat a invocat dispoziţiile art. 51 alin. (5) din Norma 23/2014, abrogate, în condiţiile în care acestea nu au fost incidente în soluţionarea cererii de plată şi în dosarul de daună.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.1. Recurentul-pârât, circumscris acestui motiv de casare, a invocat aspecte de fapt şi chestiuni legate de administrarea probatoriului, a criticat cele reţinute de expert şi modalitatea de efectuare a raportului de expertiză.

În primul rând, instanţa de control judiciar reţine că motivarea unui act administrativ urmăreşte o dublă finalitate, îndeplineşte, în primul rând, o funcţie de transparenţă în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat şi, în al doilea rând, permite instanţei să realizeze controlul său jurisdicţional.

În cauză, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin Decizia nr. 2163/13.10.2016, a reţinut că, în conformitate cu art. 41 şi 42 din Norma ASF nr. 23/2014, nu se justifică acordarea sumei de 1.586,12 RON, fără a motiva în niciun fel această apreciere.

Or, obiectivul motivării actului administrativ este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.

Astfel, motivarea actului administrativ permite reconstituirea raţionamentului efectuat de emitentul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia şi trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului, neputând fi prezentată în faţa instanţei, prin întâmpinarea formulată sau prin concluziile scrise.

4.2. În raport cu această situaţie de fapt, instanţa de fond a apreciat relevantă şi a administrat proba cu expertiză tehnică în specialitatea auto.

Conţinutul raportului de expertiză tehnică auto întocmit în cauză a infirmat Decizia nr. 2163/13.10.2016, care respins parţial cererea de plată formulată de intimatul-reclamant A..

Prin raport, s-a reţinut că procentul privind piesele mărunte, de 2%, este introdus automat de programul C., iar parbrizul înlocuit a fost de aceeaşi marcă cu cel avariat.

Potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Norma ASF nr. 21/2014, cuantumul pagubei se stabileşte luând în calcul preţurile practicate de către unităţile de specialitate şi cuprinde costul reparaţiilor părţilor componente, costul pieselor avariate ori costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuieli pentru materiale.

Înalta Curte reţine că, în cadrul probei cu expertiza tehnică auto administrate la fond, a fost efectuat calculul privind valoarea de reparaţie, iar instanţa a validat raţionamentul expertului judiciar, reţinând şi răspunsul expertului la obiecţiunile formulate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Faţă de aceste aspecte, se constată că alegaţiile formulate de recurentul-pârât prin cererea de recurs, referitoare la cota de 2% privind piesele mărunte şi la parbrizul înlocuit, privesc temeinicia aprecierilor instanţei de fond şi interpretarea probatoriului administrat, nefiind apte a demonstra nelegalitatea hotărârii recurate.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 4899 din 27 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.