EU funding irregularities challenge barred by prescription; appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 02.08.2017, pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. x/2017, reclamanta Întreprindere Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, suspendarea executării Somaţiei x/2017/1674 şi a Titlului executoriu x/11.07.2017 emise de intimată şi anularea ca netemeinice şi nelegale a actelor de executare silită.

La data de 07.12.2017, reclamanta Întreprindere Individuală A. a formulat cerere adiţională, precizatoare şi modificatoare prin care a arătat că înţelege să se judece şi cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 4 Sud-Vest Craiova si Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Olt, solicitând şi anularea, ca netemeinice şi nelegale, a actelor administrative: procesul-verbal de constatare a neregulilor din 27.12.2016 întocmit de Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 4 Sud-Vest Craiova şi Deciziei (fara număr) de soluţionare a contestaţiei din 18.01.2017 a Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, comunicata în 15.02.2017, ambele întocmite în cazul finanţării acordate Intreprindere Individuala A. de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, cu consecinţa repunerii părţilor in situaţia anterioara.

1.2. Prin încheierea de şedinţă din data de 09.02.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2017 s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect contestarea procesului-verbal de constatare a neregulilor din 27.12.2016 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei reclamantei din data de 18.01.2017 şi constituirea unui dosar distinct, nr. x/2018

Prin cererea formulată la data de 07.12.2017 în dosarul nr. x/2017, reclamanta a solicitat anularea ca netemeinice si nelegale a actelor administrative: procesul-verbal de constatare a neregulilor din 27.12.2016 întocmit de Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 4 Sud-Vest Craiova si a Deciziei de soluţionare a contestaţiei din 18.01.2017 a Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, comunicată în 15.02.2017.

1.3. Prin sentinţa nr. 1597 de la 30 martie 2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 10.05.2018, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa nr. 703 de la 10 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, în esenţă, fiind reţinut faptul că reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 3391/09.02.2017 emise de o autoritate publică centrală, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 22.10.2018, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 524 din 23 noiembrie 2018, Curtea a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale prin întâmpinare şi a respins acţiunea reclamantei.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Întreprindere Individuală A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, respingerea excepţiei dreptului material la acţiune şi trimiterea cauzei primei instanţe pentru judecată pe fondul cauzei.

2.1. A susţinut recurenta că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi art. 2359 alin. (2) teza a II-a din C. civ.

A arătat că data formulării cererii iniţiale a fost la 02.08.2017 (2018 a menţionat eronat recurenta), înăuntrul termenului de 6 luni, care se împlinea cel mai devreme la 15.08.2017 (2018 a menţionat, din nou, recurenta).

În cauză, cererea completatoare, înregistrată la 07.12.2017, a fost formulată în temeiul art. 204 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul nedistingând în niciun fel asupra obiectului pe care îl are cererea iniţială şi nici asupra aspectului că cea adiţională ar trebui să împărtăşească acelaşi obiect ori temei de fapt ori de drept.

De asemenea, o cererea adiţională sau completatoare, făcută până la primul termen la care este legal citat, face parte din cererea iniţială, urmând să fie privite ca un întreg, iar nu ca cereri distincte.

2.2. A mai precizat recurenta-reclamantă că, anterior cererii la care se face referire în considerente, a depus la Tribunalul Olt, secţia de contencios administrativ şi fiscal o cerere între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2017, ulterior anulată ca netimbrată prin încheierea nr. 108 din 8 august 2017.

Conform art. 2539 alin. (2) teza a II-a C. civ., "Prescripţia nu este întreruptă dacă (...) cererea a fost (...) anulată" cu excepţia cazului în care "reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă".

Din actele dosarului, ca şi din cele ale Dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Olt, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cererea adiţională reţinută prin sentinţa recurată este înregistrată la 07.12.2017, în interiorul celor 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă prin Încheierea finală nr. 45 din 27 septembrie 2017 a Tribunalului Olt.

Astfel, având în vedere întreruperea termenului de prescripţie, conform art. 2539 alin. (2) teaza a II-a C. civ., cererea modificatoare este formulată în termen, impunându-se respingerea excepţiei prescripţiei.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că prima instanţă ar fi încălcat sau aplicat greşit normele de drept material.

4.1. După cum s-a consemnat la pct. 1 al prezentei decizii, recurenta-reclamantă a formulat, iniţial, la data de 02.08.2017, contestaţie la executare, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, sub nr. x/2017.

Sunt lipsite de relevanţă aprecierile recurentei, în sensul că legiuitorul nu distinge asupra obiectului cererii adiţionale, pentru că cererea sa de anulare a actelor emise de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale nu are niciun element de conexitate cu cererea iniţială, neputându-se reţine că cea de-a doua cerere ar "dezvolta-o" pe cea dintâi.

În concret, în prezenta cauză, faţă de acţiunea introductivă de instanţă, formularea, la data de 07.12.2017, în cadrul aceluiaşi dosar, a unei noi cereri, în baza unui nou temei juridic care presupunea o procedură specială de contestare (O.U.G. nr. 66/2011, respectiv Legea nr. 554/2004) în faţa unei alte instanţe de judecată (instanţa de contencios administrativ şi fiscal), prin care a înţeles să cheme în judecată alţi pârâţi (Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 4 Sud-Vest Craiova şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Olt), nu poate avea valenţele juridice invocate de recurenta-reclamantă, şi anume a se considera că cererile ar trebui privite ca un întreg, ci această cerere nu este altceva decât o nouă cerere de chemare în judecată.

De altfel, instanţa sesizată cu cererea modificatoare a hotărât disjungerea acesteia şi înaintarea instanţei competente material spre soluţionare.

Deci, după cum corect a apreciat instanţa de fond, recurenta-reclamantă nu se poate prevala, în combaterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, de data formulării contestaţiei la executare în faţa Judecătoriei Slatina.

4.2. Nu pot fi avute în vedere nici alegaţiile recurentei-reclamante, privind interpretarea greşită de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 2539 C. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere efectele principiul legalităţii căilor de atac, reţine Înalta Curte că judecarea cererii de recurs are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate, iar invocarea omisso medio a unor noi motive, neaduse în atenţia primei instanţe, nu este permisă.

În contextul în care un atare motiv de nelegalitate este invocat pentru prima dată în instanţa de recurs, sub acest aspect devin aplicabile dispoziţiile art. 494 rap. la art. 478 alin. (3) C. proc. civ., fiind inadmisibilă critica la adresa legalităţii sentinţei primei instanţe pentru acest motiv.

Astfel, întrucât argumentele din cererea de recurs, referitoare la dispoziţiile art. 2539 C. civ., nu au fost supuse dezbaterii şi unei dezlegări proprii a primei instanţe, nu poate fi analizată direct de instanţa de control judiciar incidenţa cazului de întrerupere a termenului de prescripţie avut în vedere de art. 2539 alin. (2) teza a II-a C. civ.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Întreprindere Individuală A. împotriva sentinţei nr. 524 din 23 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.