Late appeal due to misdirected filing; error in identifying appellate court does not justify reinstatement into time limits

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată la data de 30.09.2016 pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2016, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 309 din 22.04.2016 emisa de DGRFP Galaţi, privind soluţionarea contestaţiei fiscale prealabile formulate şi anularea Deciziei de impunere nr. x din data de 05.02.2016 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x încheiat la data de 05.02.2016, întocmite de organele de inspecţie fiscală din cadrul Activităţii de Inspecţie Fiscală, respectiv - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea în baza cărora s-au stabilit obligaţii suplimentare de plată în cuantum de 1.510.030 RON, stabilite nelegal în sarcina reclamantei.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 282/CA din 21 decembrie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. Sat Vacanţă Gura Portiţei S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi ANAF - DGRFP Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, a dispus anularea deciziei nr. 309/22.04.2016 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, a dispus anularea deciziei de impunere nr. x/05.02.2016 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x din 05.02.2016 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea şi obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 5.743 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 282/CA din 21 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs, pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea.

Cererea de recurs a fost expediată iniţial la Curtea de Apel Galaţi, iar odată cu reexpedierea acesteia către Curtea de Apel Constanţa, recurentele-pârâte au solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului.

4. Apărările formulate

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-reclamantă a solicitat respingerea cererii de repunere în termen şi a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului, solicitând şi constatarea decăderii recurentelor-pârâte din termenul de exercitare a căii de atac.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs şi excepţia tardivităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat peste termenul legal, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte reţine că, astfel cum rezultă din actele dosarului, cererea de recurs a fost expediată atât prin fax, precum şi prin serviciul poştal la Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, altă instanţă decât cea care a pronunţat sentinţa recurată, respectiv Curtea de Apel Constanţa.

Oficiul Poştal Galaţi nu a putut realiza expedierea, returnând corespondenţa autorităţii recurente cu menţiunea "destinatar necunoscut la adresa indicată".

Ulterior, cererea de recurs a fost reexpediată de către Direcţia Generală a Finanţelor publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea la Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, aceasta fiind înregistrată la data de 12 iunie 2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 490 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii".

Dispoziţiile art. 490 alin. (1) din C. proc. civ. sunt relevante din perspectiva faptului că autoritatea recurentă trebuia să cunoască instanţa la care era obligată, potrivit legii, să depună cererea de recurs.

În dispozitivul sentinţei recurate sunt indicate calea de atac, termenul de exercitare a acesteia, precum şi instanţa la care urmează a se depune recursul, respectiv Curtea de Apel Constanţa.

Or, astfel cum rezultă din actele dosarului, expedierea cererii de recurs nu s-a putut realiza nici la instanţa greşit indicată atât în cererea de recurs, precum şi pe plicul conţinând corespondenţa, adică la Curtea de Apel Galaţi, fiind returnată destinatarului.

Potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".

Or, în speţă, recurentele-pârâte invocă ca motiv temeinic justificat, o eroare materială, reprezentată de indicarea greşită a instanţei la care trebuia înregistrată cererea de recurs, greşeala fiind săvârşită de propriul funcţionar al autorităţii. Prin urmare, recurentele îşi invocă propria culpă în justificarea cererii de repunere în termen, această argumentare neputând întruni ipoteza textului procedural citat mai sus.

Prin urmare, cererea de repunere în termen formulată de recurente nu poate fi admisă, nefiind îndeplinite cerinţele legale pentru a înlătura sancţiunea decăderii din exercitarea dreptului cu toate consecinţele ce decurg din această constatare.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte constată următoarele:

În materia contenciosului administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004, "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare"

Termenul de 15 zile stabilit prin textul legal menţionat se calculează potrivit dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că "termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul".

Pe de altă parte, aliniatul 5 al aceluiaşi articol stabileşte că "termenul care se sfârşeşte într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare".

Din actele dosarului rezultă că sentinţa atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 18 mai 2018, conform dovezii aflate la dosarul de fond al Curţii de Apel Constanţa, recursul fiind declarat la data de 12 iunie 2018, potrivit parafei şi vizei de înregistrare aplicate pe prima filă a cererii de recurs .

Calculând termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispoziţiile art. 101 alin. (1) şi (5) din C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care reclamanta avea dreptul să declare recurs era cuprins între 19 mai 2018 şi 4 iunie 2018, inclusiv.

Cum data de 12 iunie 2018, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, a depăşit termenul de 15 zile de la comunicarea sentinţei, impus de lege, rezultă că recursul pârâtelor este tardiv formulat.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Cum în cauză, recurentele-pârâte nu au dovedit că au fost împiedicate în exercitarea, în termen, a căii de atac din motive temeinic justificate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportate la cele ale art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, ca neîntemeiată.

Admite excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-reclamantă.

Constată nulitatea recursului declarat de recurentele - pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea împotriva sentinţei civile nr. 282/CA din 21 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2021.