Inadmissibility of extraordinary appeal against final decision on procedural delays under Art. 525(1) CCP

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 4 noiembrie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. de dosar x/2020, contestatorul A. a formulat contestaţie in anulare împotriva Deciziei nr. 5686 din 3 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.1.

În motivarea contestaţiei au fost invocate dispoziţiile art. 522 din C. proc. civ., contestatorul formulând critici in ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Vatra Dornei.

Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 5686 din 3 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.1 a fost respinsă plângerea formulată de petentul A., împotriva încheierii din data de 7 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins contestaţia privind tergiversarea procesului, ca nefondată.

Hotărârea a fost dată fără cale de atac.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a contestaţiei în anulare

Analizând contestaţia in anulare prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele in continuare arătate:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 503 C. proc. civ., potrivit cărora (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia în anulare să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Or, în speţă, se constată că prin decizia nr. 5686 din 3 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.1 a fost respinsă plângerea formulată de petentul A., împotriva încheierii din data de 7 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins contestaţia privind tergiversarea procesului, ca nefondată.

Hotărârea a fost pronunţată în procedura prevăzută de Titlul IV - Contestaţia privind tergiversarea procesului din C. proc. civ., potrivit dispoziţiilor art. 525 alin. (1) care prevăd că: instanţa va soluţiona plângerea în termen de 10 zile de la primirea dosarului, în complet format din 3 judecători. Judecata se face fără citarea părţilor, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac (...)

Rezultă din dispoziţiile mai sus enunţate că hotărârea atacată in prezenta cauză nu este suspusă niciunei căi de atac, astfel că demersul contestatorului este inadmisibil.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care vizează exercitarea acţiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiţii de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părţii interesate de a sesiza instanţa.

În acest context, susţinerile contestatorului privind vătămarea drepturilor nu pot face obiect de analiză in prezenta cauză, câtă vreme a exercitat contestaţia în anulare împotriva unei decizii pronunţate conform art. 525 alin. (1) din C. proc. civ., care nu este supusă niciunei căi de atac.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 5686 din 3 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.1, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2021.