Revision seeking res judicata review rejected as unfounded; prior judgment left in force.

Şedinţa publică din data de 04 martie 2021

Deliberând asupra prezentei cereri de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 545 din data de 04 iunie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III -a contencios administrativ şi fiscal a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 269 din 11.10.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care o menţine în întregime.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Cluj a reţinut că recursul formulat este nul, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de recurs invocate (art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.), din moment ce nu se face referire la considerentele esenţiale de drept material pentru care acţiunea reclamantului a fost respinsă de prima instanţă, recurentul reclamant ignorând astfel în întregime atât existenţa judecăţii anterioare, cât şi natura căii de atac a recursului.

2. Cererea de revizuire formulată

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că:

Prin decizia civilă atacată a fost anulat recursul declarat, astfel că s-a menţinut sentinţa civilă nr. 269 din 11.10.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud.

Decizia atacată, prin care se confirmă reţinerea instanţei de fond cum că actele administrativ fiscale emise în sarcina lui A., care îl fac şi subiectul executării silite, că ar legale fiind contradictorie hotărârii nr. 69 din 16.12.2015 a Curţii de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2012, schimbată esenţial prin hotărârea din 28 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, care a dispus îndreptarea erorii materiale în sensul menţionării codului de înregistrare fiscală a persoanei juridice A. cu Codul Unic de Identificare fiscală x.

Hotărârea Curţii de Apel Cluj în dosarul nr. x/2019, a fost confirmată şi menţinută de Î.C.CJ, prin hotărârea nr. 3458/2019 din 20/06.2019, aşa încât este evident că hotărârea atacată, ce a fost pronunţată în dosarul x/2018, este contradictorie hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2019, confirmată şi menţinută de I.C.CJ. prin hotărârea numărul 3458/2019 din 20.06.2019.

Ca urmare a "îndreptării" menţionate. 69/16.12.2015 a Curţii de Apel Cluj constituie o hotărâre schimbată esenţial diferită faţă de sentinţa avută în vedere de prima instanţă - potrivit formei actuale a sentinţei civile nr. 69/2015 fiind menţinute obligaţiile fiscale stabilite în sarcina reclamantului cu datele de identificare Codul Unic de Identificare fiscala x (adică a entităţii juridice A. - şi nu a numitului A. împotriva căruia AJFP B-N a emis decizii cu obligaţii accesorii la creanţa principală ce nu o datorează, în ceea ce priveşte suma de 1.915.743 RON ceea ce înseamnă o executare silită exercitată împotriva altei persoane decât debitorul faţă de care există titlul de creanţă şi în sarcina căruia au fost stabilite obligaţiile prin sentinţa civilă nr. 69/2015 a Curţii de Apel Cluj, astfel cum a fost ea schimbată.

Consideră ca hotărârea atacată prin prezenta revizuire a fost fundamentată pe o reţinere greşită a stării de fapt de către instanţa de fond, potrivnică unei hotărâri judecătoreşti anterioare, că a trecut prin filtrul a două instanţe superioare, respectiv Curtea de Apel Cluj şi Î. C. civ. J. ce a fost schimbată în sensul că Curtea de Apel Cluj a stabilit că în realitate hotărârea a fost pronunţată împotriva unei alte entităţi juridice cu cod de înregistrare fiscală nr. x, şi nu împotriva persoanei cu CNP x.

Astfel, cererea de revizuire este întemeiată, dat fiind că hotărârea atacată a fost pronunţată pe baza unor reţineri greşite şi este potrivnică hotărârii prin care se face menţiunea clară a celui împotriva căruia s-a pronunţat aceasta hotărâre, respectiv o persoană juridică cu cod de identificare fiscală CIF x.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând decizia ce se cere a fi revizuită prin raportare la dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie contradictorii; hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (...)".

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ., care prevăd că:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Se constată, astfel, din analiza acestor norme legale, că cerinţa identităţii de părţi, obiect şi cauză reprezintă o condiţie care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, se observă că, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca ataşându-se şi considerentelor hotărârii, nu doar a celor decisive, care susţin dispozitivul, ci şi a celor decizorii. În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit şi efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, nu se cere în mod necesar existenţa unei triple identităţi de acţiune (obiect, cauză, părţi).

În speţă, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 545 din data de 04 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III -a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocându-se contradicţia acesteia cu sentinţa nr. 69/16.12.2015 a Curţii de Apel Cluj în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia nr. 545 din data de 04 iunie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III -a contencios administrativ şi fiscal a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 269 din 11.10.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care a menţinut-o în întregime, întrucât criticile formulate nu au putut fi încadrate în motivele de recurs invocate (art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.), din moment ce nu se face referire la considerentele esenţiale de drept material pentru care acţiunea reclamantului a fost respinsă de prima instanţă, recurentul reclamant ignorând astfel în întregime atât existenţa judecăţii anterioare, cât şi natura căii de atac a recursului.

Prin sentinţa civilă nr. 269 din 11.10.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de B., în calitate de reprezentant al reclamantului A., ca efect al admiterii excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată de instanţă din oficiu şi s-a respins, ca nefondată, acţiunea în contencios fiscal formulată în nume personal de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud.

În motivarea acestei sentinţe instanţa a reţinut, între altele, că, "prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarele la care a făcut trimitere reclamantul, instanţele au analizat actele de executare silită efectuate în temeiul titlurilor de creanţă, anulând (în cadrul soluţionării de către judecătorie, în primă instanţă, a contestaţiilor la executare formulate de debitor) titlurile executorii întocmite ca acte de executare silită, nicidecum titlurile de creanţă fiscale reprezentate de deciziile de impunere mai sus menţionate prin care au fost stabilite obligaţiile fiscale principale aferent cărora ulterior au fost calculate accesoriile contestate de reclamant în prezentul dosar, în cadrul contestaţiilor la executare soluţionate în cadrul dosarelor menţionate, anularea actelor de executare întemeindu-se pe argumentul necomunicării legale a titlurilor de creanţă către debitor.

Este adevărat că reclamantul a contestat, în cadrul contestaţiei la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, şi Referatul nr. x/18.06.2015 prin care a fost aprobata cererea A.J.F.P. Bistriţa-Năsăud - Serviciul colectare executare silita persoane juridice de mutare a sumei de 1.915.743 RON reprezentând TVA in sumă totală de 620.320 RON, dobânzi în suma de 1.177.840 RON şi penalităţi de întârziere in suma de 117.583 RON a debitorului A., din evidenţa C. în evidenţa D., iar prin sentinţa civilă nr. 1392/2018 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a constatat nelegalitatea acestei măsuri, dispunându-se în consecinţă anularea executării silite a creanţei în valoare de 1.712.906 RON reprezentând TVA şi accesorii (cu motivarea că "intimata nu a indicat nici un temei legal în baza căruia radierea unei persoane fizice autorizate determină automat transferul obligaţiilor de plată către persoana fizică, în speţă contestatorul A., fără aplicarea unei măsuri administrative şi fără emiterea vreunei decizii de angajare a răspunderii solidare de tipul celei prevăzute de art. 25-26 Codul de procedură fiscală"), însă această sentinţă a fost schimbată prin decizia civilă nr. 128/2019 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, ca efect al admiterii apelului declarat de organul fiscal, reţinându-se că "este lipsită de relevanţă împrejurarea că prin referatul menţionat s-a propus mutarea sumei respective din evidenţa C. în evidenţa D., în baza art. 20 alin. (1) şi art. 26 din O.U.G. nr. 44/2008, câtă vreme obligaţia fiscală de plată rezultă din sentinţa civilă nr. 69 din 16.12.2015 a Curţii de Apel Cluj, rămasă definitivă (prin decizia civilă nr. 2307/28.09.2012 pronunţată de Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie) prin care, urmare a admiterii în parte a acţiunii formulată de reclamantul A. în dosarul nr. x/2012, au fost menţinute obligaţiile fiscale stabilite în sarcina reclamantului prin actele administrative contestate (decizia nr. 55/31.10.2011 şi decizia de impunere nr. x/6.09.2012, emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x/3.09.2010) în sumă totală de 1.739.818 RON, din care 983.456 RON TVA şi 756.462 RON accesorii."

Aşadar, cu totul neîntemeiat susţine reclamantul că ar fi fost constatată de către instanţele judecătoreşti, cu putere de lucru judecat, nelegalitatea titlurilor de creanţă care stabilesc obligaţiile fiscale principale."

În acest context, întrucât dezlegările date prin sentinţele invocate au făcut obiectul judecăţii în cel de-al doilea dosar, nu se poate susţine că există posibilitatea valorificării lor şi prin intermediul revizuirii, decât ca o cenzură de legalitate împotriva soluţiei astfel pronunţate; or, instanţa de revizuire nu poate, raportat la dispoziţiile legale invocate, să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii şi nu să cenzureze o judecată anterioară.

Pe de altă parte, chiar analizând fondul hotărârilor a căror contrarietate se invocă, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu există o contrarietate între decizia nr. 545 din data de 04 iunie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III -a contencios administrativ şi fiscal şi sentinţa nr. 69/2015 a aceleiaşi instanţe.

6. Soluţia instanţei asupra cererii de revizuire şi temeiul juridic al acesteia

Faţă de considerentele expuse, constatând că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 545 din 04 iunie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 545 din 04 iunie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 martie 2021.