Appeal dismissed as lacking interest after Ministry recalculated salaries, finalizing lower court ruling.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the defendant Ministry of Justice against the Ploiești Court of Appeal's judgment of 2 August 2018, finding the appeal lacked interest. The lower court had partially annulled Order No. 1490/C/2017 regarding its effective date of 1 August 2016, ordered the Ministry to issue new salary orders based on a sectoral reference value of 405 RON from 9 April 2015, plus a 10% increase from 1 December 2015, and ordered the Bucharest Court of Appeal to pay salary differences with inflation adjustment and legal interest. The High Court held that after the appeal was filed, the Ministry issued Order No. 2066/C/2018 recalculating the claimants' salaries at the maximum legal level from 9 April 2015, thereby fulfilling its obligations under the lower court's judgment and implicitly recognizing the claims. Consequently, under Articles 32(1)(d) and 33 of the Civil Procedure Code, the appellant's interest in pursuing the appeal was no longer actual, as the practical benefit had been extinguished, leading to dismissal of the appeal as devoid of interest, with the lower court's judgment remaining in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 33 din C. proc. civ, art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Appeal dismissed as lacking interest after Ministry recalculated salaries, finalizing lower court ruling: The lower court had partially annulled Order No. 1490/C/2017 regarding its effective date of 1 August 2016, ordered the Ministry to issue new salary orders based on a sectoral reference value of 405 RON from 9 April 2015, plus a 10% increase from 1 December 2015, and ordered the Bucharest Court of Appeal to pay salary differences with inflation adjustment and legal interest. The High Court held that after the appeal was filed, the Ministry issued Order No. 2066/C/2018 recalculating the claimants' salaries at the maximum legal level from 9 April 2015, thereby fulfilling its obligations under the lower court's judgment and implicitly recognizing the claims. Consequently, under Articles 32(1)(d) and 33 of the Civil Procedure Code, the appellant's interest in pursuing the appeal was no longer actual, as the practical benefit had been extinguished, leading to dismissal of the appeal as devoid of interest, with the lower court's judgment remaining in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for disposing of the appeal by rejecting it as devoid of interest.
Condition for legal standing, specifically the existence of an interest, applied to assess the appeal.
Defines the interest requirement, which was found to be lacking (not actual), leading to dismissal.
Full text
Şedinţa publică din data de 04 martie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Piteşti, iar ulterior pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, urmare stabilirii competenţei în favoarea acesteia din urmă de ÎCCJ prin încheierea 1019 din 19 ianuarie 2018, reclamanţii A., B., C., D. şi E., au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti solicitând anularea în parte a Ordinului 1490/C/2017 emis de minister în ceea ce priveşte data de început a aplicării sale efective - 1 august 2016, obligarea acestui pârât să emită un nou ordin de salarizare sau noi ordine de salarizare, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectoriale de 405 RON începând cu 9 aprilie 2015, la care se adaugă majorarea de 10% de la 01 decembrie 2015, iar pârâta Curtea de Apel Bucureşti să fie obligată să le plătească diferenţele salariale dintre veniturile efectiv încasate şi cele calculate potrivit valorii de referinţă sectoriale de 405 RON, majorată cu 10% de la 1 decembrie 2015, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală de la data scadenţei fiecărei sume la cea a plăţii efective.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 140 din data de 02.08.2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii cererii de anulare în parte a Ordinului 1490/C/2017 formulată de reclamantele C. şi D. şi respinge această cerere ca tardivă.
A respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii cererii de anulare parţială a Ordinului 1490/C/2017 formulată de A., B. şi E..
A admis în totalitate acţiunea promovată de reclamanţii A., B. şi E.. Admite în parte acţiunea promovată de reclamantele C. şi D..
A anulat în parte Ordinul MJ 1490/C/2017 în ceea ce priveşte data aplicării sale efective - 1 august 2016.
A obligat pe pârâtul Ministerul Justiţiei să emită pentru reclamanţi ordin/ordine de salarizare, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectoriale de 405 RON începând cu 9 aprilie 2015, la care se adaugă majorarea de 10% de la 01 decembrie 2015.
A obligat pe pârâta Curtea de Apel Bucureşti să plătească reclamanţilor diferenţele salariale dintre veniturile efectiv încasate şi cele calculate potrivit valorii de referinţă sectoriale de 405 RON, majorată cu 10% de la 1 decembrie 2015 actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală de la data scadenţei fiecărei sume la cea a plăţii efective.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1401 din data de 02 august 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - pârât a arătat, în esenţă, că prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2066/C/.24.05.2018 intimaţilor - reclamanţi li s-au stabilit indemnizaţiile de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare de judecată.
4. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.
Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.
Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 04 februarie 2021, recurentul-pârât Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamanţilor, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015.
În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul -pârât, ulterior promovării căii de atac, şi-au îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor. Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 140 din 02 august 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 martie 2021.