Public procurement suspension: insufficiency of “well-justified case” and “imminent damage” where appeal ignores specific non-compliance grounds and claims public interest harm

Şedinţa publică din data de 04 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2020 la data de 04.08.2020, reclamanta A. S.R.L a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., suspendarea executării actelor prin care s-a dispus declararea drept INACCEPTABILE şi NECONFORME a ofertelor depuse de către A. S.R.L. pentru Loturile x, 2, 3, 4, 9,10,12,13,14,16,18,19, 20, cu consecinţa anularii procedurii de atribuire pentru loturile 1,2,14,16 si 18 şi, respectiv, a atribuirii către alţi ofertanţi a contractelor de achiziţie publica pentru loturile 3,4,9,10,12,13,19,20, în cadrul procedurii de atribuire a contractului având ca obiect "Instalarea staţiilor de reîncărcare pentru vehicule electrice în anumite Spaţii pentru Servicii situate pe Autostrada x, tronsoanele Nădlac - Timişoara-Sibiu şi Piteşti-Bucureşti şi pe Autostrada A2, Bucureşti-Constanţa", precum şi a actelor subsecvente emise în baza actelor menţionate anterior până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la actele contestate.

Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă Nr. 3699/27.08.2020, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 893 din data de 28 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea ca nefondată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 893 din data de 28 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că, în cauză, există o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ contenstat.

Recurenta a susţinut că nelegalitatea emiterii actelor administrative contestate rezultă din evaluarea incorectă a ofertelor depuse în cadrul procedurii de atribuire a contractului având ca obiect "Instalarea staţiilor de reîncărcare pentru vehicule electrice în anumite Spaţii pentru Sevicii situate pe Autostrada A 2 Bucureşti - Constanţa" organizată de C.N.A.I.R.

Recurenta a considerată că elementul de nelegalitate al actelor administrative a cărora suspendare o solicită constă în faptul că la baza emitewrii lor nu a existat o apreciere corectă a ofertelor depuse de către toţi agenţii economici participanţi, iar Autoritatea Contractantă a apreciat discreţionar în cadrul procedurii de atribuire a contractului anterior menţionat.

Cu privire la condiţia producerii unei pagube iminente, recurenta a arătat că prin atribuirea contractului de achiziţie publică unor operatori economici care au prezentat oferte mai puţin avantajoase decât cea a A. S.R.L. s-ar ajunge la privarea C.N.A.I.R. de venituri substanţiale, pe parcursul mai multor ani. Astfel, s-ar prejudiciar interesul legitim public prin încălcarea ordinii de drept şi posibilitatea realizării competenţei autorităţii publice în conformitate cu prevederile legale.

De asemenea, având în vedere importanţa obiectului contractului cu influenţe asupra opiniei publice pe plan naţional, recurenta consideră că cererea de suspendare a executării este temeinic motivată întrucât eventualele consecinţe negative ar aduce prejudicii de imagine autorităţii publice.

Recurenta a arătat că motivarea sentinţei recurate nu răspunde exigenţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, este lacunară şi nu cuprinde o analiză a susţinerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, iar pe de altă parte, considerentele sentinţei recurate reprezintă doar o preluare din întâmpinarea formulată de pârâta C.N.A.I.R.

Prin raportare la prevederile legale în materia contenciosului administrativ, se observă că în sentinţa recurată nu exinstă nicio analiză efectivă a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, sentinţa fiind nemotivată atât din perspectiva cazului bine justificat, dar şi a pagubei iminente, astfel cum aceasta este definită de Legea nr. 554/2004.

Simpla preluare a susţinerilor pârâtei nu poate echivala în niciun caz cu o motivare efectivă a hotărârii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii C.N.A.I.R. a solicitat să se reţină că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticile formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

În ceea ce priveşte nemotivarea sentinţei acesta nu poate fi reţinută, instanţa de fond arătând argumentele pentru care a înţeles să respingă cererea de suspendare. Calitatea motivării trebuie apreciată şi în raport de specificul procedurii suspendării actului administrativ, instanţa nefiind ţinută să facă o analiză detaliată şi exhaustivă a motivelor de nelegalitate invocate, aceasta presupunând administrarea unui probatoriu complet şi echivalând cu o prejudecare a fondului, ci doar să "pipăie fondul", ceea ce implică o analiză sumară a pricinii pentru identificarea acelor motive evidente, de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor atacate.

Este adevărat că nu pot fi excluse de plano din analiza cazului bine justificat motivele care fundamentează cererea de anulare a actelor atacate dar, pe de altă parte, motivele care pot fi valorificate în cadrul acestei proceduri trebuie să fie de asemenea natură încât să permită o evaluare a lor fără administrate unui probatoriu elaborat şi fără o analiză de detaliu a situaţiei de fapt şi a prevederilor legale aplicabile.

Instanţa de fond a făcut o astfel de analiză a criticile de nelegalitate invocate de reclamantă şi a constatat că recurenta- reclamantă nu a făcut nicio referire la motivele pentru care ofertele au fost respinse ca fiind neconforme şi inacceptabile. Această motivare este una corespunzătoare, permiţând atât părţii cât şi instanţei de control judiciar să cunoască motivele pentru care cererea de suspendare a fost respinsă.

Cât priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale.

Într-adevăr, pentru suspendarea unui act administrativ, art. 14 din Legea 554/2004 la care face trimitere art. 15 din acelaşi act normativ impune două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, instanţa de control judiciar constată că motive invocate de recurenta - reclamantă sunt insuficiente şi nu sunt apte să dea naştere unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actulelor administrative atacate. Astfel, recurenta - reclamantă a arătat atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi în cadrul cererii de recurs, că împrejurările descrise la punctul 1.1, atât în fapt, cât şi în drept, ridică o îndoială serioasă cu privire la evaluarea corectă a ofertelor depuse de participanţii la licitaţie. Or, Înalta Curte constată că în cuprinsul cererii de recurs, la acest punct se regăseşte o prezentare a situaţiei de fapt, situaţie care a fost expusă şi în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că, în cauză, Comisia de evaluare a declarat ofertele depuse de A. S.R.L. ca fiind neconforme şi inacceptabile, întrucât emitentul garanţiilor de participare depuse nu avea calitatea de societate bancară, în înţelesul legii, sau de societate de asigurări.

Recurenta - reclamantă nu a invocat nicio critică cu privire la motivele avute în vedere de Comisia de evaluare, ci a susţinut că, potrivit art. II.2 din Fişa de date a licitaţiei, Comisia de licitaţie trebuie să stabilească drept câştigător al licitaţiei participantul care a ofertat tariful cel mai mare în euro/mp/lună (fără TVA), pentru fiecare lot, şi, potrivit criteriului de atribuire stabilit de CNAIR si luând în considerare ofertele depuse de aceasta, pentru loturile în privinţa cărora contestă actele Autorităţii Contractante, aceasta se afla pe primul loc.

Cât priveşte paguba iminentă, Înalta Curte reţine că recurenta - reclamantă în dovedirea îndeplinirii acestei condiţii a invocat mai mult o vătămare a interesului public, fără a proba iminenţa preoducerii unui prejudiciu grav în patrimoniul său şi care nu ar mai putea fi înlăturat decât prin suspendarea executării actelor administrative, astfel cum o cer dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, Înalta Curte, în baza art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea 554/2004, va respinge recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentintei nr. 893 din 28 septembrie 2020 Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 martie 2021.