Nullity of cassation appeal for failure to specify statutory cassation grounds in administrative challenge to legislative body's internal regulations

Şedinţa publică din data de 04 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Camerei Deputaţilor şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor a solicitat anularea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 31 din data de 07.11.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, precum şi a Statului de funcţii pe anul 2006, cu modificările şi completările ulterioare, ca fiind emise cu încălcarea competenţei Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor şi a Dispoziţiilor Hotărârilor nr. 21 din data de 05.11. 1997 şi nr. 17 din data de 16.09.1998, privind Regulamentul de organizare şi funcţionare al Secretariatului general al Camerei Deputaţilor şi normele de aprobare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite, evaluarea performanţelor profesionale şi metodologiile de aplicare a acestora, pentru salariaţii din Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, comunicată către Departamentul Secretariatului Tehnic la data de 17.09.1998. A mai cerut reclamantul ca instanţa să oblige intimata instituţie publică a administraţiei publice centrale să revină la structura organizatorică şi statul de funcţii aprobate de către Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, acte emise în temeiul art. 29 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3138 din 29 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâţi şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Camerei Deputaţilor şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3138 din 29 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A., susţinând că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 488 pct. 5, 7, 8 şi art. 4881 C. proc. civ.

Fără a proceda la încadrarea criticilor în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul a făcut referire la argumentele de fond care îi îndreptăţesc cererea de anulare a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 31 din data de 07.11.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, precum şi a Statului de funcţii pe anul 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

La data de 16 noiembrie 2018, recurentul - reclamant A. a depus la dosar o cerere incidentală prin care a invocat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 31 din data de 07.11.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Secretariatului General al Camerei Deputaţilor şi a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 21din datra de 18.06.2013 privind structura organizatorică a serviciilor Camerei Deputaţilor.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte apreciază necesar a fi sintetizate circumstanţele cauzei şi cuprinsul hotărârii judecătoreşti atacate şi, în această ordine de idei, instanţa de control judiciar ia act că reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând anularea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 31 din data de 07.11.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, precum şi a Statului de funcţii pe anul 2006, cu modificările şi completările ulterioare, ca fiind emise cu încălcarea competenţei Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor şi a Dispoziţiilor Hotărârilor nr. 21 din data de 05.11. 1997 şi nr. 17 din data de 16.09.1998, privind Regulamentul de organizare şi funcţionare al Secretariatului general al Camerei Deputaţilor şi normele de aprobare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite, evaluarea performanţelor profesionale şi metodologiile de aplicare a acestora, pentru salariaţii din Secretariatul General al Camerei Deputaţilor,

În primul ciclu procesual al cauzei, prin sentinţa recurată i-a fost respinsă acţiunea, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Înalta Curte constată că, deşi la nivel formal, recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., memoriul de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Recurentul-reclamant nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanţe ar fi pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat sau cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei, limitându-se la a prezenta argumentele de fond care îî îndreptăţesc cererea de anulare a celor două hotărâri.

Instanţa învestită cu soluţionarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că recurentul nu a dedus critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi dată asupra cererii de recurs, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea în cauză a excepţiei de nelegalitate invocată de recurentul - reclamant la data de 16 noiembrie 2018.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentintei nr. 3138 din 29 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 martie 2021.