Extraordinary appeal dismissed as without object after legislative salary order satisfied plaintiff's sectoral reference value claims; nullity of co-appellant's unsigned appeal

Şedinţa publică din data de 4 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 12.04.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei să emită ordinul de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 30.11.2015, respectiv a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON, începând cu data de 01.12.2015 până la data de 30.06.2016; obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială menţionate anterior şi venitul efectiv plătit aferent perioadelor 09.04.2015-30.11.2015 şi 01.12.2015-30.06.2016, cu actualizarea acestei diferenţe cu indicele de inflaţie; obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4298 din data de 24 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Tribunalul Hunedoara; a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată; a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei, prin ministru, să emită pentru reclamant ordinul individual de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON pentru perioada 01.12.2015-30.06.2016; a obligat pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara să plătească reclamantului diferenţele salariale rezultate în urma emiterii ordinului menţionat mai sus, diferenţe calculate pentru perioada 09.04.2015-30.06.2016, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii şi pentru care se va acorda şi dobânda legală, calculată de la scadenţă şi până la data plăţii integrale.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei nr. 4298 din 24 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au formulat recursuri Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara şi Ministerul Justiţiei.

3.1. Prin recursul formulat, pârâtul Tribunalul Hunedoara solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii pretenţiilor reclamantului faţă de Tribunalul Hunedoara.

În motivarea recursului arată că cererea reclamantului a rămas fără obiect în ceea ce priveşte emiterea de către Ministerul Justiţiei a unui ordin de salarizare individual începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON pentru perioada 01.12.2015-30.06.2016 şi plata diferenţelor salariale pretinse, având în vedere că a fost emis Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2066/C/2018, prin care se prevede o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017, ordin care face referire şi la emiterea ordinelor individuale de stabilire a drepturilor salariale.

Susţine că stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului este o atribuţie a Ministerului Justiţiei şi nu a Tribunalului Hunedoara, astfel că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Mai arată că este ordonator terţiar de credite şi poate face plăţi numai în limita fondurilor alocate şi a bugetului aprobat, cu respectarea destinaţiei sumelor, astfel că nu se poate reţine culpa sa cu privire la neplata diferenţelor salariale solicitate.

Precizează că nu are calitate procesuală pasivă nici în ceea ce priveşte cererea de actualizare a sumelor cu indicele de inflaţie şi obligarea la plata dobânzilor.

3.2. Prin cererea de recurs, pârâtul Ministerul Justiţiei solicită, în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca rămase fără obiect.

În motivarea recursului arată, în esenţă, că pretenţiile salariale ale reclamantului au fost acordate, astfel că acţiunea a rămas fără obiect, având în vedere că la data de 24.05.2018, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, prin care se prevede o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017.

3.3. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia şi respingerea acţiunii formulate împotriva Curţii de Apel Alba Iulia, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond, ca lipsită de obiect.

În motivarea recursului arată că plata eventualelor diferenţe salariale incumbă Tribunalului Hunedoara, în calitate de ordonator terţiar de credite, iar în privinţa pretenţiilor vizând cuantumul valorii de referinţă sectorială avute în vedere la calcularea drepturilor salariale, arată că a fost emis Ordinul nr. 2066/C/2018, prin care pretenţiile salariale sunt recunoscute reclamantului.

4. Apărările intimatului-reclamant

Deşi a fost legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând cu prioritate regularitatea cererii de recurs formulate de Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 248 C. proc. civ., din perspectiva depunerii cererii de recurs în original, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nul.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (…) semnătura."

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă Curtea de Apel Alba Iulia a transmis cererea de recurs prin email la data de 13.12.2018, conform înscrisului de la dosar recurs, recursul nepurtând semnătura în original a recurentei.

Prin citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 04.03.2021, comunicată recurentei-pârâte la data de 03.02.2021, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar, i-a fost adusă la cunoştinţă obligaţia depunerii unui exemplar din cererea de recurs care să conţină semnătura în original, sub sancţiunea anulării cererii.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată acordat în cauză, recurenta-pârâtă nu a complinit această lipsă a cererii de recurs, respectiv nu a comunicat instanţei un exemplar original al recursului.

În consecinţă, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 şi art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părţii, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Tribunalul Hunedoara şi Ministerul Justiţiei sunt fondate.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curţii de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei să emită ordinul de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 30.11.2015, respectiv a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON, începând cu data de 01.12.2015 până la data de 30.06.2016; obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială menţionate anterior şi venitul efectiv plătit aferent perioadelor 09.04.2015-30.11.2015 şi 01.12.2015-30.06.2016, cu actualizarea acestei diferenţe cu indicele de inflaţie; obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

În raport cu susţinerile părţilor şi cu probele administrate la dosar, Înalta Curte reţine că la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018 .

Prin art. 1 al acestui ordin s-a statuat, la alin. (1), că în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar la alin. (2) se prevede că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON. De asemenea, la alin. (3) se stabileşte că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 463,5 RON.

La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Înalta Curte constată că prin ordinul menţionat s-a dispus recalcularea indemnizaţiei intimatului-reclamant în raport cu o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiune.

Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluţionării cauzei, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a răspuns pretenţiilor intimatului şi a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecăţii, acţiunea a rămas fără obiect.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Faţă de rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată şi emiterea ordinului de salarizare astfel cum a fost solicitat de către intimat, Înalta Curte consideră că nu se mai impune analizarea criticilor din recurs privind lipsa calităţii procesuale pasive a Tribunalului Hunedoara.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinţei nr. 4298 din 24 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Tribunalul Hunedoara şi Ministerul Justiţiei împotriva aceleiaşi sentinţe; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinţei nr. 4298 din 24 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursurile declarate de Tribunalul Hunedoara şi Ministerul Justiţiei împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 martie 2021.