Mootness of administrative salary challenge due to subsequent orders establishing higher sectoral reference values

Şedinţa publică din data de 4 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 12.05.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anularea Ordinului nr. 332/27.01.2017 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi obligarea pârâtului la emiterea unor ordine de salarizare prin care drepturile salariale cuvenite reclamanţilor să fie calculate prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, precum şi la plata diferenţelor salariale dintre veniturile calculate prin raportare la valoarea de referinţă sectorială menţionată şi veniturile efectiv plătite reclamanţilor, diferenţe actualizate cu indicele de inflaţie, şi a dobânzii legale aferente.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 41 din 10 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de pârât, ca neîntemeiată; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, şi a dobânzii legale, invocată din oficiu; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; a anulat în parte Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 332/27.01.2017, doar în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi; a obligat pârâtul să emită ordine de salarizare, prin care drepturile salariale cuvenite reclamanţilor să fie stabilite, începând cu data de 09.04.2015, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON; a respins capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, şi a dobânzii legale, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 41 din 10 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată, în esenţă, că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, întrucât reclamanţii nu au contestat, la data emiterii, Ordinul nr. 1702 din 30 iulie 2015 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care au fost stabilite, începând cu data de 09.04.2015, indemnizaţiile majorate ale procurorilor şi personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Susţine că drepturile salariale ale reclamanţilor au fost stabilite în acord cu prevederile O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, în condiţiile în care prin Ordinul nr. 1702 din 30 iulie 2015 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a realizat o aliniere a indemnizaţiilor, iar ordinul în discuţie nu a fost contestat de reclamanţi.

De asemenea, invocă faptul că prima instanţă a încălcat principiul neretroactivităţii legii cu privire la data de la care se acordă drepturile salariale, în raport cu Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (11) - (14) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2015.

Precizează că la mijlocul lunii ianuarie 2017 au fost plătite aceste drepturi retroactiv, începând cu 1 august 2016, astfel încât acţiunea este lipsită de obiect, având în vedere că prin Ordinul nr. 304 din 19 ianuarie 2017 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus recalcularea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014, iar aceste drepturi salariale au fost plătite integral, retroactiv, în cursul lunii februarie 2017.

4. Apărările intimaţilor-reclamanţi

Deşi au fost legal citaţi, intimaţii-reclamanţi nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii A. şi B. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anularea Ordinului nr. 332/27.01.2017 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi obligarea pârâtului la emiterea unor ordine de salarizare prin care drepturile salariale cuvenite reclamanţilor să fie calculate prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, precum şi la plata diferenţelor salariale dintre veniturile calculate prin raportare la valoarea de referinţă sectorială menţionată şi veniturile efectiv plătite reclamanţilor, diferenţe actualizate cu indicele de inflaţie, şi a dobânzii legale aferente.

În raport cu susţinerile părţilor şi cu probele administrate la dosar, Înalta Curte reţine că prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 897/22.05.2018 s-a stabilit modul de calcul al indemnizaţiilor reclamanţilor pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2017 şi în continuare.

Potrivit actului administrativ în discuţie - Ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 897/22.05.2018, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care fac parte şi reclamanţii beneficiază de indemnizaţii de încadrare, stabilite în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, stabilindu-se că plata drepturilor salariale rezultate prin aplicarea valorilor de referinţă sectoriale amintite se va realiza în continuare în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, iar pentru perioadele anterioare plata drepturilor salariale urma a se face după asigurarea fondurilor necesare de către ordonatorul principal de credite.

Mai mult, prin Ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 3206/29.11.2019 s-a dispus că, în perioada 01.12.2016 - 31.12.2017, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor şi specialiştii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON.

Înalta Curte constată că prin ordinele de mai sus s-a dispus recalcularea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi în raport cu o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiune.

În consecinţă, dată fiind emiterea de către pârâtul Ministerul Public - Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Ordinelor nr. 897/2018 şi nr. 3206/2019, prin care s-a stabilit o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON începând cu data de 09.04.2015 şi de 484,18 RON începând cu data de 01.12.2015, Înalta Curte reţine că, în prezent, acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect.

Faţă de rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată şi emiterea ordinelor de salarizare astfel cum au fost solicitate de către intimaţi, Înalta Curte consideră că nu se mai impune analizarea criticilor din recurs privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii şi inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată pe motiv că reclamanţii nu au contestat Ordinul nr. 1702 din 30 iulie 2015 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum şi plata dobânzilor şi a actualizării cu rata inflaţiei.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamanţilor, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 41 din 10 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 41 din 10 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 martie 2021.