Eligibility for creator’s pension allowance contingent on union’s public utility status

Şedinţa publică din data de 3 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Casa de Pensii Sectorială, solicitând:

- anularea Deciziei nr. 26300/25.08.2016 de anulare a Deciziilor nr. 26300/25.03.2013 şi nr. 26300/24.06.2016 privind acordarea indemnizaţiei lunare în baza Legii nr. 8/2016 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, cu modificările şi completările ulterioare, comunicată în data de 06.10.2016;

- revenirea la situaţia anterioară în sensul de a se recunoaşte în continuare valabilitatea Deciziilor nr. 26300/25.03.2013 şi nr. 26300/24.06.2016 privind acordarea indemnizaţiei lunare în baza Legii nr. 8/2006 şi acordarea în continuare a indemnizaţiei primite potrivit Legii nr. 8/2006, începând cu data de 25.08.2016, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 184/2017 s-a admis excepţia de necompetenţă funcţională a Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, în consecinţă, a fost declinată la secţia I Civilă -complet specializat pentru asigurări sociale, spre competentă soluţionare, acţiunea formulată de reclamantul A.. La, secţia I Civilă a Tribunalului Sibiu dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2017*.

Prin sentinţa civilă nr. 808/2017 s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Sibiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 19.09.2017 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Apărării Naţionale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 233/2017 din 1 noiembrie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. 26300 din 25.08.2016 de anulare a Deciziilor nr. 26300 din 25.03.2013 şi nr. 26300 din 24.06.2016 privind acordarea indemnizaţiei lunare în baza Legii nr. 8/2006; a dispus acordarea către reclamant a indemnizaţiei lunare în baza Legii nr. 8/2006, începând cu data de 25.08.2016; a respins în rest acţiunea; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 233/2017 din 1 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale invocând disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a arătat că instanţa de fond a reţinut greşit că forma Deciziei nr. 26300 din 25.08.2016 este deficitară şi nu explică exact motivul anulării celorlalte acte administrative prin care reclamantului i s-a acordat indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006. Motivele emiterii deciziei au fost enunţate la punctele B, C, şi D din cuprinsul ei şi vizează neîndeplinirea condiţiei de apartenenţă a reclamantului la o uniune care beneficiază de statutul de utilitate publică. Instanţa consideră decizia nemotivată, dar apreciază că lipsa motivării poate fi suplinită de răspunsul la plângerea prealabilă şi de întâmpinarea depusă.

În condiţiile în care reprezentanta reclamantului nu a făcut dovada că B. din Alba Iulia a dobândit ori a fost recunoscută ca fiind persoană juridică de utilitate publică, soluţia pronunţată de instanţă apare ca o aplicare greşită a normelor de drept material deoarece, pentru admiterea cererii reclamantului, instanţa de fond a luat în considerare adeverinţa nr. x/13.06.2016 eliberată de B. Alba Iulia, în care se menţionează că "Uniunea a dobândit calitatea de persoană juridică de utilitate publică prin Hotărârea Guvernului/Aviz Ministerul Culturii nr. 285/1998, Legea 21/1924".

Instanţa a ignorat apărările pârâtei şi nu a apreciat corect probele administrate în sprijinul neîndeplinirii de către B. din Alba Iulia a condiţiei expres şi imperativ prevăzute de Legea nr. 8/2006, cu modificările şi completările ulterioare, de a fi persoană juridică de utilitate publică.

Recurenta a invocat disp. art. 39 alin. (1) teza I, art. 42 din O.G. nr. 26/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precizând că art. 85 din ordonanţă nu este incident în speţă, deoarece B. Alba Iulia a fost înfiinţată prin Legea nr. 21/1924, ca persoană juridică de drept privat, şi nu de utilitate publică.

De asemenea, a invocat disp. art. 3 din Anexa nr. 1, aprobată prin H.G. nr. 1650/2006, precum şi adresa nr. x/20.07.2012, prin care Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP) a făcut precizări către Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale arătând că, potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1650/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 8/2006, calitatea de membru al uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se atestă de către conducerea acestora, pe bază de adeverinţă. Prin aceeaşi adresă i s-a comunicat Lista publicată de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional cu uniunile de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, precum şi avertizarea cu privire la sesizarea primită din partea B. din România (B.), cu privire la faptul că s-au înfiinţat unele asociaţii ce includ în denumire sintagma "B.", dar nu sunt uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, astfel că membrii acestor uniuni nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 8/2006.

B., singura uniune de creatori legal constituită şi recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică, din domeniul artelor plastice, conform listei comunicate de Ministerul Culturii, a indicat elementele sale de identificare (Codul fiscal, adresă sediu, numele preşedintelui uniunii, ce cuprinde ştampila uniunii în facsimil) care trebuie să se regăsească în adeverinţele eliberate membrilor săi pentru a beneficia de indemnizaţia instituită prin Legea nr. 8/2006.

Recurenta a mai precizat că pe data de 18 iulie 2016 a primit adresa din 22.06.2016 emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Alba/Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, prin care i s-a comunicat Ordonanţa emisă în dosarul penal nr. x/2016, de organul de cercetare penală, prin care a fost somată să predea listele ce i-au fost transmise de B. (anterior, Filiala B.) care figurează în Registrul Naţional al Asociaţiilor şi Fundaţiilor sub nr. x/1998, cuprinzând membrii acesteia, cererile de acordare a indemnizaţiei lunare, conform prevederilor H.G. nr. 1650/2006, depuse de membrii acestei uniuni, documentele depuse de persoanele care au beneficiat/beneficiază de indemnizaţia de pensie în baza Legii nr. 8/2006 şi deciziile emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale de admitere sau respingere a acestor cereri; cuantumul individual şi total al indemnizaţiei de pensie obţinute de membrii uniunii menţionate şi i s-a cerut să indice: baza legală pentru acordarea indemnizaţiei de pensie conform Legii nr. 8/2006, în condiţiile în care entitatea B. din Alba Iulia (anterior, Filiala B.) înscrisă în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial sub nr. x/1998, nu are menţiunea recunoaşterii ca fiind de utilitate publică; dacă a suferit vreun prejudiciu în urma acordării acestor indemnizaţii şi suma cu care se constituie parte civilă în procesul penal.

Raportat la aceste înscrisuri au fost reanalizate toate cererile membrilor B. cu sediul în Alba Iulia, de acordare a indemnizaţiei stabilite prin Legea nr. 8/2006, întrucât adeverinţele emise de această entitate nu cuprindeau elementele de identificare a B. din România, comunicate de CNPP, cu adresa nr. x/20.07.2012, au fost emise decizii de anulare a deciziilor de acordare a indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006 şi decizii privind recuperarea sumelor încasate necuvenit de către membrii B. cu sediul în Alba Iulia. Emiterea acestor decizii s-a impus deoarece B. este singura uniune de creatori, din domeniul artelor plastice, legal constituită şi atestată de Ministerul Culturii ca având statut de utilitate publică.

Ulterior, prin adresa din 30.08.2016, CNPP a transmis recurentei noi precizări privind aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 8/2006, reiterând aspectele sesizate prin adresa din 2012 şi comunicând lista actualizată a uniunilor de creatori recunoscute ca fiind de utilitate publică, comunicată de Ministerul Culturii. În finalul adresei, la pct. 3, pentru evitarea acordării unor drepturi necuvenite, a atenţionat în mod deosebit cu privire la studierea cu atenţie a înscrisurilor din adeverinţele (anexa nr. 1 la Normele aprobate prin H.G. nr. 1650/2006) eliberate de uniunile de creatori, prezentate casei teritoriale de pensii de către solicitanţi, îndeosebi cu privire la menţiunea "Uniunea a dobândit calitatea de persoană juridică de utilitate publică prin Hotărârea Guvernului nr . . . . . . . . . ."

Prin adresa nr. x/21.09.2016, recurenta a solicitat CNPP precizări exprese cu privire la acordarea/neacordarea indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006, membrilor "B." cu sediul în mun. Alba Iulia, Codul fiscal nr. x/09.07.1999. CNPP a răspuns, prin adresa nr. x/17.10.2006:

"În ceea ce priveşte statutul de utilitate publică al B., cu sediul în Alba Iulia, potrivit încheierii nr. 14/CC/F/2015 a Tribunalului Alba, B. Alba (al cărui preşedinte este d-nul C.) are regimul juridic al unei federaţii, fiind constituită ca uniune de persoane (fizice n.n.) şi nu ca uniune de persoane juridice.

Tribunalul Alba a respins ca neîntemeiată cererea formulată de B. Alba privind recunoaşterea statutului de utilitate publică. În consecinţă, pentru ca B. Alba să fie înscrisă în Registrul Special cu menţiunea de utilitate publică trebuie ca această calitate să fie recunoscută prin hotărâre a Guvernului. Se constată că B. Alba, nefiind uniune de utilitate publică, condiţie expres prevăzută de Legea nr. 8/2006, membrii acesteia nu fac obiectul dispoziţiilor actului normativ anterior menţionat.

Cu acest răspuns, CNPP a comunicat recurentei şi adresa Secretariatului General al Ministerului Culturii nr. 6411/12.10.2016, cuprinzând Lista uniunilor, fundaţiilor şi asociaţiilor de utilitate publică din domeniul culturii. Or, B. din Alba Iulia nu se regăseşte printre uniunile, fundaţiile şi asociaţiile de utilitate publică din domeniul culturii. Între acestea figurează B. din România - B., al cărei statut de utilitate publică a fost recunoscut expres prin Decretul-lege nr. 266/1950.

Adresa nr. x din 21.09.2016 a Casei de Pensii Sectoriale a M.Ap. N. a fost transmisă şi B. din România, iar răspunsul primit cu adresa nr. x/30.09.2016, înregistrată la Casa Sectorială de Pensii sub nr. RP.6885/06.10.2016, a fost că, în conformitate cu Lista anexă la Legea nr. 8/2006, comunicată de Ministerul Culturii, numai B. din România este îndrituită să elibereze adeverinţe privind calitatea de membru B. în vederea acordării indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006, pentru toţi membrii ei, artişti plastici profesionişti, la nivel de ţară, adeverinţe semnate de preşedintele în funcţie - conf. univ. dr. D. şi care poartă ştampila B. din România. Preşedinţilor filialelor B. le este interzis să elibereze astfel de adeverinţe.

În ceea ce priveşte B. din Alba Iulia - Codul fiscal x, aceasta nu este o uniune de creatori legal constituită şi nu beneficiază de statut de utilitate publică, în fapt, este o asociaţie.

Astfel, prin Decretul nr. 266/28 decembrie 1950 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române pentru recunoaşterea B. din Republica Populară Română ca persoană juridică de utilitate publică (Decretul-lege nr. 266/1950), se recunoaşte B. din Republica Populară Română statutul de persoană juridică de utilitate publică, cu sediul în Bucureşti. Conform Decretului, B. va funcţiona în conformitate cu Statutul adoptat la 20 octombrie 1950, de conferinţa E. (art. 1-2 din Decret), ca organizaţie unică a E. Potrivit art. 3 din Decret, F. şi Sindicatele mixte de artişti plastici din provincie se dizolvă, iar patrimoniul lor trece asupra B. din Republica Populară Română. Conform art. 4, atribuţiile Comitetului de conducere al F., faţă de Fondul Plastic, prevăzute de Decretul nr. 343 din 20 august 1949, pentru organizarea şi funcţionarea Fondului Plastic al pictorilor şi sculptorilor din R.P.R., trec asupra Comitetului de Conducere al B..

Deci, potrivit acestui decret, Uniunea E. este continuatoarea juridică a F. şi a sindicatelor mixte de artişti plastici din provincie, persoană juridică cu statut de utilitate publică recunoscut prin lege (decret-lege), ca organizaţie unică a artiştilor plastici din România, cu sediul în Bucureşti.

Toate aceste atribute se regăsesc exclusiv numai în persoana actualei B. din România, această uniune fiind singura din domeniul artelor plastice îndreptăţită să emită adeverinţe pentru membrii săi, care dau dreptul la indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006, fapt confirmat de înscrierea sa pe lista anexă la Legea nr. 8/2006, emisă de Ministerul Culturii.

Deci, menţiunile făcute în Statutul din 2012 al B. conform cărora "U.A.P. este continuatoarea morală a Sindicatelor Mixte ale E." şi "U. A.P. beneficiază de atributul de utilitate publică conferit prin Decretul Lege nr. 266/28.12.1950 al prezidiului Marii Adunări Naţionale al Republicii Populare Române, privind recunoaşterea B. ca persoană juridică de utilitate publică, publicat în Buletinul Oficial din 28 decembrie 1950", încalcă flagrant prevederile Decretului-Lege nr. 266/1950.

Este adevărat că, iniţial, B. din Alba Iulia s-a numit "Filiala din Alba Iulia a B.", fiind constituită cu acordul B. şi prin voinţa membrilor săi, artişti plastici profesionişti, care, după dobândirea calităţii de membru B., erau repartizaţi pe criteriul teritorialităţii şi al specificului de creaţie, în filialele de domiciliu. A susţinut că sintagma "filiala" nu reprezintă doar denumirea acestei entităţi, ci forma de organizare juridică, deoarece aceasta era constituită din membri şi cu acordul B. (deci al unei uniuni), acesta a fost şi motivul pentru care a fost trecută în Registrul Naţional la 52 D, poziţia "uniuni".

Recurenta a precizat că, potrivit art. 1-4 şi art. 102-103 din Legea nr. 21/1924, pentru a fi o uniune, era imperativ necesar, ca aceasta să fie constituită din cel puţin două persoane juridice, iar competenţa judecării cererii de înfiinţare aparţinea Curţii de apel în raza căreia îşi avea sediul entitatea respectivă. Or, B. din Alba Iulia (din 2012 de când a fost schimbată denumirea entităţii din Filiala din Alba Iulia a B. a dobândit personalitate juridică în temeiul Legii nr. 21/1924, prin sentinţa civilă nr. 1069/17.12.1998, pronunţată de Tribunalul Alba şi nu de Curtea de Apel Alba Iulia, ceea ce corespunde ca formă juridică asociaţiei, reglementată de Legea nr. 21/1924 şi nu uniunii. În plus, în niciunul dintre statutele sale, forma de la înfiinţare (1998) şi în cel în vigoare la acest moment, ca urmare a schimbării denumirii din 2012 în B. din Alba Iulia, nu se face referire decât la membri persoane fizice.

La art. 1 din Statutul Filialei din Alba Iulia a B. (1998), s-a menţionat clar că este vorba despre o asociaţie profesională şi nu despre o uniune. B. din România face parte din G., înregistrată la T.M.B. sector 3, cu sentinţa civilă nr. 41/28.12.1995, dosar nr. x/1995. Că este o asociaţie de persoane fizice rezultă şi din art. 2 din acelaşi Statut.

În iulie 2012, dl. C. a introdus la Judecătoria Alba Iulia o cerere de modificare a actelor constitutive, prin care i-a fost admisă schimbarea denumirii din "Filiala" în "Uniune", fără a se schimba şi forma juridică a acesteia, respectiv de asociaţie, aşa cum rezultă şi din încheierea nr. 1592/CC/2012 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia, fapt confirmat şi de Tribunalul Alba, prin sentinţa civilă nr. 179/CC/F/2014 din 23 iulie 2014.

Potrivit adresei B., actualul preşedinte al B., dl. C., este un fost membru al B., care, pentru încălcarea gravă a B., a fost exclus prin Hotărârea Adunării Generale a B. din 31.03.2012. În susţinerea faptului că B. din Alba Iulia nu este în fapt o uniune de persoane juridice ci o asociaţie de persoane fizice vine chiar afirmaţia reprezentantului legal al acesteia, făcută în motivarea cererii sale, din cuprinsul încheierii nr. 14/CC/F/2015 date de Tribunalul Alba în dosar nr. x/1998

Pentru ca B. (Codul fiscal x) din Alba Iulia să fie înscrisă în Registrul Special cu menţiunea de utilitate publică, trebuie să aibă o hotărâre a Guvernului, iar această hotărâre nu există. Cu toate acestea, dl. C. menţionează în toate documentele pe care le emite că B. din Alba Iulia beneficiază de statutul de utilitate publică menţionând, după caz, Avizul Ministerului Culturii nr. 285 din 17.12.1998, Legea nr. 21/1924, menţionarea în Statutul asociaţiei, etc.

Prin eliberarea Avizului nr. x/1998, Ministerul Culturii a avizat favorabil funcţionarea asociaţiei ca persoană juridică, potrivit obligaţiei prevăzute de art. 3 din Legea nr. 21/1924 şi nu acordarea ori recunoaşterea statutului de utilitate publică. De altfel, ministerele nu au acordat şi nu pot acorda statut de utilitate publică, avizul lor fiind dat în vederea înfiinţării legale a unei persoanei juridice şi a îndeplinirii obligaţiilor de exercitare a atribuţiilor de control şi supraveghere a statului, cu privire la activitatea persoanei juridice ce urmează a se înfiinţa, atribuţii prevăzute de art. 15-18 din Legea nr. 21/1924. Această lege nu putea să confere B. din Alba Iulia statut de utilitate publică, deoarece în cuprinsul său nu se face nici măcar o singură menţiune cu privire la acest concept, vizând doar înfiinţarea şi dobândirea personalităţii juridice de către entităţile juridice înfiinţate în baza ei.

B. a fost înfiinţată tot în baza Legii nr. 21/1924, întrucât aceasta reglementa înfiinţarea şi funcţionarea uniunilor şi a fost în vigoare până în anul 2000, când a fost abrogată prin O.G. nr. 26/2000 şi, cu toate acestea, a fost necesară recunoaşterea statutului de utilitate publică a uniunii prin Decretul-Lege nr. 266/1950, emis de autoritatea competentă la acel moment - Prezidiul Marii Adunări Naţionale. Simpla menţionare în Statutul B., din 2012, a faptului că beneficiază de atributul de utilitate publică conferit prin Decretul-Lege nr. 266/28.12.1950, ca şi continuatoare morală a Sindicatelor Mixte ale E., nu are nicio valoare juridică, fiind doar o afirmaţie nedovedită şi, evident interesată, despre propria persoană. În plus, statutul de utilitate publică a unei asociaţii, fundaţii sau uniuni nu poate fi conferit printr-o dispoziţie statutară, ci doar prin lege.

B. din Alba Iulia s-a înfiinţat abia în 1998, iniţial ca filială a B., iar conform Decretului-Lege nr. 266/1950, sindicatele mixte de artişti plastici din provincie s-au dizolvat odată cu înfiinţarea B. din R.P.R. (28.12.1950).

Prin sentinţa recurată, instanţa a ignorat încheierea nr. 14/CC/F/2015 din 15.01.2015 pronunţată de Tribunalul Alba, prin care solicitarea B. de a fi lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 1069/1998, în sensul de a "înscrie în dreptul menţiunii în Registrul special al Tribunalului Alba a Legii nr. 21/1924 referitor la obţinerea statutului de utilitate publică în baza Avizului nr. x din 15.12.1998" a fost respinsă, încheiere irevocabilă la data de 30.01.2015, prin neatacare.

Recurenta a apreciat că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material considerând că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru a beneficia de indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006, atât timp cât B. din Alba Iulia, al cărui membru este acesta, nu figurează pe lista uniunilor de creatori legat constituite şi de utilitate publică, întocmită de Ministerul Culturii.

Însuşi faptul că B. din Alba Iulia nu figurează pe lista emisă şi publicată de Ministerul Culturii ca fiind uniune de creatori de utilitate publică este o dovadă certă că, prin avizul din 1998 al acestui minister, s-a avizat doar înfiinţarea ca persoană juridică a Filialei Alba Iulia a B. şi nu acordarea atributului de utilitate publică.

4. Apărările intimatului

Intimatul reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând, în esenţă, că decizia atacată nu îndeplineşte condiţia de formă privind motivarea actului administrativ.

Prin sentinţa civilă nr. 1069/1998 a fost admisă cererea privind înfiinţarea şi acordarea personalităţii juridice Filialei Alba Iulia a B., în temeiul Legii 21/1924, iar în anul 2012 nu s-a înfiinţat o nouă persoană juridică cu denumirea de B., întrucât persoanei juridice Filiala Alba Iulia a B. i-a fost modificată denumirea în B., conform Hotărârii Adunării Generale nr. 1/2012, iar această modificare nu echivalează cu naşterea unei noi persoane juridice.

A arătat că absenţa B. Alba Iulia de pe lista comunicată CNPP de Ministerul Culturii nu are niciun temei legal, întrucât această listă reprezintă doar un centralizator, act fără forţă juridică.

În plus, B. Alba Iulia nu şi-a pierdut niciodată statutul de utilitate publică dobândit ca urmare a înfiinţării, atât prin lege, cât şi prin prevederile statutare.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivului de recurs invocat, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, faţă de următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia nr. 26300 din 25.08.2016 emisă de Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale s-a dispus, în cazul reclamantului A., anularea Deciziilor nr. 26300 din 25.03.2013 şi nr. 26300 din 24.06.2016 privind acordarea indemnizaţiei lunare în baza Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, cu modificările şi completările ulterioare. În decizie s-a reţinut că, potrivit adresei nr. x/20.07.2012 emise de Casa Naţională de Pensii Publice, B. din România a sesizat faptul că s-au înfiinţat unele asociaţii ce includ în denumire sintagma "B.", dar nu sunt uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Membrii acestor uniuni nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 8/2006.

Instanţa de fond a anulat această decizie reţinând că nu este motivată, în sensul că nu se indică în concret motivul pentru care s-a dispus anularea celor două decizii, nefăcându-se niciun fel de referiri la împrejurările de fapt invocate de pârâtă prin întâmpinare, respectiv la faptul că B. Alba Iulia, al cărei membru este reclamantul, nu este recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică, condiţie de acordare a drepturilor acordate anterior deciziei contestate. Nici indicarea unui act normativ in integrum nu răspunde exigenţelor unei motivări în drept a deciziei contestate, întrucât actul normativ respectiv conţine norme juridice variate, recunoaşterea de drepturi şi instituirea de obligaţii diverse, din care numai unele sunt aplicabile situaţiei juridice a reclamantului, cum de altfel s-a tins a se suplini pe cale de întâmpinare.

Chiar dacă s-ar reţine că cerinţa motivării a fost suplinită prin răspunsul la plângerea prealabilă sau prin întâmpinare, decizia este nelegală pentru argumente vizând condiţiile de fond ale acestui act administrativ.

În ceea ce priveşte condiţia ca B. Alba Iulia, al cărei membru este reclamantul, să fie persoană de utilitate publică, instanţa a făcut trimitere la sentinţa civilă nr. 1069/17.12.1998, prin care a fost admisă cererea privind înfiinţarea şi acordarea personalităţii juridice Filialei Alba Iulia a B., cu sediul în Alba Iulia, str. x bl. M9 şi s-a dispus încuviinţarea înfiinţării uniunii, în temeiul Legii nr. 21/1924 şi înregistrarea acesteia în registrul persoanelor juridice. Cererea s-a fundamentat pe avizul nr. x/15.12.1998 emis de Ministerul Culturii, prin care, în temeiul Legii nr. 21/1924, se avizează favorabil înfiinţarea B. Filiala din Alba Iulia cu sediul în Alba Iulia, str. x, bl. M9.

Instanţa a reţinut că această filială s-a înfiinţat în data de 17.12.1998, în temeiul Legii nr. 21/1924, ca persoană juridică, apolitică, cu scop nelucrativ şi nonprofit, iar uniunile, federaţiile sau grupările de persoane juridice, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 21/1924, şi-au păstrat personalitatea juridică şi, de la data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2000, i s-a aplicat regimul juridic al federaţiilor prevăzut de această ordonanţă.

În anul 2012 nu s-a înfiinţat o nouă persoană juridică cu denumirea de B., întrucât, aşa cum reiese din menţiunile Registrului Special - Tribunal Alba, persoanei juridice Filiala Alba Iulia a B., înfiinţată în data de 17.12.1998 în temeiul Legii 21/1924, i-­a fost modificată denumirea în B., conform Hotărârii Adunării Generale nr. 1/2012, modificare înregistrată în baza hotărârii Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosar nr. x/2012, or modificarea denumirii nu echivalează cu naşterea unei noi persoane juridice.

Nu are nicio relevanţă faptul că în B. cu sediul în Alba Iulia, str. x, nu se menţionează că ar fi o filială a B. din România, întrucât B. cu sediul în Alba Iulia este o persoană juridică de sine-stătătoare, înfiinţată în temeiul Legii 21/1924, prin sentinţa civilă nr. 1069/17.12.1998, sub denumirea Filiala Alba Iulia a B., modificată în 20.08.2012 în B..

Nu poate fi primită nici apărarea pârâtei referitoare la faptul că, potrivit încheierii nr. 14/CC/F/2015 pronunţate de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/1998, a fost respinsă cererea formulată de B. cu sediul în Alba Iulia pentru acordarea statutului de utilitate publică, reţinându-se că este necesară emiterea unei hotărâri de Guvern, întrucât prin încheierea de mai sus nu a fost soluţionată o asemenea cerere, obiectul reprezentându-l o cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1069/17.12.1998, cerere respinsă ca neîntemeiată, considerând că nu se circumscrie instituţiei lămuririi dispozitivului, considerentele încheierii vizând o analiză generică în privinţa condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o uniune constituită sub incidenţa O.G. nr. 26/2000, fără a se analiza în concret dacă reclamanta face sau nu parte din această categorie, aspecte ce depăşeau limitele învestirii.

Înalta Curte constată că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile în cauză, fiind incident motivul de casare invocat de recurentă.

Astfel, se reţine că decizia contestată îndeplineşte cerinţa motivării, chiar dacă, într-adevăr, este vorba despre o motivare succintă. Analizând conţinutul deciziei se remarcă faptul că sunt menţionate atât elemente de fapt, cât şi elemente de drept din care rezultă raţiunea pentru care a fost emisă. În plus, pe baza examinării deciziei şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii ei, instanţa de contencios administrativ poate exercita controlul de legalitate asupra acesteia, având la dispoziţie datele necesare pentru a dispune cu privire la legalitatea acesteia.

Pe fondul cauzei, instanţa de recurs reţine că, potrivit art. 1 alin. (1) şi (1)1 din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, forma în vigoare la data emiterii deciziei atacate, "(1) Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. (11) În înţelesul legii, prin uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înţelege persoanele juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creaţiei muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale, jurnalistice şi al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică."

Conform art. 3 din Anexa nr. 1 aprobată prin H.G. nr. 1650/2006, "Prin uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înţeleg persoanele juridice de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creaţiei muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale şi al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică."

Intimatul reclamant a obţinut o asemenea indemnizaţie în considerarea faptului că este membru al B. Alba Iulia, iar decizia atacată a fost emisă în raport cu împrejurarea că B. Alba Iulia nu a dobândit statut de utilitate publică.

Înalta Curte reţine că, prin sentinţa civilă nr. 1069/1998 din 17.12.1998 a Tribunalului Alba a fost admisă, în temeiul Legii nr. 21/1924, cererea formulată de Filiala din Alba Iulia a B. cu sediul în Alba Iulia, str. x, bl. M9 şi a fost încuviinţată înfiinţarea uniunii apolitice, cu scop nelucrativ şi nonprofit, dobândind personalitate juridică de la data rămânerii definitive a sentinţei. Filialei Alba Iulia a B. i-a fost modificată denumirea în B., conform Hotărârii Adunării Generale nr. 1/2012, modificare înregistrată în baza încheierii nr. 1592/CC/2012 din 20.08.2012 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosar nr. x/2012.

În Statutul din anul 2012, depus la dosar, se menţionează că denumirea este B., care este persoană juridică fără scop lucrativ sau patrimonial înfiinţată în condiţiile Legii nr. 21/1924 ca Uniune de creaţie, apolitică, cu scop nelucrativ şi nonprofit cu personalitate juridică înregistrată în Registrul Naţional ONG, Ministerul Justiţiei cu numărul 2/D/1998 la categoria "Uniuni şi grupări de persoane juridice înfiinţate potrivit Legii nr. 21/1924", conform sentinţei civile de înfiinţare nr. 1069/1998 din dosarul x/1998 Tribunalul Alba. Ea este alcătuită din creatori din domeniul artelor plastice şi vizuale, iar sediul este în Alba Iulia, str. x, jud. Alba. Se menţionează, de asemenea, că beneficiază de atributul de utilitate publică conferit prin Decretul Lege nr. 266/28.12.1950 al prezidiului Marii Adunări Naţionale al Republicii Populare

Române privind recunoaşterea B. ca persoană juridică de utilitate publică.

Referitor la aceste prevederi din Statut, instanţa de control judiciar reţine că Decretul nr. 266/23.12.1950 al Prezidiului Marei Adunări Naţionale a Republicii Populare Române a fost emis pentru recunoaşterea B. din Republica Populară Română ca persoană juridică de utilitate publică. Potrivit art. 1 din acest decret, B. din Republica Populară Română este persoană juridică de utilitate publică, cu sediul în Bucureşti. Ea este organizaţia unică a artiştilor plastici din Republica Populară Română, fără deosebire de naţionalitate sau limbă.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că B. din România, cu sediul în Bucureşti, este cea care are statut de utilitate publică şi nu B. Alba Iulia, care a fost înfiinţată în anul 1998, astfel cum se menţionează chiar în Statutul depus la dosar. Este evident că, având în vedere anul înfiinţării - 1998, nu se poate prevala de Decretul nr. 266/23.12.1950 al Prezidiului Marei Adunări Naţionale a Republicii Populare Române pentru a susţine că are statut de utilitate publică.

În considerentele sentinţei recurate se menţionează că în anul 2012 nu s-a înfiinţat o nouă persoană juridică cu denumirea de B. şi că nu are nicio relevanţă faptul că în B. cu sediul în Alba Iulia, str. x, bl. M9 nu se menţionează că ar fi o filială a B. din România, întrucât B. cu sediul în Alba Iulia este o persoană juridică de sine-stătătoare, înfiinţată în temeiul Legii 21/1924, prin sentinţa civilă nr. 1069/17.12.1998 sub denumirea Filiala Alba Iulia a B., modificată în 20.08.2012 în B..

Aceste considerente nu pot reprezenta argumente în sensul nelegalităţii actului administrativ contestat, în condiţiile în care, într-adevăr, B. cu sediul în Alba Iulia este o persoană juridică de sine-stătătoare, diferită de B. cu sediul în Bucureşti, iar statutul de utilitate publică 1-a dobândit, aşa cum s-a precizat anterior, doar B. cu sediul în Bucureşti.

A susţinut intimatul reclamant în întâmpinare că B. Alba Iulia nu şi-a pierdut niciodată statutul de utilitate publică dobândit ca urmare a înfiinţării, atât prin lege, cât şi prin prevederile statutare. Astfel, caracterul acestei Uniuni de utilitate publică îl dau chiar legea de înfiinţare şi anume Legea nr. 21/1924, precum şi prevederile statutare în care la art. 1 alin. (5) se precizează faptul că B. beneficiază de atributul de utilitate publică conferit prin Decretul lege nr. 266/1950, precum şi de Avizul Ministerului Culturii nr. 285/1998.

Susţinerea nu poate fi reţinută ca argument în sprijinul soluţiei de respingere a recursului, din moment ce utilitatea publică nu este obţinută prin simpla menţionare a acesteia în B. şi nici în mod automat, ca urmare a înfiinţării prin hotărâre judecătorească şi a obţinerii personalităţii juridice, întrucât Legea nr. 21/1924 nu cuprinde dispoziţii care să confere, de plano, statut de utilitate publică persoanelor juridice înfiinţate în temeiul său.

O dovadă în acest sens este faptul că B. cu sediul în Bucureşti, deşi a fost înfiinţată în temeiul aceluiaşi act normativ -Legea nr. 21/1924, nu a dobândit statutul de utilitate publică în conformitate cu prevederile acestuia, ci în baza unui decret al Prezidiului Marei Adunări Naţionale a Republicii Populare Române.

Referitor la avizul Ministerului Culturii nr. 285/1998, Înalta Curte reţine că prin acesta se avizează favorabil înfiinţarea B. Filiala din Alba Iulia, cu sediul în Alba Iulia, nefiind făcută nicio menţiune în cuprinsul său cu privire la acordarea statutului de utilitate publică. De altfel, o asemenea menţiune nu ar fi putut fi făcută de vreme ce acest aviz reprezintă o condiţie pentru dobândirea personalităţii juridice, astfel cum rezultă din disp. art. 3 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 21/1924 conform cărora, Asociaţiile şi aşezămintele fără scop lucrativ sau patrimonial nu pot dobândi personalitatea juridică decât pe temeiul unei decizii motivate a tribunalului civil în circumscripţia căreia s-au constituit. Această decizie nu se poate da decât la cererea celor interesaţi: a) După ce s-a cerut avizul ministerului în competenţa căruia cade scopul asociaţiei sau aşezământului (...)". În consecinţă, pe acest aviz nu se poate întemeia dobândirea statutului de utilitate publică de către B. din Alba Iulia, denumirea pe care o are din anul 2012 Filiala din Alba Iulia a B..

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că B. Alba Iulia nu a dobândit statutul de utilitate publică nici în baza legii de înfiinţare şi nici prin menţionarea lui în B..

Prezintă relevanţă sub acest aspect şi disp. art. 83 din O.G. nr. 26/2000 cu privire asociaţii şi fundaţii, care stabilesc că "(1) Asociaţiile şi fundaţiile constituite, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, în condiţiile Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociaţii şi Fundaţii) îşi păstrează personalitatea juridică legal dobândită. Acestor asociaţii şi fundaţii li se aplică, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, regimul juridic prevăzut de aceasta. (2) Uniunile, federaţiile sau grupările de persoane juridice, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 21/1924, îşi păstrează personalitatea juridică şi, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, li se va aplica regimul juridic al federaţiilor prevăzut de aceasta din urmă."

Or, potrivit art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Recunoaşterea unei asociaţii sau fundaţii ca fiind de utilitate publică se face prin hotărâre a Guvernului. În acest scop, asociaţia sau fundaţia interesată adresează o cerere Secretariatului General al Guvernului, care o înaintează, în termen de 15 zile, organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea."

De asemenea, art. 18 alin. (4) din Regulamentul din 26 aprilie 2000 privind organizarea Registrului asociaţiilor şi fundaţiilor şi a Registrului naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial stabileşte că "Înscrierea menţiunilor referitoare la numărul şi data hotărârii Guvernului prin care s-a recunoscut utilitatea publică se efectuează de instanţa în al cărei registru special este înscrisă asociaţia sau fundaţia recunoscută ca fiind de utilitate publică, la înştiinţarea Ministerului Justiţiei."

Înalta Curte constată că nu s-a făcut dovada că B. Alba Iulia, al cărei membru este intimatul reclamant, a dobândit statut de utilitate publică, în condiţiile legale sus menţionate.

În raport cu această situaţie se reţine că nu sunt aplicabile în cauză disp. art. 85 din O.G. nr. 26/2000 conform cărora "Persoanele juridice de utilitate publică - asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii de acest fel înfiinţate prin legi, ordonanţe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public nu intră sub incidenţa prevederilor prezentei ordonanţe, ci rămân supuse reglementărilor speciale care stau la baza înfiinţării şi funcţionării lor."

În anul 1998, sub imperiul Legii nr. 21/1924, s-a constituit Filiala din Alba Iulia a B., ca asociaţie profesională, astfel cum se menţionează în Statutul acestei filiale, şi în condiţiile în care nu a dobândit statut de utilitate publică până la data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2000, devin aplicabile disp. art. 83 alin. (2) din această ordonanţă, menţionate la art. 3 din Statutul din anul 2012, ceea ce înseamnă că B. Alba Iulia, denumire pe care o are din anul 2012 această filială, putea obţine statut de utilitate publică prin hotărâre de Guvern. Cum nu s-a făcut dovada adoptării unei hotărâri de Guvern care să-i atribuie statut de utilitate publică, actul administrativ contestat este legal.

Se mai arată în întâmpinare că absenţa B. Alba Iulia de pe lista comunicată CNPP de Ministerul Culturii nu are niciun temei legal, întrucât această listă reprezintă doar un centralizator, act fără forţă juridică.

Este vorba despre adresa prin care Ministerul Culturii a comunicat CNPP lista uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, precum şi a actelor normative prin care acestea au fost recunoscute ca fiind de utilitate publică, în această listă nefiind inclusă şi B. Alba Iulia.

În privinţa acestei susţineri a intimatului reclamant, Înalta Curte constată că soluţia de admitere a recursului şi de respingere a acţiunii nu se întemeiază exclusiv pe acest înscris, el nu este determinant în soluţionarea litigiului, respectiv în constatarea legalităţii deciziei atacate.

Ceea ce prezintă relevanţă în cauză este faptul că nu s-a făcut dovada obţinerii de către B. Alba Iulia a statutului de utilitate publică, iar celelalte înscrisuri depuse la dosar susţin concluzia lipsei acestui statut, care l-ar fi îndreptăţit pe intimatul reclamant să obţină indemnizaţia în temeiul Legii nr. 8/2006. Chiar şi în condiţiile în care această adresă emisă de Ministerul Culturii nu ar fi fost depusă la dosar, se constată că sunt suficiente înscrisuri relevante în soluţionarea cauzei, din coroborarea cărora rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile reglementate de art. 1 din Legea nr. 8/2006 pentru ca intimatul reclamant să beneficieze de indemnizaţia în discuţie.

Cât priveşte jurisprudenţa ataşată întâmpinării de către intimatul reclamant, se reţine că în sistemul de drept românesc jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, astfel că nu poate fi reţinută ca argument în sensul respingerii recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate

Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa în parte sentinţa şi, rejudecând: va respinge acţiunea în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, ca nefondată. Va menţine soluţia de respingere a acţiunii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale împotriva sentinţei nr. 233/2017 din 1 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa şi, rejudecând:

Respinge acţiunea în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, ca nefondată.

Menţine soluţia de respingere a acţiunii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 martie 2021.