Guarantee Fund’s rejection of insured’s damages claim annulled; limitation period interrupted by timely civil action, not extinguished by complaint withdrawal.

Şedinţa publică din data de 03 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 13.11.2017 sub nr. x/2017, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 9796/11.10.2017 emise în urma cererii de plată înregistrată sub nr. x/27.07.2016 şi obligarea intimatei la plata sumei de 450.000 RON, reprezentând daune morale şi materiale, în urma suferinţelor şi cheltuielilor avute în urma accidentului suferit în data de 11.11.2005.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2528 din 30 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei nr. 9796/11.10.2017 emise de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor. A fost anulată Decizia nr. 9796/211.10.2017. A fost respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care a solicitat casarea sentinţei atacate şi respingerea contestaţiei ca nefondată, urmând în consecinţă, a fi menţinută decizia nr. 9796/11.10.2017.

În motivarea recursului, au fost formulate critici ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatului

Intimatul A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile recurate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Contestatorul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, să se dispună anularea Deciziei nr. 9796/11.10.2017 emise în urma cererii de plată înregistrată sub nr. x/27.07.2016 şi obligarea intimatei la plata sumei de 450.000 RON, reprezentând daune morale şi materiale, în urma suferinţelor şi cheltuielilor avute în urma accidentului suferit în data de 11.11.2005.

Prin sentinţa atacată, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei nr. 9796/11.10.2017 emise de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a fost anulată Decizia nr. 9796/211.10.2017 şi a fost respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 11.11.2005 a avut loc evenimentul rutier în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a reclamantului care a suferit leziuni pentru a căror vindecare i-au fost necesare 90 de zile de îngrijiri medicale, accidentul fiind produs ca urmare a acroşării sale de către autoturismul cu nr. x, condus de B., asigurat la C. S.A..

În urma plângerii penale formulate de reclamant s-a constituit dosarul penal x/2010, B. fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută şi pedepsită de art. 184 alin. (1) şi (3) din vechiul C. pen.

Prin sentinţa penala nr. 1007/08.12.2010 Judecătoria Sectorului 2, ca urmare a retragerii plângerii părţii vătămare A. (reclamantul din dosarul de faţă), a dispus încetarea procesului penal pornit fata de inculpatul B., în temeiul art. 346 alin. (4) C. proc. pen..(vechiul cod) şi în temeiul art. 346 alin. (4) C. proc. civ..pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.

Ulterior, la data de 20.05.2011 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub nr. x/2011 a fost înregistrată acţiunea civilă formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi S.A. C. prin care a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 450.000 RON reprezentând despăgubiri ca urmare a prejudiciului suferit din cauza accidentului.

Prin sentinţa civilă nr. 6424 din 27.05.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti menţinută în apel prin decizia civilă nr. 962 A/06.05.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, acţiunea reclamantului a fost respinsă ca fiind prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 569R pronunţată la data de 07.10.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia nulităţii recursului, a admis recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 962 A/06.05.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011 în contradictoriu cu intimaţii B. şi C. S.A., a modificat decizia recurată în sensul că a admis apelul, a anulat hotărârea apelată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă de fond pentru continuarea judecăţii.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de recurs a apreciat:

"pe de o parte, că până la data la care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, recurentul - reclamant nu avea interes să se adreseze instanţei civile, iar, pe de altă parte, că retragerea plângerii prealabile produce efecte numai sub aspectul laturii penale a procesului neputând fi echivalată cu o renunţare la acţiunea civilă, în contra voinţei exprese a părţii.

Prin urmare, apreciind că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripţie pentru acţiunea civilă, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune fiind în mod eronat admisă, Curtea, având în vedere şi solicitarea recurentului - reclamant de trimitere a cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, cu observarea prevederilor art. 312 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul, va anula hotărârea apelată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond pentru continuarea judecăţii."

Cauza a fost suspendată ca urmare a deschiderii procedurii falimentului a societăţii de asigurare C. S.A..

Astfel fiind, prin cererea din data de 27.07.2016 înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x reclamantul A. a solicitat o despăgubire în cuantum de 450.000 RON, pentru vătămarea corporală suferită în urma accidentului din data de 11.11.2005, când avut loc accidentul rutier, din culpa conducătorului auto B. care, în timp ce conducea auto x, a schimbat direcţia de mers acroşând bicicleta condusa de reclamant A..

În cadrul analizării cererii, autoritatea publică pârâtă a stabilit respingerea dosarului de daune numărul x(nr. unic x) întrucât a intervenit împlinirea termenului de prescripţie extinctiva iar pe de alta parte, cererea formulata de numitul A. a fost apreciată ca neîntemeiata raportat la prevederile art. 131-132 C. pen. privind retragerea plângerii prealabile.

Curtea de apel a reţinut că Decizia nr. 9796/11.10.2017 a fost dată cu încălcarea prevederilor legale.

Astfel, judecătorul fondului a constatat că autoritatea publică pârâtă a interpretat eronat prevederile legale cuprinse în vechiul C. pen. şi de procedură penală, care într-adevăr, pot conduce la încetarea procesului penal însă, instituţia retragerii plângerii produce efecte diferite de cea a împăcării părţilor sub aspectul laturii civile din cadrul procesului penal.

Cum în cazul retragerii plângerii de către persoana vătămată, procesul penal încetează, deci latura penală se stinge, în ceea ce priveşte acţiunea civilă, potrivit art. 346 alin. (4) din C. proc. pen. (vechiul cod), (latura civilă) rămâne nesoluţionată, partea vătămată având deschisă acţiunea în faţa instanţei civile.

Aşadar, respingerea cererii de plată formulată de reclamant, în cadrul dosarului de daună, pe motiv că aceasta a devenit inadmisibilă întrucât, reclamantul în calitate de parte vătămată, în cadrul dosarului penal şi-a retras plângerea se situează în afara prevederilor legale. O astfel de soluţie ar fi fost posibilă în cazul încetării procesului penal ca urmare a împăcării părţilor întrucât împăcarea este totală şi necondiţionată, latura civilă se stinge la rândul său fără ca partea vătămată să mai aibă posibilitatea să-şi valorifice pretenţiile pa cale separată aşa cum este cazul în situaţia retragerii plângerii.

De asemenea, nelegală este si reţinerea de către autoritatea publică pârâtă a intervenţiei prescripţiei, câtă vreme, reclamantul, după ce s-a dispus încetarea procesului penal prin sentinţa penală nr. 1007/08.12.2010, la data de 20.05.2011, s-a adresat cu acţiune instanţei civile, soluţionată irevocabil în sensul constatării neintervenirii prescripţiei prin decizia civilă nr. 569R pronunţată la data de 07.10.2015 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, după cum s-a arătat mai sus, dosarul fiind ulterior suspendat de drept ca urmare a declanşării procedurii falimentului cu asiguratorul C. S.A..

Cum, la data de 27.07.2016 a fost înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x cererea reclamantului A., în nici un caz nu se poate susţine cu temei că dreptul material la acţiune al reclamantului s-ar fi prescris întrucât termenul de prescripţie 3 ani a fost întrerupt ca urmare a acţiunii introdusă de reclamant pe rolul instanţei civile la data de 20.05.2011, dosarul fiind în prezent suspendat ca urmare a intrării în faliment a asiguratorului iar cererea din data de 27.07.2016, adresată Fondului, se situează în interiorul termenului de prescripţie.

Nu în ultimul rând, instanţa fondului, în temeiul art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., a reţinut cu efect de lucru judecat aspectele de fapt şi de drept dezlegate şi statuate de instanţa civilă prin decizia civilă nr. 569R pronunţată la data de 07.10.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În aceste condiţii Decizia de respingere nr. 9796/2017 contestată de reclamant este nelegală astfel că s-a dispus anularea deciziei menţionate.

Înalta Curte apreciază că sentinţa atacată este legală în raport cu motivele de recurs invocate.

Nu este întemeiată critica prin care se susţine că la data deschiderii procedurii de faliment a C. S.A. dreptul de a solicita această sumă asigurătorului era deja prescris. Înalta Curte are în vedere că, astfel cum s-a arătat şi în considerentele sentinţei atacate, prin decizia civilă nr. 569R pronunţată la data de 07.10.2015, definitivă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia nulităţii recursului, a admis recursul declarat de recurentul A. (contestatorul din prezenta cauză) împotriva deciziei civile nr. 962 A/06.05.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011 în contradictoriu cu intimaţii B. şi C. S.A., a modificat decizia recurată în sensul că a admis apelul, a anulat hotărârea apelată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă de fond pentru continuarea judecăţii acţiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi S.A. C. prin care a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 450.000 RON reprezentând despăgubiri ca urmare a prejudiciului suferit din cauza accidentului rutier produs în data de 11 noiembrie 2005. În motivarea acestei decizii, instanţa de recurs a reţinut că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripţie pentru acţiunea civilă, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune fiind în mod eronat admisă.

Înalta Curte constată că recurentul nu a formulat critici explicite ale argumentului instanţei de fond referitoare la efectul de lucru judecat produs în temeiul art. 431 alin. (2) noul C. proc. civ. de aspectele de fapt şi de drept dezlegate prin decizia menţionată. Oricum, în condiţiile în care această decizie a fost pronunţată şi în contradictoriu cu C. S.A., nu se poate susţine că ar fi fost prescris dreptul reclamantului de a solicita despăgubiri asigurătorului menţionat.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu se poate considera că în speţă termenul de prescripţie ar curge, în condiţiile Decretului nr. 167/1958 de la data producerii evenimentului rutier şi nici că retragerea plângerii penale prealabile ar fi determinat stingerea acţiunii civile, atâta timp cât prin sentinţa penală nr. 1007/2010 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti a fost lăsată nesoluţionată (iar nu respinsă) acţiunea civilă pornită în procesul penal de reclamantul din prezenta cauză, iar potrivit art. 20 alin. (1) din C. proc. pen. (forma în vigoare la data producerii evenimentului rutier), persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acţiune în faţa instanţei civile, dacă instanţa penală, prin hotărârea rămasă definitivă, a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2528 din 30 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2528 din 30 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 martie 2021.