Tax authority's annulment motion over tariff reclassification barred as inadmissible; prior ruling left intact.

Şedinţa publică din data de 3 martie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 15 septembrie 2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor - Direcţia Reglementări Vamale, a solicitat anularea Deciziei nr. 16417/STVI/23.06.2015 de soluţionare a contestaţiei şi a Deciziei nr. 12678/STVI/07.05.2015, privind reîncadrarea tarifară.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2556 din 23 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 16417/STVI/23.06.2015 şi Decizia nr. 12678/STVI/07.05.2015, emise de pârâtă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8050 RON reprezentând cheltuieli de judecată, din care 3000 RON onorariu expert şi 5000 RON onorariu avocat, majorând, totodată, cuantumul onorariului pentru expert cu suma de 1500 RON.

3. Decizia instanţei de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2556 din 23 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta ANAF, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 4115 din 7 septembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat nulitatea recursului declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor - Direcţia Reglementări Vamale împotriva sentinţei civile nr. 2556 din 23 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, obligând recurenta-pârâtă la plata sumei de 9.364,87 RON către intimata-reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 4115 din 7 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, a formulat contestaţie în anulare Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 13 noiembrie 2020, sub nr. x/2020.

Prin contestaţia în anulare se solicită admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei criticate şi rejudecarea recursului, în sensul admiterii sale şi respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea învederează că decizia atacată este rezultatul unei erori materiale, în ceea ce priveşte constatarea nulităţii recursului pe care l-a declarat împotriva sentinţei civile nr. 2556 din 23 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, întrucât calea de atac a fost motivată şi criticile formulate se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Arată contestatoarea că din prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu rezultă că trebuie indicate cu exactitate normele legale încălcate prin sentinţa de fond, însă, chiar şi aşa fiind, la paginile 2 şi 7 din cererea de recurs, contestatoarea a indicat actele normative referitoare la încadrarea tarifară şi la informaţiile tarifare obligatorii, incidente cauzei.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata A. S.A. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă şi în subsidiar, ca nefondată.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând cerinţele de admisibilitate ale contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., text de lege pe care contestatoarea şi-a întemeiat cererea:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatoarea să invoce existenţa unor erori materiale, săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată. În definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Totodată, reţine Înalta Curte, contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu se invocă de către contestatoare, în prezenta cauză, o greşeală materială a instanţei de recurs, cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei. Motivele expuse în contestaţia în anulare se referă la însăşi legalitatea deciziei atacate, contestatoarea formulând critici cu privire la modalitatea de apreciere, de către instanţa de recurs, a conţinutului cererii sale de recurs, din perspectiva cazului de nulitate prevăzut de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Contestatoarea invocă, deci, o pretinsă greşeală de judecată în interpretarea şi aplicarea normelor procedurale, susţineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Prin promovarea contestaţiei în anulare, titulara căii de atac urmăreşte să obţină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate, demers inadmisibil în raport de condiţiile de exercitare ale contestaţiei în anulare, care vizează, astfel cum s-a arătat anterior, doar greşeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, iar nu presupuse greşeli de judecată.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 4115 din 7 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2021.